Mircea Duțu

Este Președinte al Universității Ecologice București și Director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.

Specializări şi documentări:

Primul bursier NATO din România (1990) în domeniul cercetării insti­tuţiilor democratice (ENA, Paris), cu o temă privind separarea puterilor în stat;
Universitatea din Limoges, Centrul de cercetări inter­disciplinare în domeniul dreptului mediului, amenajării şi urbanismului (CRIDEAU);
Bursă a Consiliului Europei (1992-1993);
Paris I Pantheon-Sorbonne (1997);
Universitatea din Zaragoza, Centrul de drept al apei (Spania, 2002).

Activitate profesională:

Procuror (1981-1983);
Ziarist şi consilier juridic (1983-1993);
Cercetător ştiinţific prin­ci­pal I (Institutul de cercetări în domeniul muncii şi protecţiei sociale, 1993-1998);
Con­ferenţiar universitar (1997);
Profesor universitar (1998), profesor conducător de doctorat din anul 2003;
Decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti (1998-2001);
Rector (2001-2007) şi preşedinte al acestei universităţi (din 2008);
Director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române (din 2011);
Vicepreşedinte al Comisiei de ecologie a Academiei Române (din 2003);
Preşedintele Asociaţiei Române de Drept al Mediului (din 2003);
Membru al Consiliului de administraţie al Centrului Internaţional de Drept Comparat al Mediului (Limoges, Franţa, din 1998);
Membru al Comitetului de coordonare al reţelei de drept al mediului din cadrul Agenţiei Universitare a Francofoniei poza 3 (Paris, din 2001);
Director-fondator al Revistei Române de Drept al mediului (2003) şi al periodicului Ecologistul (2006); membru al Asociaţiei internaţio­nale de drept al urbanismului (2006);
Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă (2010);
Membru activ al Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice din Republica Moldova (2008); avocat în Baroul Bucureşti (din 1995);
Profesor-invitat la universităţi din Franţa, Portugalia şi Spania pentru cursuri şi prelegeri de drept comparat al mediului.

Publicaţii:

Este autor al numeroase monografii, cursuri universitare şi tratate (peste 50), în domenii precum: dreptul mediului, dreptul urbanismului (fiind considerat fondatorul acestor discipline în România), istoria instituţiilor juridice, precum:

Dreptul mediului (1992);
Dreptul internaţional şi comunitar al mediului (1995);
Dreptul comunitar al mediului (1997);
Autorizaţiile de urbanism (1998);
O istorie a avocaturii române (2000);
Dreptul urbanismului (2001);
Dicţionar de drept al mediului (2001);
Dicţionar de drept privat (2001);
Justiţia la judecata istoriei (2002);
Dreptul mediului, tratat, în 2 volume (2003);
Dreptul internaţional al mediului (2004);
Principii şi instituţii fundamentale de drept comunitar al mediului (2005);
Istoria Baroului din Bucureşti (2006);
Istoria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2007, 2012);
Dreptul urbanismului (ediţia a IV-a, 2009);
Dreptul contenciosului european (2010);
Procesul lui Iisus (2009, 2010);
Pilat din Pont, judecătorul lui Iisus (2009);
Procesul lui Pavel, apostolul neamurilor (2011);
Politici publice de mediu (2012);

Este autor a peste 100 de studii (printre care cel intitulat ,,Despre necesitatea, obiectul şi trăsăturile definitorii ale dreptului ecologic”, Revista Română de Drept nr. 5/1989, care a fundamentat teoretic necesitatea unei asemenea discipline şi în România) apărute în reviste de specialitate de prestigiu din ţară şi din străinătate (Budapesta, Paris, Madrid, Coimbra etc.); numeroase articole de presă pe tematică juridico-ecologică.


Contribuţii teoretice esenţiale:

Recunoaşterea şi definirea unui drept uman fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic;
Conceptul de drept al ecosferei;
Dreptul schimbărilor climatice;
Afirmarea particularităţilor răspunderii civile pentru prejudiciu ecologic, răspunderii penale şi contravenţionale în materie de mediu, existenţa unor sancţiuni specifice de mediu;
Guvernanţa ecologică; particularitatea dreptului urbanismului: noţiune, principii, acte de drept al urbanismului, răspunderea specifică;
Monografii de pionierat în istoria instituţiilor juridice româneşti.

Premii şi distincţii:

Ordinul ,,Meritul pentru învăţământ”, în grad de comandor (2004);
Laureat al Premiului de excelenţă acordat de Ministerul Mediului (2009);
Premiul „Nicolae Titulescu” Academiei Române pentru „Tratat de dreptul mediului” (2009);
Premiul „Tudor R. Popescu” al Academiei Oamenilor de Ştiinţă pentru „Dreptul mediului” (2010 – curs universitar);
Premiul „Andrei Rădulescu al Uniunii Juriştilor” din România (2002 şi 2007);
Premiul Mircea Manolescu al UJR (2003);
Premiul Asociaţiei Generale a Economiştilor pentru ,,Cea mai bună carte ştiinţifică a anului 2003” (Dreptul mediului, tratat);
Doctor “Honoris Causa” al Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş.

Sursă info
Sursă foto