Autoritatea părintească. Instanța de tutelă (NCC; NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1197/2016

NCC: art. 106, art. 107, art. 396 alin. (1), art. 398 alin. (1), art. 400 alin. (1), art. 402 alin. (1), art. 486, art. 496, art. 497, 504, art. 505; NCPC: art. 114, art. 116

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că: „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…)”, iar potrivit art. 107, „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.

Art. 114 C. proc. civ. prevede că: „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Titlul IV din C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că: „În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc”, iar la alin. (2) că: „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].

Potrivit art. 116 C. proc. civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Având în vedere dispozițiile art. 114 C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este reglementată o competență teritorială alternativă pentru cererea reclamantei care are ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei și, în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Din declarațiile reclamantei, Înalta Curte reține că minora locuiește împreună cu mama sa, reclamata A., care are domiciliul în județul Iași, comuna Holboca, conform cărții de identitate, aflată în copie la dosarul Judecătoriei Iași.

Așadar, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Judecătoriei Iași, care este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită – minora C. – reclamanta a ales între două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

Din momentul în care alegerea a fost făcută se stabilește definitiv competența teritorială a acelei instanțe și, în consecință, judecătoria mai întâi sesizată nu mai poate invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Iași.

Sursa informației: www.scj.ro.