Atenția practicienilor în insolvență asupra dreptului penal este pe bună dreptate sporită

Nicolae Cîrstea: Antoniu, mă bucur să te revăd aici, la Cluj, ca speaker în cadrul Conferinței Regionale de Insolvență. Te-ai specializat, în ultimul timp, în această materie, a dreptului penal, care, iată, are influență și reverberații inclusiv în profesia de practician în insolvență. Ai avut deja câteva conferințe, la care ai susținut o serie de teme în această materie penală – care ar fi concluziile tale privind răspunderea penală în această profesie, a practicienilor în insolvență? Cât de mult au influențat noile coduri? Cât de mult influențează, iată, aceste modificări care vin în această materie?

Antoniu Obancia: Atenția practicienilor în insolvență asupra dreptului penal este pe bună dreptate sporită, pentru că sunt funcționari publici și interferențele dreptului penal cu dreptul insolvenței sunt numeroase. Spre exemplu, eu astăzi am prezentat măsurile procesual-penale, care interferează cu dreptul insolvenței – această temă a fost un subiect clasic, dar am adus elemente de noutate, provenind din Ordonanța 88, și mă refer aici la aducerea în atenție a bancrutei simple. Spre exemplu, eu n-am cunoscut cazuri adevărat penale de bancrută simplă; bancrută frauduloasă – cât cuprinde. Dar faptul că s-a modificat articolul 5 punctul 72 readuce în atenție bancruta simplă, în sensul că debitorul este tentat să amâne, stă în îndoială dacă este cazul, dacă să aleagă într-o conduită sau alta, între a-și cere propria insolvență, în funcție de acel prag de 50% față de creanța bugetară. Or, acest lucru dăunează până la urmă creditorilor, pentru că obiectul juridic al acestei infracțiuni este protecția creditorilor, iar urmarea imediată este crearea unei stări de pericol.

Ce am mai discutat astăzi – și am  observat că a stârnit interesul dezbaterilor – a fost despre sustragerea de sub sechestru, anume acel risc de interpretare în care se regăsesc practicieni în insolvență, și nu numai; creditorii de bună credință care vor să facă o operațiune în cadrul procedurilor de insolvență, în condițiile în care există sechestre penale puse. Și aici am recomandat opinia specialistului să fie cerută de către cel care dorește să facă operațiuni, în condițiile în care procedura insolvenței interferează și cu un dosar penal care implică un sechestru, pentru a evita orice risc de interpretare din partea procurorului, că s-ar disimula, că s-ar ocoli cumva sechestrul pus.

Nicolae Cîrstea: Practic, avem o preocupare pentru această răspundere penală în toate profesiile juridice. Care ar fi particularitatea la nivel de ansamblu în profesia de practician în insolvență? Unde pot greși practicienii în insolvență astfel încât să riște această răspundere penală?

Antoniu Obancia: Pot greși dacă nu solicită opiniile unui avocat penalist.

Nicolae Cîrstea: Am înțeles. Antoniu, ai și o ediție nouă a cărții tale, tot în această zonă a dreptului penal. Dă-ne mai multe amănunte despre subiectul și abordarea pe care le-ai atins în această nouă ediție.

Antoniu Obancia: Ediția a doua a cărții mele reprezintă reeditarea tezei de doctorat, apărută în 2014, pe legea veche. Și am considerat că, odată ce au trecut trei ani de aplicare a legii noi și de statornicire a principiilor și a aplicării Codului Civil nou, se cuvine și chiar se impunea o a doua ediție a cărții. Cartea abordează mai puțin subiecte de drept penal, însă dovedește conexiunea pe care o păstrez și afinitatea pe care o am – și pe care sper să o continui – între dreptul penal și dreptul insolvenței.

Nicolae Cîrstea: Antoniu, îți mulțumesc și sper să ne revedem cu alte ocazii la fel de fericite și la alte evenimente pe insolvență.

Antoniu Obancia: Mulțumesc și eu, asemenea.