Aprobarea Normei „Asigurarea creditelor la export pe termen mediu şi lung şi a investiţiilor româneşti de capital în străinătate, în numele şi în contul statului” (Hotărârea C.I.F.G.A. nr. 219/2017)

„Prezenta normă a fost elaborată în conformitate cu Legea nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., republicată1, cu Hotărârea Guvernului nr. 534/2007 privind înființarea, atribuțiile, competențele și modul de funcționare ale Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări și reglementarea operațiunilor de finanțare, garantare și asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., în numele și în contul statului2, cu modificările și completările ulterioare, și cu Regulamentul (UE) nr. 1.233/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de susținere oficială și de abrogare a Deciziilor 2001/76/CE și 2001/77/CE3, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulament.

Cap. I („Dispoziții generale”)

Art. 1

(1) Prezenta normă stabilește termenii și condițiile în baza cărora Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A. (denumită în continuare EximBank) realizează, în numele și în contul statului, operațiuni de asigurare a creditelor la export și a investițiilor realizate de companii românești în străinătate.

(2) În baza prezentei norme EximBank asigură, în numele și în contul statului, exporturile românești de bunuri și/sau servicii cu plata amânată, realizate într-o perioadă egală cu sau mai mare de 2 ani (care include durata de rambursare și durata de fabricație), precum și investițiile românești în străinătate. EximBank realizează aceste operațiuni în limitele competențelor ce i-au fost stabilite, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Tipurile de polițe de asigurare emise de EximBank în numele și în contul statului și ale căror mecanisme sunt reglementate de prezenta normă sunt următoarele:

a) polița de asigurare a creditului furnizor;
b) polița de asigurare a creditului cumpărător;
c) polița de asigurare a investițiilor românești de capital în străinătate.

Art. 2

Pentru asigurarea creditelor la export și a investițiilor românești de capital în străinătate EximBank poate încheia contracte, convenții, acorduri de reasigurare/coasigurare facultative. Acestea se încheie pe baza aprobării Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări, denumit în continuare C.I.F.G.A.

Art. 3

(1) Sursa de realizare a acestor operațiuni este, potrivit art. 10 lit. b) din Legea nr. 96/2000 privind organizarea și funcționarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., republicată, Fondul pentru asigurarea și reasigurarea creditelor de export, a garanțiilor de export, a operațiunilor de export în leasing și a investițiilor românești în străinătate, precum și a activităților de dezvoltare a infrastructurii, a utilităților de interes public, dezvoltare regională, susținere a activității de cercetare-dezvoltare, protecția mediului înconjurător, ocupare și formare a personalului, susținere și dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii și a tranzacțiilor internaționale, denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul va putea fi angajat în limita maximă de expunere stabilită de către C.I.F.G.A.

Cap. II („Definiții”)

Art. 4

În sensul prezentei norme următorii termeni se definesc după cum urmează:

1. asigurarea creditului la export – instrument financiar specific de susținere oficială de către stat a exportului de bunuri și servicii originare din România, care constă în acoperirea riscurilor comerciale, politice și de forță majoră aferente creditelor la export;
2. asigurarea investițiilor de capital în străinătate – instrument financiar specific de susținere oficială de către stat a investițiilor de capital realizate de companii românești în țări cu risc politic ridicat, care constă în acoperirea riscurilor politice care împiedică realizarea investiției/proiectului de investiție;
3. asigurat:
a) exportatorul român care acordă creditul furnizor în baza unui contract de export;
b) instituția financiară, consorțiul de instituții financiare sau reprezentantul legal al consorțiului de instituții financiare care acordă creditul cumpărător pentru realizarea unui contract de export;
c) persoana juridică română care realizează investiția de capital în străinătate;
4. avans – suma care trebuie achitată exportatorului român de către cumpărătorul extern, cel mai târziu la data de început a creditului la export^[1], și care nu poate fi mai mică de 15% din valoarea bunurilor/serviciilor exportate; pentru determinarea avansului, valoarea bunurilor/serviciilor exportate se poate reduce proporțional dacă tranzacția include bunuri și servicii dintr-o terță țară care nu sunt acoperite de asigurare;
5. beneficiarul investiției – compania, asociația, parteneriatul sau orice formă de entitate din țara-gazdă, care deține dreptul de proprietate sau dreptul de a dispune de activele care contribuie la implementarea investiției de capital în străinătate;
6. costuri locale – cheltuieli efectuate de exportator în țara debitorului cu bunurile și serviciile care sunt necesare fie pentru executarea de către exportator a contractului de export, fie pentru finalizarea proiectului din care face parte contractul de export; în această categorie nu este inclus comisionul plătibil de către exportator agentului său din țara debitorului;
7. costuri locale eligibile – partea din costurile locale care poate fi luată în calculul sumei asigurate, a cărei valoare nu poate depăși valoarea avansului;
8. credit cumpărător – împrumutul acordat de o instituție financiară sau de un consorțiu de instituții financiare cumpărătorului extern sau băncii acestuia, în scopul plății contravalorii bunurilor/serviciilor achiziționate de la exportatorul român;
9. credit furnizor – finanțarea de către exportator a importatorilor de bunuri/servicii originare din România, prin acceptarea efectuării plății de către aceștia la un anumit termen de la livrare (plata pe credit);
10. credit la export – facilitate financiară care permite cumpărătorului extern să achiziționeze bunuri/servicii de la exportatorul român și să le achite la un anumit termen de la livrare (plata pe credit). Creditul la export poate avea forma creditului furnizor sau a creditului cumpărător;
11. debitor – cumpărătorul extern (public sau privat) sau garantul acestuia, care are obligația de a plăti contravaloarea bunurilor/serviciilor exportate. În cazul asigurării creditului cumpărător, debitorul este împrumutatul, semnatar al acordului de credit cumpărător, care poate fi cumpărătorul extern sau banca acestuia;
12. debitor public – orice entitate care reprezintă, sub orice formă, însăși autoritatea publică și care nu poate fi declarată insolvabilă din punct de vedere juridic sau administrativ: fie entități suverane care acționează în numele și cu garanția statului (ministerul de finanțe, banca centrală, altele asemenea), fie entități publice subordonate (autorități regionale, locale sau parastatale), alte instituții similare;
13. despăgubire – suma pe care o poate plăti EximBank asiguratului în cazul producerii riscului acoperit, rezultată prin aplicarea procentului asigurat la pierderea asigurată;
14. exportator – persoană juridică română, legal constituită, autorizată să desfășoare activități de export, inclusiv comisionarul, contractantul general, subcontractantul, proiectantul general, antreprenorul general angajați în realizarea contractului de export;
15. franșiza – partea procentuală din suma asigurată sau din pierderea asigurată care nu este suportată de către EximBank;
16. investiția de capital în străinătate – orice fel de investiție de capital (stabilită în conformitate cu reglementările legale în vigoare în țara-gazdă) realizată pe teritoriul țării-gazdă, aflată în proprietatea sau sub controlul direct/indirect al asiguratului, care constă în:
a) investiții directe de capital, cum ar fi: acțiuni sau drepturi de proprietate într-o companie sau entitate cu personalitate juridică; dreptul de a participa la profituri sau câștiguri din lichidarea oricărei companii înființate în parteneriat; drepturi de participație la activele unei companii fără personalitate juridică; investiții de portofoliu, inclusiv participații minoritare în companii constituite în parteneriat; acțiuni preferențiale și acțiuni ce rezultă din conversia instrumentelor de debit; împrumuturi acordate de investitor pentru beneficiarul investiției, unde împrumutul are o maturitate mai mare de 1 an (dacă orice astfel de împrumut are o maturitate mai mare de 1 an, dar mai mică de 3 ani, asigurarea poate fi avută în vedere dacă investitorul a demonstrat un angajament pe termen lung față de proiectul de investiții); alte forme similare stabilite prin lege;
b) investiții indirecte de capital, care au loc pe o perioadă mai mare de 3 ani și care depind în mod nemijlocit de producția, veniturile sau profitul rezultat de pe urma investiției, cum ar fi: contracte de împărțire a producției; contracte de participare la profit; contracte de management; acorduri de franciză în care francizorul oferă beneficiarului francizei un pachet de resurse cum ar fi mărci de piață, know-how, asistență în management; acorduri de licență în care cel care oferă licența către beneficiarul licenței oferă și tehnologia; contracte la cheie în care contractorul este responsabil cu înființarea unei unități complete de producție sau servicii în țara-gazdă; acorduri de leasing în care finanțatorul/locatorul închiriază bunurile de capital utilizatorului/locatarului și în care plățile depind substanțial de producția, veniturile sau profiturile proiectului de investiții; obligațiuni subordonate emise de beneficiarul investiției; garanțiile sau alte asemenea titluri acordate de investitor pentru împrumuturi luate de beneficiarul investiției; alte forme similare stabilite prin lege;
17. operator economic asociat – orice companie controlată de solicitant în mod direct/indirect sau care controlează solicitantul în mod direct/indirect sau care este direct/indirect controlată de aceeași companie care controlează solicitantul. Situația de control poate apărea în următoarele cazuri:
a) compania care controlează altă companie deține în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în cadrul acesteia (compania controlată), respectiv majoritatea indirectă a drepturilor de vot prin intermediul oricăror altor companii (controlate) sau ca urmare a acordurilor încheiate cu alți acționari; sau
b) în cazul în care compania (ce deține controlul) are dreptul de a numi sau de a revoca membrii organelor de conducere, inclusiv administratorii companiei, directorii executivi și alte persoane deținând funcții similare în cadrul unei companii (controlate); sau
c) mai mult de jumătate din membrii organelor de conducere ale companiei (controlate) fac parte din organele de conducere, incluzând administratorii, directorii executivi și alte funcții similare, sau din orice alte organe administrative sau persoane împuternicite ale companiei (ce deține controlul) sau ale oricărei altei companii asociate acesteia; sau
d) compania (ce deține controlul) poate avea o influență de control (decisivă) asupra conducerii altei companii;
18. perioada de așteptare – perioada care corespunde duratei stabilite pentru ca riscul acoperit să se materializeze, după expirarea căreia asiguratul poate să solicite despăgubirea;
19. pierdere asigurată – parte din pierderea înregistrată de asigurat ca urmare a producerii riscului acoperit, determinată ca valoare totală sau parțială din suma asigurată, aferentă sumelor datorate și neachitate de debitor;
20. polița de asigurare – contractul încheiat între EximBank și asigurat, prin care EximBank se obligă să plătească asiguratului, în termenii și condițiile stabilite, o parte din pierderea înregistrată de acesta ca urmare a producerii unui risc asigurat;
21. suma asigurată – valoarea maximă expusă la risc ce poate fi acoperită de EximBank stabilită prin polița de asigurare;
22. sume reținute pe riscul asiguratului – partea din franșiză care trebuie să fie suportată de către asigurat și care nu poate fi cedată către un alt asigurător;
23. valoarea bunurilor/serviciilor exportate – contravaloarea bunurilor/serviciilor necesare pentru realizarea mărfurilor/serviciilor care fac obiectul unui contract de export, în care se includ, fără a se limita la, cheltuieli cu producerea, livrarea, transportul bunurilor, importurile de completare, plata salariilor etc.;
24. valoarea exportului – valoarea totală a exportului de efectuat, formată din valoarea bunurilor/serviciilor exportate și valoarea costurilor locale, acolo unde există, în conformitate cu contractul legal încheiat între exportatorul român și cumpărătorul extern (contract ferm sau contract-cadru însoțit de comenzi confirmate), al cărui obiect constă în exportul de bunuri și/sau servicii originare din România.

Cap. III („Descrierea asigurării”)

Art. 5

EximBank asigură, în numele și în contul statului, creditele la export pe termen mediu și lung și investițiile românești de capital în străinătate împotriva pierderilor datorate riscurilor comerciale, politice și de forță majoră.

Art. 6

Asigurarea creditului la export acoperă pierderile suportate de asigurat în perioada de prelivrare și/sau postlivrare, ca urmare a producerii unuia sau mai multor factori generatori de pierdere:

a) factori de natură comercială:
(i) debitorul nu a efectuat plata la termenele și în condițiile prevăzute în contractul de export/acordul de credit cumpărător;
(ii) împotriva debitorului există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de insolvență, o hotărâre validă de dizolvare/lichidare, altă decizie care, potrivit sistemului legal din țara debitorului, atestă insolvența de jure sau de facto a debitorului;
(iii) debitorul a suspendat/denunțat unilateral contractul de export sau a refuzat preluarea bunurilor livrate și/sau recepția serviciilor efectuate, fără temei legal sau contractual^[2];

b) factori de natură politică:
(i) moratoriu general privitor la datoria externă, declarat de guvernul din țara debitorului sau de guvernul unei terțe țări prin intermediul căreia trebuie efectuată plata;
(ii) orice evenimente politice, dificultăți economice sau măsuri legislative ori administrative care survin sau sunt luate în afara României și care blochează ori întârzie transferul fondurilor;
(iii) orice act sau decizie luată de guvernul unei țări, alta decât România, inclusiv orice act sau decizie a autorităților publice, asimilate unei intervenții a guvernului, care împiedică executarea contractului de export;
(iv) dispoziții legale adoptate în țara debitorului prin care se stipulează că plățile efectuate de debitor trebuie să fie făcute în monedă locală, fără a ține cont de faptul că, urmare a fluctuațiilor cursului de schimb, aceste plăți convertite în moneda contractului de export nu mai acoperă valoarea creanței în momentul transferului de fonduri;
(v) măsuri sau decizii luate de Guvernul României, inclusiv cele luate de Uniunea Europeană, referitoare la derularea comerțului cu state terțe (cum ar fi interzicerea exporturilor către aceste state terțe), care împiedică total sau parțial derularea contractului de export, cu condiția ca efectele acestor măsuri sau decizii să nu fie compensate în alt fel prin adoptarea unor măsuri compensatorii;

c) factori de natura forței majore:
(i) evenimente de tipul forței majore declarate și constatate în mod oficial de autoritatea competentă din țara debitorului (inundații, cutremure, erupții vulcanice, cicloane, tsunami, accident nuclear etc.);
(ii) războaie, războaie civile, revoluții, revolte, tulburări sociale, alte evenimente similare care au loc în țara debitorului.

Art. 7

(1) Asigurarea investițiilor românești de capital în străinătate acoperă pierderile suportate de asigurat ca urmare a producerii unuia sau mai multor factori generatori de pierdere:

a) evenimente politice, dificultăți economice sau măsuri legislative ori administrative care survin sau sunt luate în țara- gazdă și care blochează ori întârzie transferul fondurilor;
b) expropriere;
c) război și revolte civile;
d) nerespectarea acordului de investiție de către guvernul țării-gazdă.

(2) Se exclud de la asigurare pierderile înregistrate de către asigurat cauzate de:

a) aplicarea oricăror legi, decrete sau acte normative care erau în vigoare în țara-gazdă la data semnării poliței de asigurare sau orice acțiune/lipsă de acțiune a guvernului țării- gazdă sau oricare alt eveniment care s-a produs înainte de data semnării poliței de asigurare;
b) practicarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiției a unor acte de corupție, spălare de bani sau încălcarea legislației și reglementărilor cu caracter nediscriminatoriu și cu aplicare generală elaborate de guvernul țării-gazdă și care nu au ca efect confiscarea;
c) neaplicarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiției a normelor legale privind cerințele de protecție a mediului care sunt în vigoare la data semnării poliței de asigurare;
d) încălcarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiției a obligațiilor asumate față de guvernul țării-gazdă;
e) orice acțiune sau omisiune:
(i) a guvernului țării debitorului sau țării-gazdă, care a fost acceptată de asigurat sau beneficiarul investiției, cu excepția cazului în care un astfel de accept a fost obținut prin forță; sau
(ii) care este în mod cert atribuită deciziei conducerii asiguratului sau beneficiarului investiției, inclusiv refuzul oricăreia dintre acestea de a se conforma fie prevederilor legilor în vigoare ale țării-gazdă, fie obligațiilor față de sau compensărilor date de către guvernul țării-gazdă;
f) existența unei dispute (litigiu sau neînțelegere de orice natură) între asigurat/beneficiarul investiției și guvernul țării- gazdă cu privire la îndeplinirea obligațiilor de natură comercială stipulate în acordul de investiție.

Art. 8

Asigurarea nu acoperă:
a) exportul de armament;
b) exportul de mărfuri înscrise în Lista mărfurilor de export care nu pot beneficia de instrumente de susținere a comerțului exterior derulate prin EximBank^[3];
c) exportul sau investițiile în străinătate care au un impact negativ asupra mediului în țara debitorului sau în țara-gazdă, conform cerințelor impuse de EximBank referitoare la standardele privind protecția mediului aplicabile creditelor de export susținute oficial;
d) exportul către operatori economici asociați;
e) exportul către o persoană fizică.

Art. 9

(1) Pentru asigurarea creditului furnizor, data producerii riscului este:

a) data scadenței creditului la export în cazul neefectuării plății de către debitor;
b) data deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitorului;
c) data la care exportatorul a primit notificarea debitorului privind rezilierea unilaterală a contractului de export sau decizia arbitrară a debitorului de a întrerupe sau de a suspenda contractul.

(2) Pentru asigurarea creditului cumpărător, data producerii riscului este:

a) data scadenței ratei de credit/dobânzii de plătit, în cazul nerambursării de către debitor;
b) data deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitorului.

(3) Pentru asigurarea investițiilor românești de capital în străinătate, data producerii riscului este:

a) data la care asiguratul nu a putut realiza transferul sumelor aferente investiției, în cazul asigurării riscului de transfer;
b) data la care asiguratul este privat de exercitarea drepturilor sale de proprietate sau de control asupra investiției asigurate sau este privat de dreptul său de a folosi sau dispune de dividende, profituri sau alte venituri bănești obținute de pe urma investiției, în cazul riscului de expropriere;
c) data la care are loc distrugerea, dispariția sau deteriorarea activelor corporale (altele decât metale și pietre prețioase, opere de artă, antichități, bani și documente) în țara-gazdă, în cazul riscului de război și revolte civile;
d) data comunicată în mod oficial referitoare la declanșarea evenimentului asigurat sau, după caz, data la care asiguratul declară că nu a putut efectua operațiuni esențiale care să mențină capacitatea financiară a beneficiarului investiției, în cazul riscului de război și revolte civile;
e) data la care se dă o sentință judecătorească/decizie arbitrală finală, definitivă și irevocabilă, în cazul riscului de nerespectare a acordului de investiție.

(4) Termenul de transmitere a notificării privind producerea riscului este de 30 de zile de la data producerii riscului.

(5) Perioada de așteptare este de:

a) 90 de zile de la data notificării producerii riscului de către asigurat, dacă riscul se produce în perioada de postlivrare în cazul asigurării creditului furnizor sau în cazul asigurării creditului cumpărător;
b) 180 de zile de la data notificării producerii riscului de către asigurat, dacă riscul se produce în perioada de prelivrare în cazul asigurării creditului furnizor sau în cazul asigurării investițiilor românești de capital.

(6) Nu se aplică nicio perioadă de așteptare în cazul insolvenței debitorului privat sau în cazul unui acord bilateral interguvernamental de restructurare a datoriei.

Art. 10

(1) Operațiunea de asigurare se acordă în limita a 85% din valoarea contractului de export.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), suma asigurată de EximBank în cazul creditelor la export este de maximum 85% din valoarea totală a bunurilor/serviciilor exportate, la care se mai poate adăuga o sumă reprezentând costuri locale eligibile a căror valoare nu poate depăși 15% din valoarea bunurilor/serviciilor exportate.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2), în cazul asigurării creditului cumpărător, suma asigurată poate include dobânda curentă aferentă creditului și prima de asigurare.

(4) În cazul asigurării investițiilor românești de capital în străinătate, suma asigurată este egală cu maximum valoarea investiției la care se pot adăuga veniturile previzionate a se obține de pe urma acestei investiții (profit, dividende).

Art. 11

În suma asigurată nu pot fi incluse următoarele:

a) comisioanele, spezele bancare, dobânzile penalizatoare și orice alte penalități datorate de către debitor sau prevăzute pentru proiectul/acordul de investiție;
b) compensații rezultate în urma aplicării unor prevederi legale sau în urma unor înțelegeri în afara proiectului de investiție/acordului de investiție;
c) creanțe rezultate în urma producerii unor riscuri neasigurate;
d) creanțele care fac obiectul altei polițe de asigurare.

Art. 12

Sumele reținute pe seama asiguratului reprezintă cel puțin 50% din franșiză.

Art. 13

Procentul asigurat de EximBank poate fi:

a) maximum 85% în cazul creditului furnizor;
b) maximum 90% în cazul investițiilor în străinătate;
c) maximum 95% în cazul creditului cumpărător.

Art. 14

(1) Despăgubirea maximă pe care EximBank o poate plăti se determină prin aplicarea procentului asigurat la suma asigurată.

(2) Despăgubirea efectivă pe care EximBank o plătește asiguratului ca urmare a producerii pierderii se calculează prin aplicarea procentului asigurat la pierderea suferită efectiv de asigurat, fără a se depăși despăgubirea maximă.

Art. 15

(1) Perioada asigurată este perioada în care se poate produce riscul asigurat și se corelează cu perioada de rambursare a creditelor la export, care, conform prevederilor Acordului OCDE și Regulamentului, poate fi de:

a) maximum 8,5 ani – pentru țările din categoria I^[4];
b) maximum 10 ani – pentru țările încadrate în categoria II.

(2) În cazul în care exportul se încadrează în înțelegerile sectoriale din cadrul Acordului OCDE, parte integrantă a Regulamentului, perioada maximă de rambursare a creditului la export este cea stipulată în înțelegerea sectorială aplicabilă.

Art. 16

(1) Polițele de asigurare sunt formate din: condițiile generale de asigurare și lista condițiilor specifice. Orice acte adiționale încheiate ulterior fac parte integrantă din polița de asigurare.

(2) Polițele de asigurare se pot încheia în lei, USD, EUR sau în altă monedă liber convertibilă.

(3) În funcție de prevederile contractului de export se pot stabili termeni și condiții specifice de acordare a polițelor de asigurare, în conformitate cu înțelegerile sectoriale, parte integrantă a Regulamentului.

Cap. IV („Criterii de eligibilitate. Condiții de acordare a asigurării”)

Art. 17

La data înregistrării cererii de asigurare, însoțită de documentația completă, solicitarea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele criterii de eligibilitate:

a) exportatorul/investitorul este persoană juridică română legal constituită;
b) împotriva solicitanților nu a fost instituită procedura judiciară a insolvenței conform legislației în vigoare;
c) exportatorul/investitorul nu înregistrează datorii restante către bugetul general consolidat al statului al căror mod de plată nu a fost reglementat (convenții de eșalonare, amânare, compensare, cereri de rambursare/compensare TVA depuse la Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru sume ce acoperă valoarea datoriilor restante etc.). În cazul în care la data depunerii cererii de asigurare criteriul nu este îndeplinit, se poate accepta îndeplinirea acestuia până cel târziu la data intrării în vigoare a poliței de asigurare. În această situație, solicitantul va prezenta o declarație pe propria răspundere referitoare la achitarea datoriilor la buget, iar aprobarea va conține condiții specifice privind intrarea în vigoare a poliței de asigurare;
d) solicitanții respectă cerințele impuse de EximBank prin Politica EximBank privind combaterea faptelor de corupție în domeniul creditelor de export susținute oficial;
e) exportatorul/investitorul respectă cerințele impuse de EximBank referitoare la standardele privind protecția mediului aplicabile creditelor de export susținute oficial;
f) exportatorul/investitorul nu se află în litigiu, în calitate de pârât, cu Ministerul Finanțelor Publice, inclusiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, și cu EximBank.

Art. 18

(1) Asigurarea creditului la export se acordă în următoarele condiții standard:

a) conținutul național al exportului să fie de minimum 50%, cu excepția exportului de nave;
b) creditul la export este acordat pe o durată egală sau mai mare de 2 ani, care poate include perioada de fabricație a bunurilor;
c) perioada de rambursare a creditului la export nu trebuie să depășească durata de viață a bunurilor exportate;
d) principalul creditului la export se rambursează, de regulă, în rate egale;
e) ratele de principal se rambursează și dobânzile se plătesc la intervale de maximum 6 luni, iar prima rată de principal și de dobândă trebuie achitată nu mai târziu de 6 luni de la data de început a creditului la export;
f) dobânda datorată după data de început a creditului nu se capitalizează.

(2) În conformitate cu prevederile Regulamentului, asigurarea creditului la export se poate acorda și în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e), cu respectarea următoarelor criterii:

a) nicio rată de principal sau serie de rate de principal care se va rambursa într-o perioadă de 6 luni nu trebuie să depășească 25% din principalul creditului;
b) ratele de principal se rambursează la interval de maximum 12 luni; prima rată de principal trebuie rambursată nu mai târziu de 12 luni de la data de început a creditului la export și cel puțin 2% din principalul creditului trebuie să fie rambursat într-o perioadă de 12 luni de la data de început a creditului la export;
c) dobânda se achită la interval de maximum 12 luni, iar prima rată de dobândă trebuie achitată nu mai târziu de 6 luni de la data de început a creditului;
d) durata medie ponderată maximă a perioadei de rambursare nu depășește:
(i) pentru tranzacții cu debitori publici (sau în cazul unei garanții de plată suverană):
– 4 ani și 6 luni, pentru țări din categoria I;
– 5 ani și 3 luni, pentru țări din categoria II;
(ii) pentru tranzacții cu debitori privați (sau în cazul în care nu există garanție de plată suverană):
– 5 ani, pentru țări din categoria I;
– 6 ani, pentru țări din categoria II.

(3) Asigurarea creditului la export conform alin. (2) se poate acorda în cazuri justificate de un decalaj între data la care debitorul dispune de fonduri și profilul serviciului datoriei, care ar rezulta dintr-un grafic de rambursare cu rate semestriale egale.

Art. 19

Pentru acordarea asigurării investițiilor românești de capital în străinătate trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) solicitantul implementează în țara-gazdă o investiție de capital;
b) capitalul social majoritar al solicitantului nu este deținut de persoane fizice sau juridice originare din țara-gazdă;
c) investitorul a obținut autorizațiile necesare pentru realizarea investiției de capital, în conformitate cu legile și reglementările din țara-gazdă. În cazul în care la data depunerii cererii de asigurare criteriul nu este îndeplinit, se poate accepta îndeplinirea acestuia până cel târziu la data intrării în vigoare a poliței de asigurare. În această situație solicitantul va prezenta o declarație pe propria răspundere referitoare la obținerea autorizațiilor necesare, iar aprobarea va conține condiții specifice privind intrarea în vigoare a poliței de asigurare.

Cap. V („Documentația, analiza și aprobarea solicitării de asigurare”)

Art. 20

Solicitantul depune la EximBank cererea de asigurare completată, însoțită de documentele necesare analizei solicitării.

Art. 21

(1) EximBank analizează solicitarea de asigurare, potrivit reglementărilor proprii, pe următoarele coordonate:

a) riscul de neplată din partea debitorului extern;
b) riscurile asociate tranzacției de export și investiției în străinătate;
c) riscurile asociate țării de destinație a exportului sau țării-gazdă;
d) alte elemente relevante pentru acordarea asigurării.

(2) EximBank are dreptul să solicite informații suplimentare în situația în care elementele cuprinse în cererea de asigurare și în documentația furnizată nu sunt suficiente pentru evaluarea riscurilor sau pentru stabilirea termenilor și condițiilor specifice ale operațiunii de asigurare.

Art. 22

(1) În funcție de caracteristicile fiecărei solicitări de asigurare și în urma analizei riscurilor asociate tranzacției, EximBank stabilește termenii și condițiile specifice de asigurare referitoare la riscurile acoperite, suma asigurată, moneda asigurării, despăgubirea maximă, procentul asigurat, încasarea avansului, condițiile de valabilitate a asigurării, alte condiții specifice de asigurare.

(2) Pentru sume asigurate care depășesc 2 milioane DST^[5] (sau echivalent, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data cererii de asigurare), EximBank va notifica OCDE, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de aprobarea asigurării, în cazul în care asigurarea se acordă în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (2).

Art. 23

În situația în care tranzacția de export/investiția pentru care se solicită asigurare este în stadiu incipient, EximBank poate emite o promisiune de asigurare, valabilă 6 luni de la data emiterii.

Art. 24

Încheierea polițelor de asigurare și a promisiunilor de asigurare se realizează pe baza aprobării C.I.F.G.A.

Art. 25

EximBank monitorizează polițele de asigurare emise, prin acțiuni și operațiuni specifice, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestora.

Cap. VI („Despăgubiri/Recuperări”)

Art. 26

(1) În termen de maximum 30 de zile de la expirarea perioadei de așteptare, asiguratul este îndreptățit să solicite EximBank acordarea despăgubirii.

(2) Despăgubirea se calculează prin aplicarea procentului asigurat la pierderea asigurată.

(3) Plata despăgubirii se realizează pe baza aprobării C.I.F.G.A., în maximum 90 de zile de la solicitare.

Art. 27

Odată cu plata despăgubirii, EximBank se subrogă, proporțional cu despăgubirea plătită, în drepturile, acțiunile și garanțiile asiguratului față de debitorul extern sau țara-gazdă a investiției. EximBank va întreprinde toate demersurile necesare pentru recuperarea sumelor plătite din fondurile statului de la debitorul extern sau țara-gazdă a investiției.

Cap. VII („Dispoziții finale”)

Art. 28

În scopul aplicării prezentei norme, EximBank elaborează proceduri care se supun aprobării C.I.F.G.A.

Art. 29

Ori de câte ori actele normative la care se face referire în prezenta normă vor fi modificate, completate sau abrogate, trimiterile respective se vor înțelege ca fiind făcute la forma modificată sau completată a actului normativ respectiv ori la actul normativ care a înlocuit actul abrogat.