Aspecte fiscale importante în procesul de due diligence

5 iul. 2022
Articol UJ Premium
Vizualizari: 575
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Tax due diligence

Procesul de tax due diligence reprezintă o revizuire amă­nun­țită a tuturor impozitelor unei entități („societate-țintă”), care este subiectul unei tranzacții de vânzare-cumpărare, și implică înțelegerea structurii fiscale existente a societății-țintă, precum și a aspectelor fiscale ce pot rezulta dintr-o anumită structurare a tranzacției.

Rolul analizei tax due diligence nu este de a evita impozitele, ci, mai degrabă, de a arăta unde apar obligațiile fiscale, permițând astfel celor implicați în achiziții de societăți să ia decizii cât mai informate.

Tax due diligence-ul aferent cumpărării unei societăți include revizuirea implicațiilor fiscale ce pot apărea din achiziția poten­țială. Acest proces constă în identificarea pierderilor fiscale disponibile pentru a fi utilizate, impactul fiscal al reorganizărilor din trecut, valoarea fiscală a activelor sau a acțiunilor în cazurile în care se au în vedere restructurări ulterioare etc.

În cadrul tax due diligence-ului se are în vedere, în prin­cipiu, perioada fiscală supusă inspecției fiscale, perioadă pentru care se pot corecta eventuale erori.

Aspectele fiscale ce sunt avute, în general, în vedere se referă la:

  • impozitele cu cel mai mare impact rezultate din tranzacția potențială;
  • determinarea celei mai eficiente structuri de deținere, din punct de vedere fiscal (e.g.: din punctul de vedere al impozitului cu reținere la sursă, al impozitării câștigurilor de capital viitoare sau al implicațiilor fiscale aferente metodelor de finanțare);
  • analiza impactului fiscal, din punctul de vedere al câștigurilor de capital, la nivelul vânzătorului societății-țintă;
  • identificarea și analiza tranzacțiilor intra-grup desfă­șurate de societatea-țintă;
  • monitorizarea regulilor privind costurile îndatorării, precum și deductibilitatea dobânzilor la împrumuturile de la părți afiliate nerezidente;
  • analiza avantajelor și a dezavantajelor potențiale dintr-un transfer de active comparativ cu a celor rezultate dintr-un transfer de acțiuni.

Indiferent dacă este vorba despre o vânzare sau cumpărare de acțiuni/afacere, este important să fie analizate implicațiile fiscale. Pentru ca un astfel de proces de vânzare-cumpărare să fie optimizat din punct de vedere fiscal, trebuie avute în vedere diferite modalități în care să fie structurată tranzacția, înainte de vânzarea efectivă. Astfel, prin identificarea structurii preferate, se poate realiza vânzarea într-o manieră eficientă din punct de vedere fiscal, vânzătorul având o perspectivă a implicațiilor atât la nivel propriu, cât și asupra implicațiilor la nivelul cumpărătorului (cu impact final în negocierea prețului de vânzare-cumpărare, dacă o anumită structură avantajează una dintre părți).

 

Vânzare de active versus vânzare de acțiuni

O decizie de bază în astfel de tranzacții este determinarea modului în care se va face vânzarea, care poate fi structurată ca o vânzare de active sau ca o vânzare de acțiuni.

Cumpărătorul va prefera, de multe ori, o cumpărare de active, pentru minimizarea datoriilor fiscale ce ar putea fi preluate de la vânzător. Pe de altă parte, vânzătorul poate prefera un transfer de acțiuni din diferite motive (e.g.: să aplice prevederile favorabile ale convențiilor de evitare a dublei impuneri sau acțiunile care au o valoare de piață mai mare decât anumite active de interes la vânzare). Astfel, este important pentru vânzător să înțeleagă nu doar impozitele aplicabile la nivel propriu, dar și implicațiile fiscale la nivelul cumpărătorului. O bună viziune a ambelor perspective poate permite vânzătorului anticiparea unor potențiale rețineri ale cumpărătorului la încheierea tranzacției și oferă informații importante în negocierea prețului atunci când se ajunge la o înțelegere între părți asupra structurării transferului.

 

I.1. Tax due diligence la vânzare

Pe parcursul pregătirii procesului de vânzare, acționarii socie­tății-țintă trebuie să aibă o bună înțelegere a aspectelor fiscale ale tranzacției, pentru a asigura o valoare adăugată maximă și o desfășurare eficientă a acestui proces.

Vânzătorul înțelege cel mai bine cum funcționează afacerea sa din punct de vedere fiscal. Această înțelegere împreună cu anticiparea răspunsului cumpărătorului pot oferi un avantaj în negocierea prețului tranzacției.

De multe ori, abia în cadrul unui due diligence la cumpărare sunt identificate problemele fiscale semnificative, iar acest lucru poate întârzia tranzacția sau poate avea un impact major în detrimentul vânzătorului, sau poate face cumpărătorul să renunțe la tranzacție.

Impozitele, având o importanță foarte mare în fluxurile bănești ulterioare tranzacției, dar fiind și un element de multe ori decisiv în multe astfel de tranzacții, minimizarea impactului acestora și neînțelegerea lor detaliată reprezintă un risc înainte de procesul de vânzare, ce pune vânzătorul într-o poziție defavorabilă pe parcursul negocierii.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Riscurile fiscale identificate de un cumpărător potențial în timpul analizei due diligence la cumpărare pot acorda cumpărătorului foarte multe avantaje de negociere, cu atât mai mult dacă aceste riscuri sunt identificate mai aproape de data de finalizare a tranzacției.

Pentru contracararea acestor neajunsuri, vânzătorii preferă de multe ori să facă tax due diligence înainte de începerea procesului de vânzare. Avantajul acestei abordări preventive este faptul că societatea-țintă/vânzătorul poate identifica din timp riscurile fiscale și poate lua măsuri de diminuare a acestora.

Dacă riscurile fiscale identificate la analiza la vânzare sunt semnificative, vânzătorul poate analiza oportunitatea de a solicita eșalonarea la plată a impozitelor, poate corecta eventuale erori de conformitate fiscală, prin depunerea de declarații rectificative, sau poate să obțină răspunsuri de la autorități (neopozabile) de clarificare a tratamentului fiscal aplicat de societatea-țintă asupra unor elemente.

Prin identificarea proactivă de către vânzător a riscurilor fiscale și implementarea unor pași pentru reducerea sau eliminarea acestora, vânzătorul deține controlul asupra modului în care va gestiona riscurile fiscale identificate (prin comparație cu situația în care cumpărătorul își exercită controlul datorită acelorași aspecte identificate). Astfel, se poate diminua riscul reducerii prețului tranzacției la cererea cumpărătorului în cadrul procesului de negociere sau se reduce riscul ca tranzacția să nu se mai concretizeze.

În plus, un due diligence, înainte de vânzare, poate scurta întreg timpul pentru încheierea tranzacției, prin faptul că îi poate prezenta rapid cumpărătorului profilul de taxe și potențialele expuneri fiscale la nivelul societății-țintă, permițând astfel cumpărătorului să se concentreze doar pe anumite aspecte fiscale în cadrul procesului său de tax due diligence la cumpărare.

Chiar dacă un cumpărător va efectua un tax due diligence la cumpărare pentru determinarea poziției și expunerii fiscale a societății-țintă, această analiză va avea mai degrabă un rol de confirmare a aspectelor identificate inițial de vânzător și va fi mai ușor de efectuat decât dacă ar fi fost făcută de la zero. Pe de altă parte, vânzătorul este deja pregătit să răspundă cerințelor potențiale ale cumpărătorului, odată cu finalizarea proce­sului de due diligence la vânzare, asigurându-se un răspuns rapid și eliminarea întârzierii finalizării tranzacției din cauza impozitelor.

 

I.2. Tax due diligence la cumpărare

Un tax due diligence la cumpărare este util pentru reducerea costurilor neanticipate, creșterea economiilor, precum și pentru creșterea valorii unei tranzacții.

Un astfel de proces la cumpărare îi oferă cumpărătorului o perspectivă asupra costurilor cu impozitele, precum și asupra potențialelor riscuri fiscale provenite din activitățile desfășurate de societatea-țintă. Mai mult, poate oferi o înțelegere mai bună asupra modului în care trebuie gestionate expunerile fiscale identificate în cadrul analizei, care sunt potențialii pași care trebuie făcuți pentru eliminarea sau diminuarea expunerii fiscale după încheierea tranzacției, împreună cu posibilitatea utilizării anumitor elemente fiscale ale societății-țintă (e.g.: pierderi fiscale disponibile, eventuale facilități fiscale).

În esență, tax due diligence la cumpărare reprezintă procesul de revizuire a tuturor elementelor fiscale care pot adăuga un plus de valoare la o societate-țintă, precum și a tuturor elementelor fiscale care pot diminua valoarea societății-țintă (e.g.: lipsa de consecvență în conformarea fiscală, netransparența tranzacțiilor cu părțile afiliate). Un astfel de proces poate ține cont de aspectele incluse în raportul de due diligence la vânzare, dar și de unele elemente pe care vânzătorul nu le-a inclus în raport (din dorința de a nu le aduce în discuție în cadrul negocierilor).

 

II. Contractul de vânzare-cumpărare

Contractul de vânzare-cumpărare include termenii și condițiile tranzacției, dar stabilește, printre altele, și care sunt părțile im­plicate, metodologia de determinare a ceea ce constituie impozite anterioare și ulterioare tranzacției, garanțiile oferite de vânzător, precum și despăgubirile de primit de către cum­părător.

Nivelul pierderilor fiscale poate influența prețul de vânzare-cumpărare din contract (de exemplu, prin reducerea prețului dacă pierderile fiscale reale sunt semnificativ mai mici decât cele prezentate de către vânzător).

Contractul de vânzare-cumpărare poate să menționeze data până/de la care fiecare parte (vânzătorul și cumpărătorul) este responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor de conformitate fiscală.

În general, clauzele de impozite care sunt favorabile cumpă­rătorului sunt, adesea, în defavoarea vânzătorului și invers.

Vânzătorul poate căuta să își recupereze de la cumpărător taxele aferente câștigurilor de capital, prin introducerea unor prevederi specifice (e.g.: prin metoda suta majorată) în contract.

De cealaltă parte, cumpărătorul va face toate demersurile pentru a se asigura că vânzătorul își plătește propriile impozite datorate. În general, vânzătorul este responsabil pentru plata impozitelor aferente unei vânzări, deoarece, în principiu, a realizat un profit din această vânzare; astfel, clauza de sută majorată este rar întâlnită în practică (e.g.: atunci când societatea-țintă este deosebit de importantă pentru viitorul afacerii cumpărătorului, care este foarte motivat să accepte anumite clauze impuse de vânzător, clauze ce ar fi fost, poate, respinse în alte condiții).

Un alt punct de avut în vedere este limitarea despăgubirilor de impozite (de exemplu, aceste despăgubiri de impozite pot fi semnificativ crescute de rezultatele unei eventuale dispute cu autoritățile fiscale).

Contractul de vânzare-cumpărare poate să-i acorde cumpără­torului posibilitatea de a se implica în litigiile fiscale în derulare (cel mai adesea întâlnit caz atunci când cumpărătorul nu este despăgubit pentru obligații fiscale apărute în urma acestor litigii fiscale).

Garanțiile și despăgubirile de impozite reprezintă o metodă de alocare a riscurilor fiscale între cumpărător și vânzător. Cumpărătorul poate căuta să-și diminueze viitoarele riscuri fiscale din această achiziție prin intermediul clauzelor de garanții și despăgubiri de impozite, iar vânzătorul poate să nu fie dispus să ofere anumite garanții și despăgubiri.

În general, garanțiile oferă protecție împotriva aspectelor fis­cale necunoscute, iar despăgubirile de impozite împotriva obligațiilor fiscale cunoscute la momentul încheierii tranzacției. O despăgubire de impozite poate oferi o compensare pentru daune fiscale înregistrate efectiv, astfel încât pot apărea dificultăți la invocarea unei clauze de garanții de impozite, care nu cuantifică o viitoare daună fiscală. Tot în baza prevederilor despăgubirii de impozite, cumpărătorul poate ajusta prețul de vânzare-cumpărare.

O garanție de impozite (tax warranty) reprezintă, în principiu, o asigurare dată de vânzător către cumpărător referitoare la poziția fiscală a societății-țintă.

În practică, se acordă despăgubiri pentru încălcarea garanției de impozite, astfel încât să pună cumpărătorul în poziția în care s-ar fi aflat dacă garanția acordată ar fi fost conformă cu realitatea (e.g.: vânzătorul garantează cumpărătorului că societatea-țintă a depus în termenele legale toate declarațiile fiscale; în eventualitatea unui control fiscal, dacă autoritățile stabilesc amenzi pentru nedepunerea la timp a declarațiilor fiscale, vânzătorul va despăgubi cumpărătorul cu valoarea acelor amenzi).

În cazul garanțiilor de impozite, cumpărătorul nu va avea dreptul să ceară compensare pentru elementele fiscale (inclusiv cele cu potențial risc) care i-au fost comunicate în clauza de garanție de impozite, ci va trebui să acorde o atenție sporită către eventuale probleme fiscale identificate (e.g.: litigii fiscale în curs), dar pentru care nu s-au acordat garanții sufi-ciente sau care nu au fost declarate în mod corect în clauza de garanții.

O despăgubire de impozite (tax indemnity) poate fi văzută ca o promisiune de rambursare a unei pierderi și are ca scop compensarea în cazul unei pierderi specifice, putând fi folosită și atunci când acordarea unei garanții nu dă dreptul la o compensare (de exemplu, când vânzătorul a menționat, în clauza de acordare a garanțiilor, că anumite obligații fiscale nu au fost îndeplinite). O astfel de clauză de despăgubire de impozite este potrivită pentru aspecte fiscale specifice cunoscute și care sunt, în mod clar, în afara sferei de responsabilitate a cumpărătorului.

Contractul de vânzare-cumpărare poate include o clauză de despăgubire de impozite de la vânzător, conform căreia toate impozitele sunt plătite, nu există niciun litigiu fiscal în derulare și poate include și nivelul pierderilor fiscale disponibile.

Clauza de despăgubire de impozite poate implica obligații de plată specifice, menționate în contract, iar părțile implicate trebuie să țină cont de limitarea în timp și valorică a despăgubirii fiscale, dar și de entitatea din partea vânzătorului, care trebuie să plătească efectiv despăgubirea de impozite (e.g.: acționarul direct sau o altă entitate din grupul vânzătorului).

În sumar, printr-o atitudine proactivă materializată într-un tax due diligence la vânzare, acționarii societății-țintă își pot crește profiturile și posibilitatea încheierii tranzacției de vânzare, prin identificarea și remedierea expunerilor fiscale în timp util. Prin analiza diferitelor modalități de vânzare (de exemplu, active versus acțiuni), înainte de începerea efectivă a procesului de vânzare și prin atenția la clauzele de impozite din contractul de vânzare-cumpărare, vânzătorul își poate crește șansele de a obține un preț mai bun din vânzare. Pe de altă parte, cumpărătorul trebuie să facă un astfel de tax due diligence într-o etapă aflată cât mai la începutul demersurilor de achiziție, pentru a analiza dacă este oportun să cumpere activele sau acțiunile societății-țintă. În plus, așa cum am menționat, identificarea ariilor de expunere fiscală poate avea o influență majoră asupra prețului de achiziție.


Aspecte fiscale importante în procesul de due diligence was last modified: iulie 4th, 2022 by Elena Maloș

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice