Asigurarea obligatorie de RCA pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie (Legea nr. 132/2017)

În M. Of. nr. 431 din data de 12 iunie 2017, a fost publicată Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

În continuare, vom prezenta structura respectivei legi.

Cap. I. („Obiectul și domeniul de aplicare”)
Cap. II. („Dispoziții generale privind contractul RCA”)
Cap. III. („Încetarea contractului RCA și asigurarea multiplă”)
Cap. IV. („Scopul asigurării RCA”)
Cap. V. („Obligațiile asiguratului”)
Cap. VI. („Drepturile și obligațiile asigurătorului RCA”)
Cap. VII. („Verificarea asigurării RCA”)
Cap. VIII. („Asigurarea de frontieră”)
Cap. IX. („Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România”)
Cap. X. („Sancțiuni”)
Cap. XI. („Dispoziții tranzitorii și finale”)

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivei legi.

Cap. I. („Obiectul și domeniul de aplicare”)

Conform capitolului I, respectiva lege reglementează:

a) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, denumită în continuare asigurare RCA;
b) domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligația să încheie contracte RCA și excepțiile de la această obligație, limitele teritoriale de aplicare, limitele de răspundere, obligațiile asiguratului, obligațiile asigurătorului RCA, riscurile acoperite și excluderile, elementele privind stabilirea și plata despăgubirilor, verificarea asigurării RCA, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților și asigurătorilor;
c) organizarea și funcționarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, denumit în continuare BAAR.

De asemenea, în acest capitol se regăsesc definițiile unor termeni și expresii utilizați/utilizate în respectiva lege.

Astfel, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale.

Sunt exceptate de la această obligație persoanele fizice și juridice care utilizează vehicule exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor, organizate legal; pentru riscurile ce derivă din aceste activități, proprietarii de vehicule sau organizatorii competiției se pot asigura facultativ.

Cap. II. („Dispoziții generale privind contractul RCA”)

Potrivit dispozițiilor capitolului al II-lea, contractul RCA se încheie pe o perioadă cuprinsă între o lună și 12 luni, multiplu de o lună, în funcție de opțiunea asiguratului. Prin excepție, contractul RCA se poate încheia pe o perioadă mai mică de o lună în următoarele situații:

a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre ale Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății, dovedită cu documente justificative;
b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile;
c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulație, pe perioade de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de zile.

Răspunderea asigurătorului RCA începe:

a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior, pentru asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;
b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;
c) din momentul eliberării contractului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

a) pentru prejudicii materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

Cap. III. („Încetarea contractului RCA și asigurarea multiplă”)

Conform capitolul al III-lea, contractul RCA încetează:

a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoțită de documente justificative;
b) la data la care vehiculul este radiat din circulație;
c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.

De asemenea, contractul RCA se desființează de drept dacă:

a) riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă înainte de a se naște obligația asigurătorului RCA;
b) producerea riscului asigurat a devenit imposibilă după nașterea obligației asigurătorului RCA.

În cazul în care, pentru același vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe contracte RCA valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii RCA.

Despăgubirea se plătește integral de către asigurătorul RCA la care s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca ulterior asigurătorul RCA în cauză să se îndrepte împotriva celorlalți asigurători RCA pentru recuperarea părții de despăgubire, plătită în numele acestora.

Asiguratul are obligația de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alți asigurători RCA și poate opta pentru menținerea în vigoare a unei singure polițe.

Cap. IV. („Scopul asigurării RCA”)

În capitolul al IV-lea este prevăzut faptul că în baza unei prime unice, asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie.

Astfel, asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie și pentru cheltuielile făcute de aceștia în procesul civil, în conformitate cu:

a) nivelul impus de legislația statului membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul legislației din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;

b) nivelul impus de legislația din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetățeni ai unor state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă nu există birou național auto competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă și cea prevăzută în contractul RCA.

Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:

a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

(i) într-un caz de forță majoră;
(ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
(iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d);

b) prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;

c) în următoarele situații:

(i)prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;

(ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților;
(iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;

d) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;

e) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;

f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;

g)cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;

h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;

i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;

j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;

k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;

n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.

Cap. V. („Obligațiile asiguratului”)

Potrivit capitolului al V-lea, ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.

Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informații cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului și documentele necesare instrumentării cazului.

De asemenea, acesta înștiințează asigurătorul RCA în termen de 5 zile, cu privire la faptul că:

a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs și informează asigurătorul RCA imediat cu privire la desfășurarea acestor proceduri și rezultatul acestora;
c) partea prejudiciată și-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanță judecătorească sau către o altă autoritate, în situația în care contractantul află despre acest lucru;
d) informațiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul derulării contractului.

Cap. VI. („Drepturile și obligațiile asigurătorului RCA”)

Conform prevederilor din capitolul al VI-lea, asigurătorul calculează o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate obligațiile ce decurg din încheierea contractelor RCA. În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienți de majorare și/sau corecție ori alte instrumente de ajustare a tarifelor stabilite prin reglementari ale A.S.F.

Cheltuielile administrative și de vânzare ale poliței de asigurare, incluse în tariful de primă, nu pot depăși cumulat 25% din tariful rezultat.

Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informații:

a) modalitatea de stabilire a primei de asigurare;
b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
c) raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;
d) orice alte informații privind modalitatea de calcul al primei de asigurare.

Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de respectiva lege.

De asemenea, persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de respectiva lege.

Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

a) accidentul a fost produs cu intenție;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;
e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

Cap. VII. („Verificarea asigurării RCA”)

În capitolul al VII-lea este prevăzut faptul că la înmatricularea/înregistrarea în circulație, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul și la efectuarea verificărilor tehnice periodice este obligatorie prezentarea dovezii existenței contractului RCA, în condițiile respectivei legi.

Nu sunt supuse procedurii de control documentele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru vehiculele care staționează în mod obișnuit pe teritoriul statelor membre sau pe al celor aflate în competența birourilor naționale care au semnat Acordul multilateral și nici pentru cele care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unor state terțe, dacă acestea intră pe teritoriul României de pe teritoriul unui alt stat membru.

Cap. VIII. („Asigurarea de frontieră”)

Potrivit prevederilor din capitolul al VIII-lea, asigurarea de frontieră are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru vehiculele care sunt înmatriculate/înregistrate într-un stat terț care pătrund pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada șederii în România.

Astfel, conducătorul auto al unui vehicul care este înmatriculat/înregistrat într-un alt stat, cu excepția aceluia care deține o Carte Verde valabilă, emisă sub autoritatea unui birou național competent, și cu excepția conducătorului auto a cărui asigurare de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de reședință este garantată de biroul național al acelui stat, încheie un contract de asigurare de frontieră.

Asigurarea de frontieră se încheie la data intrării vehiculului pe teritoriul României sau cel târziu la data expirării documentului internațional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule valabil în România, pentru o perioadă de 30 de zile.

Cap. IX. („Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România”)

Conform capitolului IX al respectivei legi, BAAR se constituie ca asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule.

BAAR are următoarele atribuții:

a) de birou național auto;
b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;
c) de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34;
d) de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;
e) de a asigura dezvoltarea și administrarea bazei de date privind evidența contractelor RCA în ceea ce privește colectarea, administrarea, procesarea, prelucrarea, managementul calității și publicarea datelor referitoare la:
(i) polițele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
(ii) comportamentul de daunalitate și de risc al proprietarilor și utilizatorilor de vehicule aferente polițelor RCA;

Cap. X. („Sancțiuni”)

Constituie contravenție, potrivit capitolului X, săvârșirea următoarelor fapte:

a) neplata integrală la termen de către asigurătorii RCA a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie RCA către persoanele prejudiciate sau către asigurați, în condițiile respectivei legi;
b) neplata la termen de către asigurătorii RCA a sumelor destinate BAAR și a contribuției procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurării obligatorii RCA;
c) nedepunerea la asigurătorii RCA de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracțiune;
d) nerespectarea de către asigurătorii RCA a obligațiilor prevăzute la art. 6 alin. (3), art. 11, art. 14, art. 18 alin. (1) și (3)-(12), art. 21 alin. (1)-(5) și art. 23 alin. (1) din respectiva lege;
e) nerespectarea de către BAAR a prevederilor art. 32 alin. (2) lit. b)-m) și art. 32 alin. (3), (8) și (9);
f) nerespectarea de către BAAR a obligației privind solicitarea avizului/aprobării;
g) nerespectarea obligației de către asigurătorii RCA de a încheia contracte RCA cu asigurații cu risc ridicat, în urma alocării de către BAAR;
h) nerespectarea de către asigurători și BAAR a prevederilor prezentei legi și a reglementărilor A.S.F.;
i) nerespectarea de către asigurători a interdicției de recuperare a diferenței de despăgubire dintre asigurarea facultativă și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.

Săvârșirea contravențiilor se sancționează astfel:

a) faptele asigurătorilor RCA prevăzute la lit. a), b), d), g), h) și i), cu avertisment scris sau, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 50.000 lei la 500.000 lei;
b) faptele persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau ale persoanelor care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice în cadrul acestora, prevăzute la lit. a), b), d), g), h) și i), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;
c) faptele persoanelor din consiliul director al BAAR sau ale persoanelor care dețin funcții de conducere în cadrul BAAR, prevăzute la lit. e) și f), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;
d) faptele intermediarilor în asigurări, prevăzute la lit. c), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei;
e) faptele BAAR prevăzute la lit. e) și f), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei.

Emiterea și comercializarea polițelor de asigurare RCA false sau falsificate constituie infracțiune, care se pedepsește conform Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

Cap. XI. („Dispoziții tranzitorii și finale”)

Potrivit capitolului al XI-lea, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a respectivei legi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

La data intrării în vigoare a respectivei legi, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, încheiate în temeiul Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie și al normelor emise în aplicarea acestora, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor respectivei legi.

Respectiva lege se aplică tuturor contractelor/polițelor de asigurare RCA emise după data intrării în vigoare a acesteia și în legătură cu toate prejudiciile ce se despăgubesc în baza acestora.

La data intrării în vigoare a legii se abrogă:

a) Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare;

b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 19 septembrie 2016;

c) art. 5¹ și art. 39 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare.