Aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului finanţelor publice locale (H.G. nr. 285/2017)

În M. Of. nr. 342 din 10 mai 2017, a fost publicată H.G. nr. 285/2017 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului finanțelor publice locale.

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivei hotărâri de guvern.

Articolului unic prevede faptul că se aprobă Tezele prealabile ale proiectului Codului finanțelor publice locale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectiva hotărâre.

Potrivit anexei la respectiva hotărâre, Tezele prealabile ale proiectului Codului finanțelor publice locale au următoarea structură:

I. Informații generale relevante cu privire la necesitatea elaborării Codului finanțelor publice locale;
II. Rezultatele cercetărilor, studiilor și documentărilor științifice efectuate;
III. Descrierea succintă a soluțiilor și a variantelor propuse de Codul finanțelor publice locale;
IV. Prezentarea succintă a conținutului proiectului Codului finanțelor publice locale;
V. Descrierea, în funcție de specificul prevederilor incluse, a capitolelor, a secțiunilor propuse și a aspectelor care urmează a fi reglementate;
VI. Descrierea activităților planificate pentru desfășurarea discuțiilor publice.

Prin Codul finanțelor publice locale se stabilesc:

 a). Principiile fiscalității locale, respectiv:

1. niciun impozit sau nicio taxă locală nu poate fi instituită de către consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București sau consiliile județene decât în limitele și în condițiile Codului finanțelor publice locale;

2. dobândirea dreptului de proprietate, prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, atrage toate obligațiile prevăzute de lege stabilite în sarcina titularilor dreptului de proprietate;

3. imparțialitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de contribuabili, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale contribuabililor români și străini;

4. echitatea fiscală la nivelul contribuabililor, respectiv tratament fiscal egal pentru contribuabili cu situații fiscale similare;

5. certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la aplicări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare contribuabil, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

6. eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului finanțelor publice locale, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru contribuabili, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către aceștia a unor decizii investiționale majore;

7. simplificarea procedurilor administrative, cu impact pozitiv atât asupra contribuabililor, cât și asupra activității autorităților și instituțiilor publice locale;

8. fundamentarea relațiilor dintre instituțiile publice și contribuabili pe buna-credință, în sensul că fiecare parte trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege;

9. stabilitatea sistemului fiscal local pentru asigurarea predictibilității obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor;

10. realizarea unui ansamblu de măsuri, instrumente și prevederi legale care să determine, pe de o parte, organele fiscale locale să întreprindă toate diligențele pentru asigurarea unei bune colectări a taxelor și impozitelor locale, iar, pe de altă parte, să determine contribuabilii să se conformeze la îndeplinirea obligațiilor legale privind declararea și plata obligațiilor fiscale locale la termen;

b). Principiile și regulile bugetare locale, respectiv:

1. principiul autonomiei locale financiare – unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevăzute de lege; alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităților administrației publice locale în domeniul lor de competență;

2. principiul proporționalității – resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege;

3. principiul consultării – autoritățile administrației publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale;

4. principiul universalității – veniturile și cheltuielile se includ în bugetul local în totalitate, în sume brute; veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte;

5. principiul unității monetare – toate operațiunile bugetare se exprimă în lei;

6. principiul anualității – veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condițiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar, respectiv anului calendaristic care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie a aceluiași an; toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget local aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv;

7. principiul specializării bugetare – veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora; sumele defalcate cu destinație specială se utilizează de către autoritățile administrației publice locale în conformitate cu prevederile legale;

8. principiul echilibrului – cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv; nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare;

9. principiul transparenței și publicității – procesul bugetar este deschis și transparent, realizându-se după cum urmează: prin publicarea în presa locală, pe pagina de internet a instituției publice și afișarea la sediul acesteia a proiectului bugetului local și a contului anual de execuție a acestuia, prin dezbaterea publică a proiectului bugetului local, cu prilejul aprobării acestuia, precum și prin prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică;

10. principiul unității – veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă și monitorizarea fondurilor publice locale;

11. principiul solidarității – prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităților administrativ-teritoriale, precum și a persoanelor fizice aflate în situație de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local; din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București sau consiliile județene, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unitățile administrativ-teritoriale și către persoane fizice aflate în situații de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unități administrativ-teritoriale sau din proprie inițiativă;

12. principiul predictibilității – asigurarea resurselor financiare pentru unitățile administrativ-teritoriale, care trebuie să fie constante, continue și corelate cu necesitățile reale ale autorităților administrației publice locale;

13. principiul maximizării și stimulării colectării veniturilor unităților administrativ-teritoriale – ansamblul de măsuri și instrumente care să determine autoritățile administrației publice locale să întreprindă toate diligențele pentru asigurarea unei bune colectări a taxelor și impozitelor locale;

c). Condițiile care trebuie avute în vedere la stabilirea taxelor locale instituite de autoritățile administrației publice locale pentru organizarea și funcționarea unor instituții/servicii publice de interes local, cu sau fără personalitate juridică, respectiv:

1. taxele locale sunt instituite în vederea prestării unor servicii și acestea se încasează, în limitele și în condițiile legii, de la instituțiile sau autoritățile publice, respectiv de la persoanele fizice și/sau operatori economici care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, dar numai în baza regulamentului de organizare și funcționare al acesteia/acestuia sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii. La nivelul autorităților administrației publice locale, în aparatul de specialitate sau sub autoritatea consiliilor locale, sunt organizate ca servicii publice locale organe fiscale locale, cu sau fără personalitate juridică. De asemenea, autoritățile administrației publice locale pot înființa servicii publice locale care să presteze servicii pentru cetățeni sau persoane juridice pentru care trebuie să plătească taxa stabilită de consiliul local;

2. nu se pot stabili taxe locale în legătură cu atribuțiile exercitate de primar în calitate de reprezentant al statului.

De asemenea, prin implementarea Codului finanțelor publice locale se realizează:

1. sistematizarea și concentrarea normelor juridice specifice acestui domeniu, subordonate unor principii comune, cu precizarea acestora;
2. corelarea legislației în vigoare, astfel că se vor abroga expres dispozițiile legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate în domeniul finanțelor publice locale;
3. o structură unitară și armonizată care să înlesnească cunoașterea acestor prevederi de către contribuabili, pe de o parte și, implicit, de către autoritățile administrației publice locale din România, învestite cu organizarea executării și executării în concret a acestor prevederi, în mod unitar, pe de altă parte;
4. premisele ca autoritățile administrației publice locale să poată elabora și aproba strategii privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale, pe termen mediu și lung, în concordanță cu proiecțiile bugetare locale multianuale;
5. gruparea articolelor în 4 cărți, pentru a asigura o tranziție mai ușoară și firească de la cele 4 acte normative înglobate la un singur act normativ, iar în interiorul acestora pe titluri și capitole.