Augustin Lazăr: Justiția română este pilonul care asigură continuitatea și noi trebuie să percepem ca fiind această misiune foarte onorantă, de a asigura pilonul central al statului de drept.

Augustin Lazăr: Domnilor președinți, onorat auditoriu, dragi colegi!

Aș dori să încep prin a felicita Uniunea Națională a Juriștilor din România pentru faptul că, iată, într-o lume agitată, emoțională, nu a omis să organizeze Ziua Justiției și nu a ezitat să ducă mai departe această făclie de lumină și cultură juridică, o tradiție care durează de atâția ani. Și eu zic că merită felicitări Uniunea Națională a Juriștilor din România.

Aș dori să vă spun câteva cuvinte în legătură cu contextul în care Ziua Justiției este sărbătorită în acest an. Sigur, Ziua Justiției reprezintă o ocazie în care să analizăm, să evaluăm activitatea marii familii a justiției și să vedem ce am făcut, să vedem proiecția pentru viitor – ce avem de făcut –, să analizăm contextul în care justiția română funcționează. Ce constatăm noi? Că față de anul trecut, când contextul era caracterizat de preocupările modernizării justiției, resetării instituțiilor juridice pentru a atinge standarde europene, era o emulație oarecum pozitivă, expansivă, a instituțiilor justiției, constatăm acum că lumea a evoluat într-un sens mai dinamic, într-un sens mai emoțional. Aș dori să-l citez aici pe dl profesor Duțu, care a evocat epoca post-adevăr, post-factum. Expresia domniei sale ne indică faptul că trebuie să vedem fotografia mai mare, nu numai strict ce se întâmplă la noi și să credem că numai la noi se întâmplă anumite lucruri, dar, iată, în toată lumea trăim într-o dinamică extraordinară, în care propaganda media ține loc de realitate, într-o lume tot mai virtuală. Ne uităm pe diverse posturi de televiziune și vedem lumi paralele. Multă lume e șocată, unii colegi au renunțat la televizor și își iau informațiile de unde știu ei, din zonele de referință care sunt foarte serioase și verificate, și nu se mai uită la televizor. Nu știm dacă e bine sau e rău să nu ne uităm la televizor, dar dacă ne uităm, putem vedea în mod cert un atac concentric, asalturi succesive la adresa instituțiilor judiciare, care sunt caracterizate într-o manieră potrivită cu interesele celor care promovează respectivele show-uri la televiziune.

Și atunci ne întrebăm care este lumea adevărată. Dorim să intrăm într-o lume virtuală acolo, sau ne ocupăm de problemele noastre profesionale, de cercetarea științifică, de lumea reală, în care trăim și pe care o cunoaștem sub aspect factual.

Ei bine, suntem în mod vădit în fața unei alte realități la Ziua Justiției în anul 2017. O realitate emoțională, o realitate în care noi trebuie să apărăm independența justiției, suntem puși în situații inedite, în care, dacă ne gândim după termenii populari că tot răul spre bine, putem observa oportunitatea de a testa capacitatea corpului de magistrați și capacitatea marii familii a justiției române de a înțelege, de a prelucra ceea ce se întâmplă în jur și de a da o reacție rapidă sau mai puțin rapidă, dar să fie o reacție sănătoasă la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Adică noi trebuie să demonstrăm că înțelegem ce se întâmplă și putem reacționa sănătos, cu instrumentele juridice pe care le avem la dispoziție.

Cred că este important să pronunțăm un cuvânt-cheie: solidaritatea corpului magistraților – o expresie-cheie: solidaritatea marii familii a justiției române, în care nu să ne interferăm, cum ar spune cineva, foarte precaut, ca nu cumva, dacă spun „solidaritatea corpului magistraturii” – nu cumva procurorii ar vrea să îndeplinească funcțiunile procesuale ale judecătorilor. În niciun caz. Fiecare trebuie să-și îndeplinească funcțiunile procesuale, noi să apărăm principiile justiției și să apărăm justiția română, ordinea de drept, așa cum trebuie să fie într-un stat de drept.

Observăm că justiția română, în această lume emoțională și dinamică, reprezintă un pilon al statului de drept, când în alte zone ale statului există mișcări – se schimbă guvernele, sunt discuții în zona legislativului, că e bine, că e rău, că sunt dezbateri, că se mai organizează alegeri. Justiția română este pilonul care asigură continuitatea și noi trebuie să percepem ca fiind această misiune foarte onorantă, de a asigura pilonul central al statului de drept.

Eu nu aș vrea să vorbesc foarte mult, ci să încerc să vă transmit un mesaj optimist, care se bazează nu neapărat pe observațiile  din jurul nostru, ci se bazează pe resursele pe care corpul magistraturii și acest corp al juriștilor din România le au. M-am convins de multe ori că avem oameni de un nivel de pregătire de excelență, un nivel excepțional, care pot să dea rezolvări  juridice foarte serioase. Avem cercetători științifici care doar trebuie luați în seamă și soluțiile lor trebuie puse în aplicare. Aș dori să transmit, gândindu-mă la aceste fapte, un mesaj de optimism, că justiția română poate duce această făclie înainte, să spun tuturor La Mulți ani, corpului de magistrați și familiei mari a justiției române, să urez forță și excelență profesională, curajul profesional de a arăta care este puterea profesională pe care o reprezintă; care este maturitatea pe care justiția română o are.

Și nu aș dori să închei înainte de a-mi exprima o dorință publică: să vedem Înalta Curte de Casație și Justiție tratată la nivelul la care ea trebuie să fie tratată, ca înaltă curte a unui stat european, să aibă un sediu în care să-și poată desfășura activitatea. Fiindcă sunt curți de apel care au sedii și condiții mai bune, și noi, cu toții, cred că putem pune umărul să mișcăm lucrurile înainte și să asigurăm în viitor realizarea acestei dorințe. La mulți ani tuturor!