Aspecte legate de punerea în executare a pedepselor accesorii şi complementare. Contestație respinsă ca nefondată (NCPP, NCP, L. nr. 253/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 831/2018

NCP: art. 65 alin. (3), art. 68, art. 100 alin. (6), art. 106; NCPP: art. 268 alin. (2), art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 555; L. nr. 253/2013: art. 1, art. 14, art. 27, art. 28, art. 29, art. 61

Examinând contestația formulată de petentul A. prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în mod corect instanța de fond respingând cererea formulată de petentul A. de revocare/încetare a pedepsei accesorii și complementare dispuse prin Sentința penală nr. 383 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, modificată și rămasă definitivă prin Decizia nr. 342/A din 07 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. Ca urmare, pedeapsa accesorie se pune în executare în același timp cu pedeapsa principală privativă de libertate, fiind menționată în mandatul de executare a pedepsei închisorii (conform art. 555 C. proc. pen.) ce se trimite în vederea punerii în executare organului de poliție prevăzut de lege, dacă persoana condamnată este liberă, iar, în caz contrar, comandantului locului de deținere, dar și prin comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii de condamnare persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și d) – n din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, corespunzătoare conținutului pedepsei accesorii (conform art. 27 din acest act normativ). Așadar, executarea pedepsei accesorii este indisolubil legată de executarea pedepsei principale.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 106 C. pen., în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată. Potrivit art. 100 alin. (6) C. pen., intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

În aceste condiții, având în vedere că petentul A. a fost liberat condiționat la data de 8 iunie 2016, prin Sentința nr. 1025 din 02 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Găești, rămasă definitivă prin necontestare, din executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, modificată și rămasă definitivă prin Decizia nr. 342/A din 07 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, alături de care s-a stabilit și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen., în aplicarea dispozițiilor art. 106 C. pen., mai sus menționate, se observă că cele două pedepse (principală și accesorie) se consideră executate la data expirării termenului de supraveghere a liberării condiționate stabilit conform art. 100 alin. (6) C. pen.

Deopotrivă, reglementând executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, art. 68 C. pen. stabilește în alin. (1) lit. c) că aceasta începe „după executarea pedepsei închisorii, (…), sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate”. Așadar, pedeapsa complementară de 1 an constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen., aplicată petentului prin sentința penală mai sus menționată, a început să fie executată de acesta după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, calculat potrivit prevederilor menționate anterior.

Mai mult, conform art. 29 alin. (1) lit. g) raportat la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, punerea în executare a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, se face prin comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii de condamnare persoanei juridice în cadrul căreia persoana exercită respectiva funcție, profesie, meserie sau activitate, precum și, dacă este cazul, persoanei juridice care asigură organizarea și coordonarea exercitării profesiei sau activității respective ori autorității care a învestit-o cu exercitarea unui serviciu de interes public, în cuprinsul căreia se menționează data de la care începe și data la care ar trebui să înceteze executarea pedepsei complementare.

În același timp, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (2) C. proc. pen., când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.

În aceste condiții, se observă că nu este necesară intervenția instanței de judecată pentru a constata revocate/încetate/executate pedepsele accesorii și complementare aplicate unei persoane condamnate, ci executarea acestora încetează de drept la expirarea termenelor expres prevăzute de lege, după distincțiile mai sus menționate, în cazul primei categorii, și a celor indicate în comunicarea transmisă persoanei juridice care asigură organizarea și coordonarea exercitării profesiei, în cazul celei de a doua.

Ca urmare, în mod corect judecătorul fondului nu a dat curs solicitării petentului, apreciind că aceasta nu este o cerere care, potrivit legii, să fie dată în competența instanțelor judecătorești. Sub acest aspect, se impune a se sublinia că dispozițiile legale menționate în cuprinsul sesizării inițiale, respectiv art. 1, art. 14, art. 27, art. 28, art. 29 și art. 61 din Legea nr. 253/2013, se referă doar la aspecte legate de punerea în executare a pedepselor accesorii și complementare ori la eventuale modificări în cursul executării acestora, aspecte care, însă, nu formează obiectul cauzei, neinstituind o obligație pentru instanțele de judecată în sensul de a interveni pentru a constata încetată executarea lor.

Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 127/F din 18 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe care, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.