Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
103 views
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. În această cale de extraordinară de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.
În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel. Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu se poate realiza o nouă analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).
Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează „acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)” (Decizia nr. 442/RC/2017 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Înalta Curte constată că inculpaţii B. şi A. a invocat dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală), în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare prin hotărârea recurată (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei – A. şi complicitate la această infracţiune – B.). Cererile de recurs în casaţie au fost admise în principiu, apreciindu-se că motivele recurenţilor vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Pentru a verifica dacă inculpaţii B. şi A. au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, are caracter definitiv.
Aşadar, Înalta Curte constată că instanţa de apel, prin decizia penală atacată, l-a condamnat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi pe inculpatul B. pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Aşadar, pornind de la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea atacată, se constată că instanţa de apel a stabilit împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, reţinând că, în urma aprobării cererii de finanţare nr. x, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x/11.03.2011 însoţit de anexe, între APDRP-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitate de autoritate contractantă şi S.C. C. S.R.L. Sibiu, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare pentru proiectul „Construire hală, spaţiu igienizare mijloace de transport specializate şi amenajare curte”. Contractul de finanţare a fost modificat prin 9 acte adiţionale, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din partea FEADR-Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, era de maximum 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, respectiv de 3.870.890 RON (901.780 euro-f. x, dup, f. x, dup). În cadrul acestui contract, prin cererea de plată nr. x/18.11.2015, S.C. C. S.R.L. a solicitat autorizarea cheltuielilor în valoare de 3.203.891,29 RON exclusiv TVA şi plata sumei de 1.601.945,65 RON exclusiv TVA reprezentând 50% din suma cheltuielilor eligibile efectuate, suma admisă la plată şi plătită la data de 28.12.2015 fiind de 1.599.767,11 RON . Printre contractele aflate în cadrul proiectului, s-a aflat şi contractul de furnizare şi montaj nr. x/09.05.2014, având ca părţi contractante S.C. C. S.R.L. Sibiu, prin reprezentant legal A. în calitate de achizitor şi F., Bulgaria, reprezentată prin administrator B., în calitate de furnizor. Obiectul contractului era „furnizare şi montaj produse”, iar durata contractului a fost 09.05.2014-30.11.2014. Contractul nr. x/09.05.2014 a fost modificat prin cinci acte adiţionale . Scriptic, pentru atribuirea contractului au fost aplicate prevederile instrucţiunii de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai PNDR ce constituie ANEXA IV la contractul de finanţare, conform căreia, contractele cu valoarea mai mare de 50.000 euro fără TVA, trebuiau adjudecate prin procedura de selecţie de oferte cu condiţia asigurării transmiterii unei invitaţii de participare către cel puţin 3 operatori economici şi primirii de către beneficiarul privat a cel puţin 3 oferte conforme. Valoarea estimată a contractului a fost de 1.883.158 RON exclusiv TVA, echivalent a 438.709 euro (la cursul valutar al BCE din data de 30.11.2010, 1 euro = 4,2925 RON), iar beneficiarul S.C. C. S.R.L. a solicitat oferte de la operatorii F., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E.. Conform invitaţiilor pentru selecţia de oferte (nr. 31, nr. 32 şi nr. 33, toate din data de 03.04.2014-f. x, dup), contractul urma să fie încheiat cu ofertantul a cărui ofertă avea preţul total cel mai scăzut (criteriul de selecţie – preţul cel mai scăzut), iar operatorii invitaţi să participe la procedura de achiziţie au depus oferte având următoarele preţuri: S.C. F. – 1.867.349,10 RON exclusiv TVA, S.C. D. S.R.L. – 1.872.873,80 RON exclusiv TVA şi S.C. E. – 1.877.174,67 RON exclusiv TVA. Dintre ofertele depuse a fost declarată câştigătoare oferta cu preţul cel mai scăzut (F.. x, dup). După finalizarea procedurii de atribuire şi semnarea contractului, la data de 20.08.2014, reprezentantul S.C. C. S.R.L. a depus la autoritatea de management dosarul achiziţiei, la data de 09.12.2014 fiind întocmită fişa de verificare a dosarului de achiziţii de către Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în care s-a precizat că au fost respectate condiţiile prevăzute de procedura de atribuire privind transmiterea invitaţiilor şi obţinerii ofertelor de la 3 operatori economici, existenţa documentaţiei de verificare şi atribuire, rapoartele de selecţie şi declaraţiile de confidenţialitate şi imparţialitate, deşi anterior, la data de 08.10.2014 dosarul nu fusese avizat. Conform fişei de verificare a dosarului de achiziţii din data de 08.10.2014 neavizarea s-a datorat faptului că în procent de peste 50% bunurile din oferta câştigătoare aveau preţuri cu peste 10% mai mari ca bunurile similare identificate pe internet .
Criticile recurenţilor vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei – A. şi complicitate la această infracţiune – B.).
Recurentul A. a susţinut că nu s-a stabilit cu exactitate, dacă actele pentru care s-a dispus condamnarea sa au fost false sau inexacte. Acesta a susţinut că nu se poate reţine că invitaţiile de a participa la anumite oferte pe care recurentul, în numele S.C. C. S.R.L., le-a transmis către S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., precum şi răspunsurile la aceste invitaţii de către F., S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., sunt false, întrucât nu s-a indicat dacă înscrisurile care fac obiectul cauzei au fost contrafăcute prin alterarea scrierii, subscrierii, sau alterate în orice alt mod.
De asemenea, recurentului inculpat B. a susţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 48 C. pen. cu privire la complicitate, întrucât instanţa de apel nu au specificat în ce constă ajutorul, înlesnirea acordată de inculpat autorului faptei, astfel cum prevede textul de lege.
Contrar susţinerilor recurenţilor instanţa de apel a constatat că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor, reţinând că este dovedită împrejurarea că inculpatul A., în calitate de reprezentant al S.C. C. S.R.L., a avut o înţelegere prealabilă cu B. de a-i acorda acestuia din urmă un contract de furnizare bunuri şi de a simula procedura de atribuire prin utilizarea a două societăţi comerciale care depuneau oferte de curtoazie, iar inculpatul B., administrator al F. i-a oferit lui A. ajutor material în comiterea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
Instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile martorului J. din care a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că întreaga procedură de atribuire a contractului de furnizare a fost una simulată, toată documentaţia fiind menită a crea aparenta de legalitate deşi, în cazul a două din cele trei societăţi participante, acestea nu aveau intenţia reală de a obţine contractul în discuţie. Nu se poate aprecia ca fiind respectată procedura de achiziţie prin simplul fapt al existenţei celor 3 invitaţii de participare şi 3 oferte, atâta timp cât de la început inculpaţii au stabilit care va fi societatea care va câştiga achiziţia, probele din dosar fiind apte să conducă la o astfel de concluzie. Chiar dacă actele sunt semnate de către persoanele îndreptăţite, acest aspect nu a fost considerat ca fiind suficient să confere legalitate procedurii. (…) documentele ce atestă derularea procedurii de achiziţie prin implicarea a minim 3 societăţi comerciale, în realitate nu au avut la bază această procedură, acestea nu reflectă realitatea, având caracter fals sau, cel puţin, inexact, atât timp cât, în cazul a două din trei societăţi comerciale participante, lipseşte voinţa juridică – negotium juris, actele emise de acestea nu sunt apte să producă efecte juridice, aspect ce atrage incorectitudinea procedurii. De asemenea, faptul că inculpaţii au fost cei care au conceput procedura în această modalitate simulată, atestă că actele întocmite de către comisia de recepţie sunt acte întocmite cu scopul de a induce în eroare autoritatea contractantă cu privire la procedura urmată. Cu privire la documentele ce atestă derularea procedurii de achiziţie depuse la dosarul de decont, se constată că cele două invitaţii emise către S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. şi ofertele depuse de către acestea sunt înscrisuri întocmite fără a exista o manifestare de voinţă reală, scopul întocmirii fiind acela de a constitui contraoferte formale pentru S.C. F. S.R.L., aparţinând inculpatului B..
Examinând argumentele recurenţilor referitoare la infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, se constată că prin decizia din apel, instanţa a evidenţiat corespondenţa între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunilor (folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei – inculpatul A. şi complicitate la această infracţiune – inculpatul B.), din mijlocele de probă administrare rezultând că documentele întocmite au avut un caracter fals, motiv pentru care finanţarea din fondurile europene a fost obţinută pe nedrept. Drept urmare, Înalta Curte constată că faptele inculpaţilor A. şi B. se circumscriu elementelor de tipicitate şi caracterizează, sub aspect obiectiv, infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitatea la această infracţiune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 727/Ap din data de 21 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
