Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului. Încadrarea juridică reţinută în hotărârea atacată şi cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel

• NCP: art. 244 alin. (1)
• NCP: art. 275 alin. (3)
• NCP: art. 49
• NCP: art. 5
• NCP: art. 74
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a)

Prin Sentința penală nr. 2895 din data de 28.12.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în temeiul art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior (faptă din 05.03.2008), fapta nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În temeiul art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. anterior (faptă din 20.02.2008), ca urmare a intervenirii prescripției.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 424/RC din 27 noiembrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută în hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.), dar pot fi și de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că „aplicarea unei pedepse inferioare minimului special prevăzut în norma de incriminare, în condițiile în care instanța nu a reținut circumstanțe atenuante sau incidența unei cauze de reducere a pedepsei, se încadrează în cazul de recurs în casație reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege” (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 246/RC din 13 octombrie 2014, publicată, www.x.ro).

De asemenea, s-a reținut că „art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză” (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017, publicată, www.x.ro).

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte va analiza legalitatea pedepsei aplicate inculpatului prin raportare la încadrarea juridică dată faptei, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea recurată.

Raportând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că susținerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București vizează, în esență, nelegalitatea regimului sancționator aplicat inculpatului A.

Astfel, se observă că, potrivit art. 244 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Alin. (2) al art. 244 C. pen., prevede că înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

De asemenea, conform art. 49 C. pen., complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, la stabilirea pedepsei ținându-se seama de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74. Așadar, limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare sunt aceleași atât pentru autor, cât și pentru complice.

În cauză, se constată că instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în varianta agravată prevăzută de alin. (2) al art. 244 C. pen. Or, în condițiile în care instanța de apel nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului sau existența vreunei cauze de reducere a pedepsei, minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune în varianta agravată este, așa cum s-a menționat anterior, de un an închisoare. Prin urmare, pedeapsa aplicată de instanța de apel, de 6 luni închisoare, este nelegală.

În ceea ce privește înlăturarea nelegalității constatate cu privire la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, în acord cu jurisprudența constantă a instanței supreme (Deciziile nr. 150/RC din 4 aprilie 2017, nr. 333/RC din 10 octombrie 2018, nr. 302/RC din 27 septembrie 2018, nr. 212/RC din 11 iunie 2018 – publicate, www.x.ro), Înalta Curte reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., nelegalitatea putând fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța învestită cu soluționarea recursului în casație, deoarece nu implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia.

Astfel, din motivarea instanței de apel rezultă în mod clar că aceasta și-a orientat pedeapsa către minimul prevăzut de lege, în acest sens reținând următoarele:

„Făcând aplicarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, astfel cum acestea sunt reglementate la disp. art. 74 C. pen., Curtea apreciază că o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni asigură împlinirea scopului și funcțiilor pedepsei.

În acest sens au fost valorificate împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, inculpatul fiind implicat într-o singură activitate infracțională, anume întocmirea unei singure adeverințe, precum și mijloacele folosite care au putut fi eficiente și ca urmare a lipsei de vigilență a funcționarilor bancari, starea de pericol creată, gravitatea rezultatului produs – părțile civile nesolicitând obligarea acestui inculpat la repararea pagubei – motivul săvârșirii, respectiv obținerea de credite bancare, faptul că inculpatul, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, este integrat social, este căsătorit fiind absolvent de studii medii.

Toate aceste elemente apreciate în contextul datei faptei respectiv anul 2008, dar și a lipsei oricărei alte implicări ulterioare în activități ilicite, sunt argumente care dovedesc că inculpatul a conștientizat pericolul social al faptelor sale, atât din perspectiva valorilor sociale ocrotite, cât și din perspectiva limitărilor care ar putea să-i afecteze drepturile sale nepatrimoniale, cum ar fi libertatea și prezintă garanții suficiente astfel încât restructurarea comportamentală să poată fi efectivă și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Cum trecerea timpului a estompat rezonanța antisocială a faptei, Curtea apreciază că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere pe o durată de 2 ani este aptă să asigure restabilirea ordinii de drept încălcate, dar și să genereze schimbările comportamentale în mentalul inculpatului, acesta prezentând garanții de îndreptare”.

De asemenea, trebuie menționat că aceste considerente ale instanței de apel sunt clare, justificând, în raport de dispozițiile art. 74 C. pen., aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special și nu reprezintă circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatului A., astfel cum a susținut apărarea recurentului. De altfel, analiza susținerilor în prezentul recurs în casație se circumscrie limitelor stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 02 octombrie 2018 și vizează exclusiv nelegalitatea pedepsei stabilită de către instanța de apel, în raport de dispozițiile legale aplicabile, reținute de aceeași instanță.

În continuare, Înalta Curte subliniază că și susținerile Ministerului Public formulate în recursul în casație au fost în sensul aplicării unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, respectiv de 1 an închisoare.

Prin urmare, având în vedere că nu se solicită, prin recursul în casație formulat de Ministerul Public, o nouă individualizare a pedepsei, ci să se restabilească sancțiunea în limite legale, Înalta Curte, înlăturând greșita aplicare a legii, va readuce pedeapsa în limitele prevăzute de lege, aplicând pedeapsa egală cu minimul special, cu menținerea modalității de executare a acesteia.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2) lit. a) teza finală C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 204/A din 08 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, privind pe inculpatul A., va casa, în parte, decizia penală recurată, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. și, rejudecând în aceste limite:

Va majora cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. în baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, inclusiv menținerea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

Va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului A. în baza Sentinței penale nr. 2895 din data de 28.12.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. x/2016, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 204/A din 08 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, și emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.