Autorizarea de către Autoritatea Rutieră Română a activității instructorilor auto. Autoritățile române competente pot condiționa accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia (NCPC, Legea nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 2040/2017

NCPC: art. 67, art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8, art. 493 alin. (2) și (3), art. 496-497; Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3); O.G. nr. 27/2011: art. 62 alin. (1), (2) și (3), art. 63-64; Ordinul nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor: art. 4, art. 6 alin. (3) lit. b) și lit. c), art. 6 alin. (4), art. 8 alin. (1) lit. f), g) și h), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) și (3) și art. 18 din Anexa nr. 1 la respectivul ordin, art. 6 alin. (1) lit. b) și c), art. 6 alin. (3) lit. a), art. 8 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 1, art. 31 din Anexa nr. 2 la respectivul ordin

Cu caracter preliminar, se impune a se menționa că Înalta Curte va analiza criticile formulate în recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor numai prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, constându-se că, prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat de completul de filtru în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei și, prin urmare, motivele de recurs nu se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul-intimat A. a solicitat anularea în tot sau în parte a Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor, invocând o serie de nelegalități ce priveau, în esență, impunerea față de instructorii auto, organizați în regim de persoane fizice autorizate, conform O.U.G. nr. 44/2008, a obligației de desfășurare a activității sub forma de organizare a școlilor de conducători auto. De asemenea, obligația asimilării activității instructorului auto cu cea a unor școli specializate impunea anumite condiții de exercitare a activității, referitoare la baza materială necesară pentru instruirea practică a cursanților și la competența profesională a instructorilor auto.

Prin sentința recurată s-a dispus anularea parțială a actului administrativ contestat, doar cu privire la art. 4 lit. b), art. 6 alin. (3) lit. b) și lit. c), art. 6 alin. (4), art. 8 alin. (1) lit. f), g) și h), art. 8 alin. (2) și art. 18 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 emis de Ministerul Transporturilor, prima instanță arătând prin considerente că nu se impune anularea dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. b) și c), art. 6 alin. (3) lit. a), art. 8 alin. (1) lit. e) din Anexa nr. 1, art. 31 din Anexa nr. 2 și nici a dispozițiilor din Anexele nr. 2, 3 și 4. Întrucât reclamantul A. nu a formulat recurs cu privire la soluția pronunțată, Înalta Curte urmează a analiza pricina doar prin raportare la legalitatea prevederilor anulate de către instanța de fond.

Dispozițiile art. 4 lit. b) din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 733/2013 prevăd că școlile de conducători auto sunt organizate și „în regim de persoane fizice autorizate, în condițiile stabilite de O.U.G. nr. 44/2008 pentru desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, de către instructori de conducere auto, denumiți în continuare instructori auto, atestați conform reglementărilor specifice în vigoare, care au obținut autorizația de școli de conducători auto, în conformitate cu prevederile acestor norme”.

Detaliind condițiile privind autorizarea de către Autoritatea Rutieră Română a activității instructorilor auto care se organizează, potrivit art. 4 lit. b) din Ordinul nr. 733/2013, în regim juridic de persoane fizice autorizate, art. 6 alin. (3) lit. b) și c) arată că instructorul auto trebuie să întrunească următoarele condiții:

„b) deține în proprietate, cu contract de închiriere sau cu contract de comodat, spații adecvate procesului de învățământ care îndeplinesc condițiile minime prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele Norme, folosite numai în scop didactic și care nu au avut prin construcție destinație inițială de locuință, situate în blocuri cu mai multe etaje.

Școlile de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4 lit. b) funcționează numai într-o locație unică care cuprinde spațiu pentru activitatea de secretariat și arhivă, grup sanitar și poate cuprinde și sală de legislație rutieră; sala de legislație rutieră trebuie să asigure un spațiu minim necesar pentru 8 cursanți care efectuează pregătirea în același timp și poate fi folosită la pregătirea teoretică de cel mult 4 școli de conducători auto organizate conform prevederilor art. 4 lit. b) la prezentele Norme.

c) deține echipamentele și dotarea tehnico-didactică corespunzătoare conținutului programelor școlare de pregătire teoretică și instruire practică în conducerea auto, prevăzute în nota de certificare al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3 la prezentele Norme”.

Dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. f), g) și h) și cele ale art. 8 alin. (2) din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 733/2013 indică documentele ce trebuie depuse la dosarul administrativ întocmit în vederea autorizării instructorilor auto menționați la art. 4 lit. b) și art. 6 alin. (3) lit. b) și c), astfel încât, legalitatea acestor prevederi depinzând de interpretarea dată asupra legalității dispozițiilor anterior menționate, va fi tratată, implicit, în analiza făcută asupra dispozițiilor art. 4 lit. b) și art. 6 alin. (3) lit. b) și c) din Ordinul nr. 733/2013.

Cu privire la forma juridică de organizare prevăzută la art. 4 lit. b) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 733 din 25 aprilie 2013 pentru școlile de conducători auto, se constată că instanța de fond și-a însușit în mod eronat apărarea reclamantului referitoare la pretinsa vătămare a dreptului său de a-și desfășura în continuare activitatea de instructor auto, fără a avea în vedere că Ordinul nr. 733/2013 a aprobat norme de organizare pentru două regimuri juridice distincte și anume: a) regimul juridic al instructorului auto, care poate presta, în regim de liberă practică (autorizată), activitatea de pregătire practică a persoanelor care solicită acest serviciu și b) regimul juridic al școlii de șoferi, care desfășoară activitate integrală de pregătire (teoretică și practică) într-un cadru instituțional, activitate care se poate desfășura și de către instructorul auto care îndeplinește și celelalte condiții legale de autorizare (bază materială, onorabilitate, competență profesională pentru pregătirea teoretică a cursanților).

Această distincție rezultă în mod clar și neechivoc din cuprinsul Ordinului nr. 733/2013, care, în Anexa nr. 1, prevede normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, iar în Anexa nr. 2 prevede normele privind atestarea instructorilor de conducere auto, fiind deci o consecință a atribuțiilor diferite conferite prin lege, deoarece școlile de conducători (organizate ca persoane juridic sau ca persoane fizice autorizate) fac parte din cadrul instituțional național în domeniul siguranței rutiere, desfășurând activitatea de pregătire integrală a persoanelor în vederea obținerii permiselor de conducere, conform prevederilor art. 62 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, spre deosebire de instructorii auto atestați, care pot efectua numai pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere.

Reglementarea formelor de organizare juridică prevăzute la art. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 733/2013 pentru organizarea școlilor de conducători auto nu poate avea ca efect desființarea categoriei socio-profesionale a instructorilor auto atestați și nici nu poate fi de natură să afecteze dreptul acestora la proprietate și la libera alegere a profesiei, deoarece de referă exclusiv la autorizarea școlilor auto. Emiterea noilor norme s-a justificat prin modificările aduse legislației privind circulația pe drumurile publice și prin necesitatea transpunerii în dreptul intern a legislației comunitare în domeniu, respectiv Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, care are drept obiective îmbunătățirea siguranței rutiere, facilitarea liberei circulații a persoanelor care își stabilesc reședința într-un alt stat membru decât statul care a eliberat permisul și reducerea posibilităților de fraudare, precum și Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12.12.2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, care recunoaște dreptul autorității de autorizare de a condiționa, motivat, accesul prestatorului la activitatea de servicii, de obligația acestuia de a se constitui într-o anumită formă juridică.

Conform acestei ultime directive și actului normativ prin care a fost transpusă în ordinea juridică internă – O.U.G. nr. 49/2009, autoritățile române competente pot condiționa accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia de obligația prestatorului de a se constitui sub o anumită formă juridică, dacă o asemenea cerință nu este nediscriminatorie, este justificată printr-un motiv imperativ de interes general și este adecvată pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit.

Ministerului Transporturilor, în calitatea sa de autoritate emitentă și în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 62 alin. (2) și (3), art. 63-64 din O.G. nr. 27/2011 și art. 4 alin. (1) pct. 55 din H.G. nr. 24/2013, a adoptat, prin Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 733/2013, o reglementare necesară, proporțională și nediscriminatorie privind normele de autorizare a școlilor de conducători auto, fiind prevăzute condiții similare pentru ambele forme juridice de organizare (persoane juridice și persoane fizice autorizate). Scopul urmărit a fost acela de a se asigura baza materială adecvată pentru pregătirea teoretică și practică necesară în vederea obținerii permisului de conducere, pregătire care să fie reală, la standarde de calitate corespunzătoare și desfășurată în bune condiții.

Astfel, se reține că obligația de a deține în folosință exclusivă și permanentă spațiul pentru procesul de învățământ nu are un caracter nelegal sau abuziv, întrucât un asemenea spațiu poate fi deținut cu orice titlu (închiriere, comodat), fiind necesar pentru asigurarea condițiilor optime de desfășurare a procesului de instruire teoretică.

Măsura dotării vehiculelor cu sistem tehnic și de monitorizare video și audio a fost prevăzută pentru examinarea în vederea obținerii permisului de conducere și a fost justificată de propunerea Ministerului Administrației și Internelor cu adresa nr. 2069709 din 27 septembrie 2012, de includere în componența dotării autovehiculelor folosite la executarea probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere, a unui sistem tehnic omologat de monitorizare a probei, care să ofere fiecărei părți interesate (candidat, școală de conducători auto autorizată, serviciul comunitar permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor) proba martor a modului de desfășurare a probei respective.

Cerința deținerii echipamentelor și dotării tehnico-didactice corespunzătoare conținutului programelor școlare de pregătire teoretică și practică este, de asemenea, justificată față de atribuțiile recunoscute prin lege școlilor de conducători auto pentru pregătirea integrală teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere auto, ceea ce implică obligații suplimentare pentru creșterea nivelului de pregătire a cursanților și implicit, a gradului de siguranță rutieră.

Toate aceste cerințe nu încalcă principiul egalității de tratament și nici libera concurență a agenților economici, sens în care s-a și exprimat Consiliul Concurenței (anterior emiterii Ordinului nr. 733/2013, la solicitarea adresată sub nr. 6318/2013 de Ministerul Transporturilor), arătându-se că reglementarea școlilor de conducere auto ca societăți comerciale sau în regim de persoane fizice autorizate prevede condiții în mare parte similare pentru ambele forme de organizare și că piața se va regla, oricum, prin introducerea unor condiții de calitate.

Având în vedere scopul pentru care a fost emis Ordinul nr. 733/2013, respectiv necesitatea asigurării unui cadru eficient, complet și unitar de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, precum și pentru a se asigura cadrul legal necesar verificării și controlului acestei activități din punct de vedere administrativ și fiscal, apropierea condițiilor specifice de dotare a celor care exercită activitatea este în concordanță cu interesul public care, în materia dreptului administrativ este primordial interesului privat.

Prima instanță a mai apreciat că dispozițiile anulate conduc la o imixtiune nepermisă în dreptul persoanei de a-și exercita, în mod liber de orice constrângeri administrative, activitatea pentru care a fost autorizată conform dispozițiilor O.U.G. nr. 44/2008.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a ținut seama de dispozițiile O.G. nr. 27/2011, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 733/2013, act normativ ce a prevăzut că autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, precum și atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto necesari procesului de pregătire se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme, conform art. 62 alin. (2).

Astfel, certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerțului Constanța atestă numai înregistrarea în Registrul Comerțului, autorizarea funcționării și luarea în evidență de către autoritatea fiscală competentă, însă această formalitate nu este suficientă pentru desfășurarea efectivă a activității economice. Activitatea reclamantului poate fi derulată doar după obținerea unui atestat de pregătire profesională a instructorilor de conducere auto și a unei autorizații de instructor auto, precum și după autorizarea de către Autoritatea Rutieră Română, conform art. 6 din Ordinul nr. 733/2013.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât Ministerul Transporturilor și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competențelor sale prevăzute de lege (O.G. nr. 27/2011) și cu respectarea drepturilor reclamantului, ținându-se seama că dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 care prevăd autorizarea persoanelor fizice autorizate reprezintă numai o condiție prealabilă de organizare a activității de instructori auto.

Cât privește dispozițiile art. 18 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 733/2013, prima instanță a dispus anularea, apreciind că încalcă principiul retroactivității legii civile.

Dispozițiile art. 18 prevăd că: „Autorizațiile școlilor de conducători auto eliberate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin se reînnoiesc după un an și apoi anual, până la expirarea valabilității lor, în condițiile respectării prevederilor prezentelor Norme, fără plata tarifului”.

Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art. 9 alin. (1) și (3) din același ordin, potrivit cărora:

„(1) Autorizația școlii de conducători auto se acordă pe perioadă nedeterminată.

(…) (3) Anual, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier la solicitarea Autorității Rutiere Române certifică printr-o notă menținerea valabilității autorizației fiecărei școli de conducători auto în funcție de menținerea condițiilor de autorizare, precum și de realizarea gradului minim de promovabilitate/categorie de 40% care reprezintă raportul dintre numărul de cursanți care au promovat primul examen în vederea obținerii permisului de conducere și numărul cursanților care s-au prezentat pentru prima dată la examen pentru categoria respectivă, în această perioadă”.

Potrivit Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1019/2009, abrogat prin dispozițiile Ordinului nr. 733/2015, autorizațiile școlilor de conducere auto erau eliberate pe o perioada de valabilitate de 5 ani, noile prevederi stabilind emiterea pe o perioadă nedeterminată.

Prin urmare, autorizațiile emise până la apariția Ordinului nr. 733/2013 își mențin perioada de valabilitate, beneficiarul fiind nevoit a solicita eliberarea unei noi autorizații doar la expirarea valabilității, fiind impusă doar o condiție suplimentară de vizare anuală, condiționată de îndeplinirea unui criteriu minim de promovabilitate. Se reține că această condiționare se aplică, fără deosebire, în cazul tuturor autorizațiilor, indiferent de actul normativ în vigoare la momentul emiterii, procedându-se, astfel, la o egalizare de tratament în privința beneficiarilor. O ipoteză contrară ar fi condus la apariția unor situații discriminatorii, beneficiarii autorizațiilor emise conform Ordinului nr. 733/2015 fiind obligați să îndeplinească anual criteriul de promovabilitate, obligație ce nu ar fi căzut și în sarcina deținătorilor autorizațiilor emise anterior. Or, o astfel de situație ar fi determinat existența și menținerea pe piață a unor scoli de conducere cu o promovabilitate scăzută, incapabile să asigure o pregătire eficientă și calitativă a cursanților.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâtul Ministerul Transporturilor și intervenienta Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România sunt fondate, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond pronunțând hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate în cuprinsul prezentei decizii.

Ca urmare, se impune soluția casării în tot a sentinței civile nr. 213/CA din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, rejudecând cauza conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496-497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Reținând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 67 C. proc. civ., republicat, în raport cu obiectul cererii de intervenție accesorie și calitatea titularului acestuia, dovedită prin hotărârile judecătorești de constatare a reprezentativității la nivel de sector de activitate, conform Legii nr. 62/2011, Înalta Curte va admite cererea de intervenție formulată de intervenienta Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România în interesul pârâtului Ministerul Transporturilor.

Sursa informației: www.scj.ro.