Autoritatea părintească. Încuviințarea instanței de tutelă (NCC; NCPC)

28 iul. 2017
Vizualizari: 1238
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 2800/2015

NCC: art. 6 alin. (6), art. 106, art. 114, art. 396 alin. (1), art. 400 alin. (1), art. 402 alin. (1), art. 486, art. 496, art. 497, art. 504, art. 505, art. 506;  NCPC: art. 24, art. 114

Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și „efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (…), dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoarea legii noi”.

La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți” (…), iar potrivit art. 107 C. civ., „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.

Art. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că: „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „în cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc”, iar la alin. (2) că „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț” (respectiv art. 396 – art. 403 C. civ.).

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].

Totodată, art. 506 C. civ. prevede: „Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.

În speță, acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect stabilirea domiciliului minorei și exercitarea exclusivă a autorității părintești – reprezentând măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, rezultat din conviețuirea cu pârâtul – a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 12 februarie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. civ. și a noului C. proc. civ.

Astfel, situației juridice invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, care determină aplicarea regulilor în materia autorității părintești, îi sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt și dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În raport de textele legale menționate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]”.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că minora locuiește cu mama sa, în municipiul Sfântu Gheorghe (adresa Autorității tutelare – Primăria Sfântu Gheorghe din 23 aprilie 2015 de la Dosarul nr. 590/305/2015 al Judecătoriei Sfânta Gheorghe) și că pârâtul, prin declarația autentificată din 21 aprilie 2015 de Ambasada României la Nicosia și-a exprimat acordul ca domiciliul minorei T.A. să fie stabilită la reclamante mamă și ca exercitarea autorității părintești să fie acordată exclusiv mamei (Dosarul nr. 590/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe), acord căruia i se poate da eficiență, potrivit art. 506 C. civ., de către instanța de tutelă.

Astfel fiind și în raport de textele legale menționate, Înalta Curte, constatând că Judecătoria Sfântu Gheorghe este, în sensul art. 114 C. proc. civ., instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.

Autoritatea părintească. Încuviințarea instanței de tutelă (NCC; NCPC) was last modified: iulie 27th, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.