Aspecte teoretice și practice privind executarea silită a societăților în insolvență

2 iul. 2021
Articol UJ Premium
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1168
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Introducere

Executarea silită a societăților în insolvență este o chestiune care a ridicat multe probleme în practica judiciară, deoarece însăși procedura de insolvență reprezintă o executare silită, și anume o executare colectivă, iar pentru a vedea dacă există compatibilitate între insolvență și executarea silită individuală trebuie avute în vedere modificările succesive ale Legii nr. 85/2014, aduse prin Ordonanța de urgență nr. 88/2018 și Legea nr. 113/2020.

Înainte de a trece la o analiză pe fond, trebuie avut în vedere faptul că Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este o lege de procedură, astfel că modificările aduse prin O.U.G. nr. 88/2018 și Legea nr. 113/2020, se aplică numai procedurilor de insolvență deschise în timpul cât au fost în vigoare dispozițiile legale modificatoare.

Acest lucru rezultă din art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care prevede că dispozițiile legii insolvenței se completează cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil, iar art. 24 din Codul de procedură civilă prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

De asemenea, art. 15 alin. (2) din Constituția României prevede că: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Astfel, posibilitatea executării silite a societăților în insolvență trebuie analizată separat, în funcție de data deschiderii procedurii insolvenței, dată care atrage legea aplicabilă întregii proceduri de insolvență.

Conform art. 5 pct. 25 din Legea nr. 85/2014, data deschiderii procedurii reprezintă:

a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunțării încheierii judecătorului-sindic, prevăzută la art. 71;

b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunțării sentinței judecătorului-sindic, prevăzută la art. 72;

c) în cazul insolvenței transfrontaliere, momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv.

Așa cum s-a arătat în doctrină, „deschiderea procedurii insolvenței produce o serie de efecte, pe de o parte, asupra debitorului în ceea ce privește administrarea/conducerea și, implicit, în ceea ce privește patrimoniul acestuia, iar pe de altă parte asupra creditorilor[1]. Suspendarea măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, este un efect care se produce atât asupra debitorului, cât și asupra creditorilor acestuia.

De asemenea, în doctrină s-a mai reținut că, „după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, suspendarea se transformă în încetare[2].

II. Executarea silită a societăților a căror procedură de insolvență s-a deschis înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 88/2018, respectiv înainte de 2 octombrie 2018

Până la modificarea Legii nr. 85/2014, prin O.U.G. nr. 88/2018 care a intrat în vigoare la data de 2 octombrie 2018, executarea silită a societăților în insolvență era interzisă, aspect care rezultă expres din art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că: De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

Conform articolului menționat, la data deschiderii procedurii, respectiv data prevăzută de art. 5 pct. 25 din Legea nr. 85/2014, operează o suspendare de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

Ulterior, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, încetează atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate. Și în ceea ce privește încetarea acțiunii judiciare sau extrajudiciare sau a executării silite, aceasta operează de drept, la fel ca în cazul suspendării de drept.

Hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței rămâne definitivă la data expirării termenului de exercitare a apelului, dacă nu a fost atacată cu apel, sau la data pronunțării hotărârii din apel, în măsura în care apelul a fost respins.

Până la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență, executările silite sunt doar suspendate, deoarece conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178, se poate solicita repunerea pe rol a acestora. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate.

Trebuie subliniat că textul de lege prevede expres că, executarea silită încetează la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, iar nu la data închiderii procedurii sau la data intrării în procedura de faliment.

Încetarea executării silite la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței operează „prin virtutea legii[3].

În doctrină s-a reținut că, „administratorul judiciar, sau după caz, lichidatorul va înregistra la dosarele pe rol cererea de suspendare și aceleași demersuri le va efectua și cu privire la dosarele de executare silită[4], însă acest lucru nu îngrădește posibilitatea oricăreia dintre părți sau a altei persoane interesate de a aduce la cunoștința instanței sau a executorului judecătoresc faptul că împotriva debitorului s-a deschis procedura insolvenței.

Dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se aplică în continuare, fără excepție, societăților a căror procedură de insolvență s-a deschis înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 88/2018.

III. Executarea silită a societăților a căror procedură de insolvență s-a deschis între data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 88/2018 și data intrării în vigoare a Legii nr. 113/2020

Prin Ordonanța de urgență nr. 88/2018, ce a intrat în vigoare la 2 octombrie 2018, au fost introduse modificări ale art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care au schimbat soarta executării silite a societăților a căror procedură de insolvență s-a deschis după intrarea în vigoare a ordonanței.

Conform modificărilor aduse de O.U.G. nr. 88/2018, art. 143 alin. (1) teza finală prevedea că: „Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită”.

Din perspectivă temporală, aceste dispoziții se aplică doar societăților a căror procedură s-a deschis în perioada în care dispozițiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 88/2018, au fost în vigoare, respectiv până la data de 11 iulie 2020, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative.

În sensul temporizării executării silite, în funcție de data deschiderii procedurii de insolvență, s-a poziționat și practica judiciară care a stabilit în mod corect că: „(…) executarea silită reglementată de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 88/2018, este permisă doar în procesele de insolvență inițiate începând cu data de 2 octombrie 2018, ceea ce nu este cazul în speță, având în vedere că art. 24 Cod de procedură civilă prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare (Legea nr. 85/2014 este o lege de procedură).

Astfel, cum posibilitatea executării silite individuale în cadrul procedurii colective a insolvenței este un drept născut odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 88/27.09.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 840 din 02.10.2018, sfera de aplicare a acesteia nu se poate extinde in privința procedurilor deschise sub imperiul Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, dar anterior acestor modificări.

Mai mult, instanța reține că art. IX din O.U.G. 88/2018 limitează aplicarea în procesele începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență a art. 143 alin. 1 numai în ceea ce privește termenul reglementat prin acest text, nefiind permisă extinderea aplicării întregii prevederi a art. 143 alin. (1) din Legea 85/2014, așadar inclusiv a tezei finale, proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. 88/2018”[5].

Cele reținute de către judecătorul-sindic, în paragraful redat mai sus, au fost confirmate și de către instanța de apel, care a menținut hotărârea primei instanțe și a statuat că: „Potrivit art. 143 alin. (1) teza finală, pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită. Această posibilitate nu era prevăzută în beneficiul creditorilor anterior modificării legii prin O.U.G. nr. 88/2018, fiind interzisă de dispozițiile art. 75.

Se reține că prin O.U.G. nr. 88/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative au fost introduse o serie de modificări Legii nr. 85/2014, Codului de procedură fiscală, etc., legiuitorul stabilind expres în art. IX din O.U.G. nr. 88/2014 că efectul retroactiv privește termenele procedurale prevăzute de art. 143 alin. (1) și (3) pentru judecata cererii de intrare/trecere la faliment, nu și celelalte prevederi de drept substanțial privitoare la creanțele născute în cursul procedurii, executări silite etc.

Articolul IX reprezintă în fapt o excepție de la principiul neretroactivității legii reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, excepție care este de strictă interpretare și care, așa cum am arătat, se referă exclusiv la termenele procedurale de judecată a cererii de intrare/trecere la faliment, neputând fi extinsă în alte cazuri decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor.

În consecință, Curtea constată că este corectă aprecierea judecătorului sindic în sensul că dispozițiile de drept substanțial și procedural prevăzute de art. 143 din Legea nr. 85/2014 (mai puțin termenele de judecată a cererii de intrare/trecere la faliment), în forma modificată, nu sunt aplicabile în cadrul procedurilor începute sub incidența Legii nr. 85/2014, în forma inițială, anterioară modificării prin O.U.G. nr. 88/2018.

Faptul că somațiile au fost emise ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018 nu reprezintă un aspect relevant pentru aplicarea dispozițiilor actului normativ în alt mod decât cel expres prevăzut de legiuitor și constituie o încălcare a principiului neretroactivității prin pornirea unei executări silite într-o procedură în care sunt incidente dispozițiile Legii nr. 85/2014 în forma anterioară modificării, deși o astfel de executare ar putea fi posibilă doar în procedurile începute după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018”[6].

Dispozițiile art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, în forma modificată de O.U.G. nr. 88/2018, nu sunt incidente în cazul procedurilor de insolvență deschise anterior datei intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, și prin urmare, acestor proceduri nu le sunt aplicabile prevederile din legea nouă „decât cele strict referitoare la termenele instituite la art. 75 alin.(3) și art. 143 alin. (1) și (3), precum și prevederile art. 75 alin. (4) din Legea 85/2014, astfel cum au fost modificate prin ordonanța de urgență, și nu prevederea din art. 143 alineatul (1), teza finală, referitoare la posibilitatea începerii executării silite pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au o vechime mai mare de 60 de zile”[7].


* Articolul a fost publicat în revista Themis nr. 2/2020 a Institutului Național al Magistraturii.

[1] A se vedea L. Gherghină, Tratamentul creditorilor și regimul juridic al creanțelor în procedura insolvenței, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 379.

[2] A se vedea Gh. Piperea, C. Antonache, A. Dimitriu, I. Sorescu, A. Rățoi-Pârvu, R. Dan, L. Hagiu, Codul insolvenței. Note. Corelații. Explicații. Art. 1-203, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 458.

[3] A se vedea I. Turcu, Codul insolvenței. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Comentariu pe articole, ed. 5, Ed. C.H. Beck, București, 2015, p. 232.

[4] A se vedea I. Turcu, Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole, ed. 4, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 278.

[5] A se vedea Tribunalul Mehedinți, Sentința civilă nr. 127 din 12 iunie 2019, la www.rolii.ro.

[6] A se vedea Curtea de Apel Craiova, Decizia civilă nr. 718 din 1 octombrie 2019, la www.rolii.ro.

[7] A se vedea Tribunalul Mehedinți, Sentința civilă nr. 70 din 24 aprilie 2019, la www.rolii.ro.

Aspecte teoretice și practice privind executarea silită a societăților în insolvență was last modified: iulie 1st, 2021 by Anda-Elena Șonc

Vă recomandăm: