Asigurarea de persoane

20 mart. 2020
Articol UJ Premium
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 973
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Precizări prealabile

Asigurarea de persoane reprezintă o măsură de prevedere prin care se protejează viața, sănătatea sau starea de integritate a unei persoane, precum și un mijloc de economisire pe termen lung. În principal, asigurarea de persoane are ca scop protecția membrilor familiei asiguratului și a altor persoane desemnate prin garantarea unei siguranțe financiare.

Asigurările de persoane se încheie pe baze contractuale. În reglementarea dată de art. 2.227 C. civ., prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă, totală sau parțială, ori în alte asemenea situații, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul asigurărilor.

Raporturile dintre părți fiind stabilite prin libera lor voință, asigurările de persoane sunt facultative. Chiar dacă se impune încheierea unei asemenea asigurări, caracterul facultativ al asigurării se menține, întrucât clauzele contractuale sunt configurate prin acordul părților.

Spre deosebire de asigurarea de daune, asigurările de persoane nu au un caracter indemnitar. Asiguratul poate încheia mai multe contracte cu același risc, fără a fi limitate la valoarea unei pagube. În cazul survenirii cazului asigurat, prin cumularea asigurărilor de persoane, asiguratul va încasa indemnizațiile aferente contractului de asigurare.

În literatura de specialitate[1], se consideră că asigurările de persoane au natura juridică a actelor de dispoziție, fiind mijloace financiare de economisire, de protecție financiară. Contractantul asigurării urmărește astfel investirea unei sume, cu titlu de primă de asigurare, într-un produs financiar reprezentat de asigurare, în scopul declarat, dar eventual al obținerii unui câștig pentru sine sau pentru altul. Corespunzător acestei aprecieri, la momentul încheierii contractului, asiguratul trebuie să aibă o deplină capacitate de exercițiu.

Asigurările de persoane se pot gestiona prin capitalizare sau prin repartiție în cadrul unei mutualități organizate.

Activitățile de capitalizare sunt operațiuni financiare, și nu de asigurare. Prestația asigurătorului nefiind legată de durata vieții umane, operațiunile de capitalizare nu au caracter aleatoriu. Ca urmare, dacă sunt incluse în cuprinsul unui contract de asigurare, se va aplica reglementarea incidentă asigurărilor[2].

2. Clasificarea asigurărilor de persoane

În conformitate cu dispozițiile normative în materie, asigurările de persoane pot fi grupate în asigurări de viață și asigurări de accidente.

  • Categoria asigurărilor de viață, stabilită de Anexa nr. 1, Secțiunea C și art. 2 alin. (6) din Legea nr. 237/2015, include următoarele activități:

– asigurări de supraviețuire la termen, asigurări de deces, asigurări de viață cu restituirea primelor, asigurări mixte;

– asigurări de căsătorie și de naștere;

– asigurări de supraviețuire la termen, asigurări de deces, asigurări de viață cu restituirea primelor, asigurări mixte, asigurări de căsătorie, asigurări naștere și anuități legate de fonduri de investiții;

– tontinele, care reprezintă asocieri ale unor persoane cu scopul de a-și capitaliza contribuțiile și de a distribui ulterior activele astfel acumulate urmașilor sau beneficiarilor unei persoane decedate;

– operațiuni de capitalizare bazate pe calcule actuariale prin care, în schimbul unei plăți unice sau periodice stabilite în avans, se îndeplinesc angajamente cu durată și valoare specifice;

– administrarea fondurilor de pensii de grup, inclusiv administrarea investițiilor și a activelor care reprezintă rezervele organismelor care efectuează plăți în caz de deces sau supraviețuire ori întrerupere sau diminuare a activității, care pot fi însoțite de asigurări care acoperă conservarea capitalului sau plata unei dobânzi minime;

Pachet: Principiile procedurei judiciare

– operațiuni legate de durata vieții umane definite sau prevăzute de legislația asigurărilor sociale, dacă sunt efectuate sau administrate de asigurători pe propriul lor risc.

  • Categoria asigurărilor de accidente este prevăzută de Anexa nr. 1, Secțiunea A, Clasa 1 și 2 din Legea nr. 237/2015. Riscurile acoperite se referă la accidente, inclusiv accidente de muncă și boli profesionale sau vătămări corporale suferite de pasageri, precum și la sănătate.

Datorită varietății de forme pe care le prezintă, pentru clasificarea asigurărilor de persoane, principalele criterii reținute privesc riscul asigurat, scopul asigurat, durata garanției, existența unei componente de economisire, modalitatea de plată a primei, natura prestației asigurătorului[3]. Indiferent de criteriile de clasificare, în practică se utilizează și alte variante, cum ar fi asigurarea tip studii, asigurarea tip zestre, asigurarea suplimentară de deces și invaliditate permanentă prin accident, asigurarea de rentă, asigurarea de tip unit-linked (UL).

3. Părțile contractante

La fel ca în celelalte forme de asigurare, părțile contractului de asigurare de persoane sunt asiguratul și asigurătorul.

Totuși, contractul de asigurare se diferențiază sub unele aspecte. Prin contract poate fi asigurată, împotriva unor riscuri, o altă persoană. Potrivit art. 2.228 C. civ., asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare este valabilă numai dacă a fost consimțită în scris de acea persoană. Așadar, calitatea de asigurat nu aparține contractantului, ci beneficiarului asigurării. Chiar dacă nu a suferit vreo pagubă la survenirea riscului asigurat, beneficiarul va primi indemnizația de asigurare[4].

Mecanismul juridic al asigurării de persoane implică efecte distincte după cum acoperirea riscului este stipulată în favoarea contractantului sau a unui terț beneficiar[5].

În unele situații, contractantul poate asigura, prin aceeași poliță, riscuri care îl privesc pe beneficiar, dar și propria persoană. Deși ambii au calitatea de asigurat, indemnizația de asigurare se va achita persoanei care a suportat consecințele riscului asigurat. Întrucât indemnizația reprezintă un drept propriu, despăgubirile nu vor fi acordate beneficiarului, deoarece riscul s-a produs în persoana contractantului.

În alte situații, prin contractul de asigurare se poate stipula ca, la producerea evenimentului asigurat în persoana contractantului, indemnizația să fie primită de la beneficiar. Despăgubirea se încasează de la beneficiar ca efect al stipulației contractantului asigurării, și nu a survenirii riscurilor asigurate în beneficiul propriei persoane.

4. Desemnarea beneficiarului

Beneficiarul este desemnat de asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament întocmit de asigurat. Potrivit art. 2.231 alin. (1) C. civ., desemnarea beneficiarului se poate face la încheierea sau în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă comunicată asigurătorului. Pentru desemnarea valabilă a beneficiarului trebuie îndeplinite condițiile generale privind încheierea contractului de asigurare, precum și cele referitoare la stipulația pentru altul[6].

Înlocuirea sau revocarea beneficiarului asigurării se poate face oricând în cursul executării contractului. Asiguratul are posibilitatea de înlocuire a beneficiarului inițial cu o altă persoană sau de revocare cu desemnarea unui nou beneficiar. În absența unei desemnări, indemnizația de asigurare se va plăti moștenitorilor asiguratului[7].

Prin simetria soluțiilor, art. 2.231 alin. (2) C. civ. prevede că înlocuirea și revocarea se vor face în același mod ca desemnarea. Totuși, înlocuirea sau revocarea nu trebuie să respecte forma actului în care s-a realizat desemnarea. Astfel, dacă desemnarea beneficiarului a fost stipulată în cuprinsul contractului, înlocuirea sau revocarea se poate face prin testament.


* Extras din lucrarea „Dreptul contractelor de asigurare”, în curs de apariție la Ed. Universul Juridic, București, 2020.

[1] A se vedea M. Tăbăraș, M. Constantin, Asigurări. Culegere de practică judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2009, p. 215 și urm.

[2] A se vedea Y. Lambert-Faivre, L. Leveneur, Droit des assurances, 14e édition, Dalloz, Paris, 2017, p. 675; M. Chagny, L. Perdrix, Droit des assurances, 4e édition, LGDJ, Paris, 2018, p. 460; I. Sferdian, Asigurări. Privire specială asupra contractului de asigurare din perspectiva Codului civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 296 și urm.

[3] A se vedea V. Ciurel, Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale, Ed. All Beck, București, 2000, p. 440 și urm.; I. Sferdian, op. cit., p. 305 și urm.

[4] A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, ed. a III-a, actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2001, p. 464; C. Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2006, p. 349.

[5] A se vedea M. Chagny, L. Perdrix, op. cit., p. 511 și urm.; V. Nemeș, Dreptul asigurărilor, ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 268 și urm.; I. Sferdian, op. cit., p. 320.

[6] Pentru detalii, a se vedea I. Sferdian, op. cit., p. 323 și urm.; M. Chagny, L. Perdrix, op. cit., p. 512 și urm.

[7] A se vedea B. Beignier, S. Ben Hadj Yahia, , Droit des assurances, 3e édition, LGDJ, Paris, 2018, p. 796 și urm.; M. Chagny, L. Perdrix, op. cit., p. 518 și urm.

Asigurarea de persoane was last modified: martie 19th, 2020 by Ioan Macovei

Vă recomandăm:

Despre autori:

Ioan Macovei

Ioan Macovei

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza”, Iași și avocat în Baroul Iași.
A mai scris:
Codrin Macovei

Codrin Macovei

Este lector univ. dr. al Facultății de Drept, Universitatea „Al.I. Cuza” Iași și notar public.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter