Conferința ASD despre admiterea la INM – 2017. Tips & Tricks

10 nov. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 767

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Luni, 6 noiembrie, în Aula Magna a Palatului Facultății de Drept a Universității din București a avut loc Conferința ASD: „Admiterea la INM”, eveniment transmis în direct de www.universuljuridic.ro.

👍Vezi: ASD. Conferința „Admiterea la INM”

Original Black Friday pe UJmag.ro!

Vă prezentăm în continuare cele mai importante teme abordate și principalele sfaturi oferite de vorbitori.

Noile propuneri legislative privind examenul de admitere la INM

Valerian Cioclei: O să încep prin a mă raporta la o chestiune nouă, care a apărut între timp în peisajul, să zicem, juridic de la noi și care, deci, nu se punea anul trecut – problema aceasta a mutării, oarecum, a examenului de admitere la o vârstă mai înaintată. Această problemă, care a suscitat, deja, discuții numeroase – dacă este bine sau nu să se admită participarea la concurs începând de la vârsta de 30 de ani și cu 5 ani vechime, cu 5 ani experiență într-o muncă juridică.

Trebuie să știți că există deja această variantă, în sensul că, pe lângă examenul de admitere la INM, cei care au deja 5 ani vechime, fără o condiție de limită de vârstă, dar dacă au 5 ani vechime într-o muncă juridică pot să dea examen de admitere în magistratură. Și examenul este același, sunt aceleași probe pe care le presupune și admiterea la INM.

Este, deci, în discuție această variantă – 5 ani vechime, 30 de ani minim –, să fie singura variantă de admitere; și s-a mai vorbit de curând despre o altă variantă, aceea de a avea posibilitatea participării la examen, încă, după absolvirea facultății, dar ca INM-ul să dureze 4 ani – dacă nu mă înșel, este o a doua propunere.

Aici se pot face foarte multe discuții și pot exista argumente pro și contra. Eu cred că nu neapărat o anumită vârstă îți conferă și o anumită experiență de viață; sau cel puțin nu automat. Sigur, în principiu, o înaintare în vârstă aduce și o experiență în plus, dar nu e întotdeauna cazul și vă pot spune din experiența mea de participant la comisia de interviuri, de ani și ani de zile la INM, dar și la intrarea în magistratură, vă pot spune că am întâlnit candidați care au ajuns la proba interviului la 24-25 de ani, care dădeau dovadă de maturitate și de faptul că au acumulat o experiență de viață chiar în această variantă de vârstă relativ fragedă; iar la polul opus am întâlnit și oameni care aveau peste 40 de ani – anul ăsta a participat și cineva care avea o vârstă mai mare decât a mea – și am putut observa că există și oameni cu o vârstă mai înaintată, dar care parcă au trecut degeaba prin viață, într-un fel, adică experiența de viață nu i-a ajutat foarte mult ca să perceapă cum ar trebui relațiile și realitățile sociale.

Deci condiția aceasta, de vârstă, este relativă.

Condiția de experiență iarăși este relativă. Pentru că, dacă în cei 5 ani de zile stai acasă și tocești grile, fiind cumva fictiv „agățat” într-un cabinet de avocatură sau într-o nu știu ce altă funcție – asta, iarăși, nu aduce niciun fel de plus-valoare la nivelul candidaților.

Ar trebui să ne ferim de chestiuni formale – vârstă plus vechime în muncă. Dacă n-ai, într-adevăr, o experiență serioasă într-o activitate juridică, atunci nu există niciun câștig. Pentru ca un astfel de sistem să fie ok, să fie potrivit, să aducă un suflu nou, să zicem, în magistratură, ar trebui schimbat și sistemul de admitere. Pentru că degeaba pun bariera de 30 de ani și cei 5 ani vechime, dacă voi da în continuare test grilă la testul juridic.

Despre probele examenului de admitere

Stela Stoicescu: Am să încerc, ca să vă fie de folos dumneavoastră, cu experiența mea, să grupez, având în vedere cele trei probe pe care le-a expus dl profesor, sfaturi, ca să zic așa, experiențe personale cu privire la fiecare din cele trei probe.

Încep cu proba de cunoștințe juridice – prima și nu știu dacă cea mai grea, pentru că interviul mi se pare cea mai grea probă, dar cu siguranță o probă pe care nu o uiți mult timp. Asta nu e neapărat ca experiență plăcută, sincer, e o probă pe care o treci destul de greu. Adică, vrând-nevrând, presupune un bagaj destul de mare de cunoștințe juridice – asta cred că nu poate nega nimeni. Cine spune că a trecut foarte ușor prin proba asta și nu s-a „strofocat” prea mult, din punctul meu de vedere, blufează. E o probă grea și pentru cineva care a învățat constant, în sensul că, vrând-nevrând, se ajunge în situația în care undeva se trage linie, în tabel, și trebuie, dacă-ți dorești, să fii deasupra acelei linii. Ca sfat, ca experiență personală, din nou: încercați să priviți proba asta ca o încununare a rezultatelor dumneavoastră a unui efort susținut în facultate. Altfel, din punctul meu de vedere, nu o să fie un rezultat pe care-l așteptați și pe care-l visați la momentul ăsta, poate – de asta ați venit la conferință.

De ce zic asta? Eu cred că e nevoie de un efort cât se poate de constant pe parcursul facultății și nu de o acumulare pe fast forward a cunoștințelor înainte de examenul de admitere. Vreau să cred că așa ceva e imposibil. Pentru mine sigur n-ar fi funcționat. Nu stau atât de bine cu memoria, încât să fi putut înmagazina atâta informație în două luni înainte de examen. Ar fi fost exclus. Deci sfatul meu pentru dumneavoastră este să încercați, pe parcursul facultății, să vă mobilizați forțele astfel încât să învățați constant. Și asta nu înseamnă, sub nicio formă, să învățați codurile – n-aș vrea să rezulte așa ceva din ce am spus. Din păcate, sunt din ce în ce mai mulți studenți care cred că asta ar fi rețeta succesului. Eu mă bucur că facultatea nu încurajează asta și sper să rămână asta așa și să nu se promoveze gânditul în grile. Da, din păcate, e un examen care presupune și gândit în grile. Dar vreau să cred că se adresează celor care pot mult mai mult decât atât. E nevoie de o departajare, sunt argumente pro și contra – a fost considerată cea obiectivă și, în felul ăsta, pentru societatea noastră românească, întotdeauna dispusă să cârcotească, că ar exista subiectivism, poate e cea mai potrivită variantă. Zic „poate”, nu știu. Nici mie nu mi-a plăcut ca experiență. Deci personal nu cred că e cea mai bună. Dar la asta s-a ajuns; până la urmă, dumneavoastră trebuie să vă pregătiți să promovați acest examen, dar asta nu înseamnă, sub nicio formă, cred, că ar trebui să învățați să gândiți în grile. Cred că cei patru ani au rolul tocmai de a vă învăța să gândiți și în grile, pentru acel examen, dar nu să vă rezumați la asta.

Acum, legat de întrebarea care întotdeauna e pe buzele tuturor: „Sunt codurile suficiente? Nu sunt? Ce doctrine, ce tratate să citesc?” – părerea mea e că în niciun caz codurile nu sunt suficiente. Trebuie să cunoașteți codurile, dar asta nu înseamnă să le învățați pe dinafară, cum am mai zis. Ceea ce ar trebui să faceți ar fi să luați constant tot ceea ce vi se oferă din partea facultății. Și asta înseamnă seminar, curs, asta înseamnă tratat, înseamnă dezbateri, inclusiv procese simulate – orice fel de experiență pe care facultatea v-o oferă.  Și, slavă Domnului, eu cred că facultatea oferă foarte, foarte multe astfel de ocazii. Și nimic, să știți, nu-i întâmplător, din tot ce asimilați. La un moment dat – poate nu vă dați seama acum; eu am simțit-o pe propria piele de foarte multe ori, poate protestând de ce anume ar trebui să mai citesc și asta la momentul ăla; poate e prea mult; poate ar trebui să mă opresc… Dar după îți dai seama că nimic nu e degeaba. Totul contribuie la formarea ta. Și atunci, dacă reușești să mergi constant în acest joc de a pune cărămizi pentru viitorul tău, eu cred că examenul n-ar trebui să fie o problemă.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Radu Togan: În legătură cu a doua probă, cea a raționamentului logic… După cum a spus și colega mea, sunt două seturi de întrebări, există o pauză între acestea. Setul de întrebări analitice este mai dificil prin prisma faptului că timpul este o problemă acolo. Trebuie înțeles modul în care să fie abordate problemele din acea parte, tocmai pentru a reuși să vă încadrați în timp.

Odihna – cum a punctat d-na Stoicescu – este extrem de importantă și aici este un punct în care vă rog să nu faceți ca mine, pentru că în anul în care am dat eu – în 2016 –, în aceeași săptămână am avut examenul de barou, examenul la master, care a avut două probe – am dat la arbitraj internațional, unde admiterea presupune două probe – și la finalul acestei săptămâni am avut raționamentul logic la Institut. A fost destul de dificil, însă în cele din urmă m-am descurcat, dar aveți, totuși, în vedere importanța odihnei în abordarea unei astfel de probe. Sunt conștient de faptul că dacă aș fi fost, poate, mai decis la acel moment în ceea ce privește alegerea profesională, poate nu aș mai fi dat examenul de barou sau, eventual, poate chiar amânam admiterea la master. Pentru că, la cum s-au aranjat în acel an lucrurile, am avut o săptămână extrem de aglomerată.

Am observat că anul acesta s-a schimbat un pic sistemul, nu se mai suprapun, aproape, aceste probe.

În legătură cu modul de abordare, modul în care trebuie să învățați pentru această a doua probă, există acel ghid și există și anumite pregătiri, meditații – nu știu cum să le spun – organizate de anumite persoane. Eu vă spun sincer că nu am făcut pregătire nici pentru această a doua probă, nici pentru proba interviului. Rămâne strict la latitudinea voastră dacă considerați util să mergeți la astfel de cursuri, însă cel puțin în privința interviului – și ajung astfel la a treia probă – comisia vrea să vadă în față un om care are capacitatea de a se prezenta pe sine în fața juriului. Și, așa cum proba juridică trebuie abordată printr-un studiu pe o durată îndelungată, fiind foarte greu să fie asimilate niște informații pe final, aș spune că același argument este valabil și pentru interviu, întrucât pe finalul perioadei, când vedem că se apropie acel interviu, începem să citim Kant și Hegel, crezând că o să facem impresie la interviu dacă dăm vreun citat de acolo… Vă spun sincer că nu este cea mai bună metodă. Încercați, pe lângă studiul juridic pe care-l faceți în acești ani de facultate, să citiți literatură, să citiți poezie, să încercați să luați contact cu diverse forme de artă, mergeți la un teatru – aveți ce învăța din toate acestea și vă ajută la formarea unui bagaj de cunoștințe.

În legătură cu interviul, prima parte, după cum a spus și dl profesor, presupune o fișă pe care dumneavoastră o veți pregăti de acasă. Este important să prefigurați un pic unde vor putea ajunge întrebările, pornind de la ceea ce ați trecut dumneavoastră pe acea fișă. E adevărat, nu trebuie să aveți un set standard de răspunsuri și, indiferent ce o să fiți întrebați, dumneavoastră „turuiți” acel răspuns. Nici pe departe! Însă aveți în vedere că prin acea fișă de prezentare voi trebuie să vă puneți pe voi în valoare. Și dacă la partea aceea de model profesional-uman-cultural treceți doar niște nume care vi se par dumneavoastră că v-ar pune într-o lumină favorabilă, dar fără să aveți informații aprofundate despre acele persoane, puteți să ajungeți într-un impas pe care dumneavoastră l-ați creat, trecând pe fișa de prezentare un anumit nume, despre care nu aveați cunoștințe. Fiecare dintre noi are hobby-uri, are domenii de interes – și încercați, prin răspunsurile, prin lucrurile pe care le scrieți pe acea fișă, să vă puneți pe dumneavoastră în valoare așa cum sunteți, fără să încercați să creați o imagine falsă. Pentru că membrii din comisie au experiență și își dau seama de aceste lucruri.

De asemenea, vreau să vă mai punctez faptul că ASD organizează în facultate, pentru studenții de anul IV, un fel de simulare a acestui examen. Cât eram eu în anul IV, am mers la acest interviu simulat, în calitate de student și pot să vă mărturisesc că a fost o experiență utilă, întrucât mi-am dat seama atunci unde sunt punctele pe care trebuie să mai lucrez, tocmai pentru a putea face o impresie bună la interviu.

Revenind la ceea ce presupune, in concreto, acest interviu din cadrul institutului, proba a doua pornește de la acel citat: dacă dumneavoastră aveți în spate un set de lecturi, să spunem, specifice profesiei de jurist, o să vă ajute foarte mult să redactați, să dați un răspuns la acel citat. Eu, de exemplu, am avut următorul citat: „Dreptatea este aptitudinea omului de a se ridica deasupra propriilor prejudecăți”. Și nu vreau să vă dau acum un eventual răspuns aici, ci doar să înțelegeți cum ar putea să sune o astfel de întrebare. Citiți multe cărți, evident, ce vă place vouă, nu încercați să aprofundați acele lucrări cu care nu rezonați. Însă este absolut necesar să vă formați acest bagaj de cunoștințe. Trecând peste latura strict doctrinară a dreptului, deci nu citiți doar tratate, găsiți-vă timpul de a aprofunda și alt tip de lecturi.

În ceea ce privește a treia parte din cadrul acestui interviu, este vorba de speța de etică și aș vrea să punctez doar două aspecte care se au în vedere la acordarea punctajului. Chiar dacă speța, ca primă impresie, pare destul de simplă, iar candidatul va da un răspuns pe care îl consideră corect, aveți în vedere că unul dintre criteriile care se punctează este posibilitatea candidatului de a analiza opțiunile într-o situație dificilă, într-o situație problematică. Deci, altfel spus, chiar dacă dumneavoastră ați dat un răspuns corect, este posibil ca din întrebările date de comisie să se încerce să fiți deraiați – dacă-mi permiteți expresia asta – de la  acel răspuns. Deci se încearcă influențarea voastră într-un sens sau altul, pentru a vedea dacă dumneavoastră puteți să vă motivați un răspuns, dacă vi-l asumați și sunteți conștienți de faptul dacă acela este corect sau greșit.

De ce vreau să devin magistrat?

Liviu Zidaru: Înainte de a lansa teorii „înaripate” despre chestiuni care, de fapt, nu vă reprezintă, este bine să începeți cu lucrurile de bază: ce v-a determinat să încercați admiterea la INM? Trebuie să aveți în vedere și ce este în spate. Pentru că, într-adevăr, cum au spus bine antevorbitorii, este doar un început. Nici nu vreau să zic de cele 40-50 de examene din INM. Se trec, știți și din facultate. Nici de absolvire; nici măcar de destul de – cel puțin pe vremea mea – dificilul examen de capacitate după stadiu. Ci, mai degrabă, dificultatea este chiar în exercitarea profesiei. Și trebuie să vă gândiți foarte serios dacă vreți să faceți asta, pe baza puținei informații pe care o aveți acum, că e greu să stabilești lucrul ăsta de la început. Este o profesie care îți oferă foarte multe satisfacții, dar care implică și o uzură foarte mare. Nu sunt de acord cu acei colegi ai mei care spun că noi ne sacrificăm pe altarul societății. Mi se pare că, în sine, cantitativ avem mai puțin de muncă decât un avocat mediu – nu mai zic de cei din zona corporatistă. Mi se pare că remunerația este absolut decentă și sigură, față de situațiile inerente unei profesii liberale. Mi se pare că volumul de muncă nu mai este cel de altădată; este mai scăzut. Dar ceea ce rămâne este responsabilitatea foarte mare față de soarta semenilor, față de spețele pe care le întâlnim; este miza de a fi în stare să asculți. Vedeți, asta e o problemă. Înțeleg că la interviu se sesizează deseori că, oarecum, candidatul o ține pe a lui. E pe poezioara lui… Să știți că se întâmplă și în sală. Avocatul – sau partea – recită poezia. La un moment dat intervine ceva – de aceea ne întâlnim în sală, până la urmă, nu doar să spunem poezii: „Dar ce părere aveți de următoarea chestiune?”. Moment în care nu o dată, deși este vorba despre un profesionist al dreptului, nu este în stare să se actualizeze, să se adapteze unei chestiuni și să răspundă, să intuiască un pic despre ce este vorba, chiar și ce nu se poate articula cu totul foarte detaliat, și să se replieze unei situații sau să dea o replică foarte importantă. Iarăși se pleacă foarte mult de la ideea că dacă ești judecător – dacă ești procuror nu poți să zici chestia asta – nu trebuie să vorbești. Nu este așa, sau, în orice caz, nu mai este așa. Deci, pe de o parte, incapacitatea de a intui ceea ce părțile nu înțeleg… Pentru că, vedeți, dacă vă duceți la niște părți neasistate juridic… Voiam să dau niște exemple spațiale… Dar n-are importanță. Dacă ieșiți, oricum, din perimetrul unui oraș mai mare și vă duceți la o instanță mai simplă sau chiar și în orașele mari aveți de-a face cu părți neasistate, dacă spuneți: „Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active”, nu veți genera reacția pe care o sperați. A, da, știți, e o condiție de exercițiu a acțiunii civile și noi credem că este… Pentru că nu vorbiți cu niște oameni care au Tratatul de Drept Procesual Civil în mâneca stângă și-l știu pe dinafară. Și atunci, este foarte important să te faci înțeles, să cobori la… nu să te cobori ca și cum tu ești un mic Dumnezeu, ci să te faci înțeles, să pui în discuție lucrurile într-o manieră în care cel din fața ta cu adevărat simte că este băgat în seamă și că ceea ce spune el contează. Poate finalmente n-o să influențeze soluția, dar lăsați-i pe oameni să se exprime, lăsați-i să fie cu adevărat participanți în proces și nu obiectul unor proceduri care se desfășoară peste capul lor.

Și astăzi am remarcat – că dimineață a fost un dosar, a fost o permanență – o problemă demult observată și în procedurile penale: procurorul de ședință vorbea atât de încet și efectiv numai spre noi, cei de la prezidiu, încât abia îl auzeam noi. Deci până la urmă care este scopul participării, de exemplu a unui reprezentant al Ministerului Public? Trebuie să vorbească doar cu completul sau trebuie și partea să audă, să știe ce se întâmplă cu ea? Iar în procesele penale nici nu mai…

Și aș vrea să vă gândiți un pic și la finalitatea… Mi se pare foarte dificil să răspunzi la întrebarea „De ce vrei să fii judecător sau procuror?”. Și, sincer să fiu, dacă ar fi celebrul interviu astăzi, nu știu ce aș răspunde. Dar trebuie să găsiți un răspuns care să vă reprezinte cât mai bine pe voi și, fără să exprime niște clișee naive, totuși cumva să existe o compatibilitate măcar ideatică, măcar în principiu cu profesiile astea. Și sigur că se caută un bun spirit de colegialitate.

Conferința ASD despre admiterea la INM – 2017. Tips & Tricks was last modified: noiembrie 12th, 2017 by Universul Juridic
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter