Autoritatea Europeană a Muncii (en. ELA) – de la teorie la practică

27 dec. 2019
Articol UJ Premium
Vizualizari: 724
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înființarea unei noi agenții europene care să gestioneze aspecte legate de mobilitatea forței de muncă a fost anunțată încă din septembrie 2017. În acest context, Parlamentul European a solicitat încă din anul 2012 Comisiei Europene să înființeze un punct de coordonare centrală la nivel european[1] cu scopul de a centraliza atât părerile lucrătorilor mobili, ale angajatorilor, cât și a unor terți interesați să găsească soluții și să prevină problemele ce pot apărea, inclusiv în ceea ce privește detașarea în cadrul prestărilor de servicii transnaționale.

Pentru a cunoaște temeiul ce a stat la baza propunerii de înființare a ELA, trebuie să înțelegem problemele cu care se va confrunta această agenție. În conformitate cu art. 56 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene[2], sunt interzise toate restricțiile cu privire la prestarea de servicii pe piața unică. Modalitatea efectivă prin care acestea se pot realiza, este reglementată de către Directiva nr. 96/71/CE – privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii[3]. În conformitate cu această directivă, prestarea de servicii transnaționale se efectuează dacă sunt îndeplinite o serie de condiții: societatea prestatoare este înființată într-un stat membru EEA, există un contract de prestări servicii între beneficiar și prestator, lucrătorii detașați în cadrul prestării de servicii transnaționale desfășoară în mod constant activitate în statul de origine și lucrează temporar în alt stat EEA[4]. Trebuie menționat faptul că pe perioada prestării de servicii, lucrătorii rămân salariații prestatorului, având dreptul la anumite condiții de muncă și de încadrare în muncă, aplicabile în statul unde sunt detașați. Contribuțiile sociale se plătesc în statul membru unde este înființată societatea care detașează, cu condiția obținerii în prealabil a documentului portabil A1 (fost E101/103).

Au existat diverse probleme de-a lungul timpului în implementarea directivei cum ar fi lipsa de informații clare privind condițiile de muncă și încadrarea în muncă, interpretări diverse cu privire la elementele constitutive ale salariului, diversitatea pieței muncii europene (salarii minime stabilite prin negocieri colective la nivel de ramură, sector, zonă geografică etc.), înființarea unor firme de apartament în state cu un nivel de taxare mai redus, în vederea detașării. Această ultimă practică a generat discuții ample atât cu privire la concurență neloială, distorsiuni pe piața muncii prin dumping social[5], pierderea unor locuri de muncă la nivel local, dar și cu privire la drepturile lucrătorilor detașați, raportate la cele ale lucrătorilor locali și așa mai departe. În vederea identificării unor soluții care să prevină aceste probleme, a fost înființat Comitetul de Experți Privind Detașarea Lucrătorilor[6], a fost realizat sistemul informatic prin care se schimbă informații cu privire la cazurile de detașare, respectiv IMI (Internal Market Information System[7]), a fost adoptată Directiva nr. 2014/67/UE – privind asigurarea respectării aplicării Directivei nr. 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”)[8]. De asemenea a fost înființată Platforma Europeană pentru Intensificarea Cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate[9], a fost adoptată modificarea Directivei nr. 96/71/CE (respectiv Directiva nr. 2018/957/UE[10]) și urmează implementarea unui sistem electronic de schimb de informații privind contribuțiile sociale (EESSI).

Aceste măsuri au fost menite să îmbunătățească funcționarea pieței unice prin acumularea de expertiză în cazul Comitetului și a Platformei, să faciliteze cooperarea între autoritățile abilitate (IMI și Directiva nr. 2014/16/UE) și de a defini clar anumite concepte (D2014/16/UE și D2018/957/UE). În sprijinul acestui aspect vin măsurile legislative precum Directiva nr. 2014/16/UE, deoarece a pus bazele unei cooperări reale între autorități prin înființarea birourilor de legătură, a definit pe baza unor indicatori, ce reprezintă o detașare reală, a impus statelor obligația de a furniza transparent informații cu privire la condițiile de muncă și încadrare în muncă aplicabile, a stabilit noi obligații pentru prestatori (de a pune la dispoziția autorităților de control din statul unde sunt detașați lucrătorii orice document solicitat și de a desemna un reprezentant în acel stat pe perioada prestării serviciului), a împuternicit sindicatele permițându-le să acționeze în numele lucrătorilor detașați, a stabilit reguli clare pentru executarea unei amenzi aplicate de autoritățile abilitate din alte state, a permis statelor să dispună măsuri în vederea combaterii practicilor abuzive (responsabilitate pe lanț de subcontractare cu privire la plata salariilor și contribuțiilor restante de exemplu) și a stabilit termene clare pentru a răspunde la solicitări de informații prin IMI. Directiva nr. 2018/957/UE a limitat durata unei detașări la maximum 18 luni (perioadă maximă cumulativă în cazul înlocuirii unui lucrător cu altul), a definit mult mai clar elementele care compun reprezintă salariul minim și a eliminat discrepanțele ce existau între prevederile art. 3 din Directiva nr. 96/71/CE și art. 5 din Directiva nr. 2008/104/CE – privind munca prin agent de muncă temporară[11], cu privire la egalitatea de tratament și a extins aplicarea contractelor colective de muncă și asupra lucrătorilor detașați.

Trebuie menționat și motivul includerii Platformei în lista de măsuri luate pentru a combate practicile abuzive în cadrul prestării de servicii transnaționale, respectiv faptul că în cazul unei false detașări (conform indicatorilor din Directiva nr. 2014/67/UE) și/sau a lipsei formularului A1 autoritățile de control abilitate consideră societatea prestatoare răspunzătoare pentru plata contribuțiilor sociale și a taxelor în statul în care prestează, situație care poate fi simplu definită ca fiind muncă nedeclarată.

În acest context al prestării de servicii transnaționale, ELA este menită să rezolve problemele rămase și să asiste statele în implementarea și aplicarea eficientă a legislației europene cu privire la mobilitatea lucrătorilor și al coordonării securității sociale, inclusiv în sectorul transporturilor prin: facilitarea accesului la informații cu privire la drepturile și obligațiile părților în cazului mobilității forței de muncă, încurajând cooperarea între autoritățile responsabile, inclusiv prin organizare de controale simultane și în comun, medierea de dispute între state, întărirea capacității autorităților de abilitate contribuind inclusiv la combaterea muncii nedeclarate.

ELA va începe activitatea în anul 2019, urmând a fi complet operațională în anul 2024 când va prelua sub egida sa, Comitetul Tehnic cu privire la libera circulație a lucrătorilor[12], Platforma Europeană pentru Intensificarea Cooperării în Materie de Combatere a Muncii Nedeclarate, Comitetul de Experți Privind Detașarea Lucrătorilor și rețeaua EURES[13]. ELA va avea un număr total de 140 de lucrători în care sunt incluși și ofițerii naționali de legătură și va funcționa în primi doi ani la Bruxelles, Regatul Belgiei, urmând a fi mutată la Bratislava, Slovacia, în sediul permanent.

În situația actuală este destul de dificil pentru lucrători, dar și pentru societăți să înțeleagă/aplice corect condițiile de muncă și de încadrare în muncă, în cazul unei detașării transnaționale, datorită multitudinii de sisteme diferite de relații industriale. În acest context, ELA va acționa ca un Hub electronic, acumulând informații utile, inclusiv privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă, de la toate statele EEA, simplificând considerabil accesul la acestea.

Deși există o cooperare între autoritățile responsabile, în practică au apărut întârzieri justificative ale răspunsurilor la solicitările IMI (informațiile solicitate nu intră în sfera de competență a autorității responsabile cu IMI de exemplu), neînțelegerea reciprocă a sistemului de inspecție, limitările evidente ale sistemului IMI etc.

Deși Directiva nr. 2014/67/UE a impus ca societatea care detașează în cadrul prestării de servicii transnaționale să desemneze un reprezentant în statul unde se prestează activitatea și să pună la dispoziție documente relevante desfășurării controlului, au apărut diverse probleme atât legate de bariera lingvistică, de analiza documentelor (întocmite în conformitate cu legislația statului de origine și nu de destinație), cât și legate de veridicitatea informațiilor incluse în aceste documente. În acest sens, desfășurarea unor controale simultane (în același timp în statul de origine și de destinație) sau în comun (fie în statul de origine fie în cel de destinație) permite confruntarea informațiilor obținute în prealabil cu realitatea și va reduce considerabil timpul necesar realizării controlului (care ar fi fost desfășurat doar de autoritățile din țara de destinație).

Controalele simultane și în comun se desfășoară la nivel european de foarte mult timp, de cele mai multe ori în baza unor protocoale de cooperare între autorități (de exemplu în BENELUX[14]), Sursa de finanțare pentru aceste controale, a reprezentat-o până în prezent bugetul propriu al autorităților implicate, sau fondurile europene utilizate sub egida îmbunătățirii cooperării între autorități. Noutatea o reprezintă faptul că ELA va oferi sprijin operațional pentru desfășurarea de controale simultane și în comun (sprijin tehnic, lingvistic, logistic și financiar). Acest tip de controale vor fi inițiate la solicitarea unui stat sau a ELA, dar se vor desfășura doar cu acordul celuilalt sau a celorlalte state implicate.

Fără a aduce atingere sferei de activitate a Comisiei Administrative înființate în baza Regulamentului nr. 883/2004 – privind coordonarea sistemelor de securitate socială[15], ELA va media cazuri ce implică state membre, la solicitarea acestora și va emite opinii cu privire la disputa apărută. Totodată ELA va deveni un centru de expertiză în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă pe piața unică, va contribui la combaterea fraudelor și a muncii nedeclarate, va realiza diverse studii și analiză de risc pentru a identifica trenduri specifice, va disemina bune practici, va participa la întărirea capacități administrative a autorităților prin formarea profesională a inspectorilor de muncă și va desfășura campanii europene de conștientizare.

În concluzie, ELA reprezintă pentru părțile interesate o sursă directă de informare menită să faciliteze libertatea de mișcare a lucrătorilor și prestarea de servicii transnaționale, pentru autorități un nou nivel de cooperare cu resurse considerabile, iar pentru societățile înființate pentru a abuza de legislația europeană, o piedică semnificativă în desfășurarea activităților ilicite. (ELA will facilitate access to information on rights and obligations regarding labour mobility, enhance cooperation between Member States in the enforcement of relevant Union law (through concerted and joint inspections), mediate and facilitate a solution in cases of cross-border disputes between Member States and support cooperation between Member States in tackling undeclared work.)


Autoritatea Europeană a Muncii (en. ELA) – de la teorie la practică was last modified: decembrie 27th, 2019 by Ioan Cosmin Constantin

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Ioan Cosmin Constantin

Ioan Cosmin Constantin

Este consilier în Echipa de negociere a Regulamentului ELA.
A mai scris: