Aplicabilitatea infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor în contextul pandemiei de SARS-CoV-2

De Bianca-Alexandra Ivănescu

16 mart. 2023

Vizualizari: 518

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

Aspecte introductive

Finalul lunii februarie a anului 2020 a reprezentat pentru România, totodată, și începutul pandemiei de COVID-19. Cadrul normativ existent la momentul respectiv nu prevedea o reglementare îndeajuns de detaliată a unei astfel de situații, astfel că a devenit necesară realizarea unor demersuri efective din partea autorităților competente, atât în privința elaborării de acte normative în vederea asigurării respectării principiului protecției sănătății publice, cât și a adoptării unor măsuri privind reducerea impactului pe care l-a avut infectarea generalizată a populației cu virusul SARS-CoV-2.

Corelativ acestei necesități, s-a evidențiat, în perioada imediat următoare, și importanța aplicării unui sistem de sancțiuni disciplinare, civile, contravenționale sau penale, după caz, pentru a limita răspândirea virusului și, implicit, pentru a atenua efectele negative determinate de evoluția situației epidemiologice pe plan național. Fiind, însă, izvorul celor mai importante consecințe de ordin juridic, răspunderea penală prezintă un interes deosebit și, analizată prin raportare la infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor, va face și obiectul prezentului articol.

Este important de subliniat că, anterior pătrunderii acestui tip de coronavirus pe teritoriul României, legislația penală românească cuprindea incriminarea acestei fapte în art. 352 din Codul penal, însă, în contextul unei creșteri rapide a numărului de infectări și al unei tendințe tot mai acute a populației de a nu respecta masurile de carantină instituționalizată și de izolare la domiciliu, în Monitorul Oficial al României, a fost publicată Ordonanța de Urgență nr. 28, având ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Guvernul României a adoptat prezenta ordonanță apreciind că „toate acestea constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată”, modificând astfel conținutul art. 352 privind infracțiunea de „Zădărnicire a combaterii bolilor”, text ce va face obiectul analizei de la punctul IV (Analiza infracțiunii). În plus față de acestea, cu scopul incriminării în mod autonom a faptei de omisiune a declarării unor informații4, O.U.G. nr. 28/2020 a introdus și un nou articol, respectiv art. 3521, modificând totodată și conținutul art. 326 privind infracțiunea de „Fals în declarații” prin introducerea alin. (2), care incriminează o nouă conduită.

Reglementare

Conduita incriminată se regăsea, înainte de pandemie, în forma de bază a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în Capitolul V „Infracțiuni contra sănătății publice” al Titlului VII „Infracțiuni contra siguranței publice” din Partea Specială, având în conținutul său două alineate. În această formă a legii, textul reglementa drept situație-premisă existența unor măsuri privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, măsuri ce pot avea ca obiect restrângerea, numai prin lege și numai dacă se impune, a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăţi, pentru apărarea sănătății publice. Dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, nerespectarea acestor măsuri poate atrage fie aplicarea unei pedepse privative de libertate, fie aplicarea unei amenzi.

Astfel, în alin. (1) al art. 352 era reglementată varianta-tip a infracțiunii, pentru care erau prevăzute alternativ închisoarea între 6 luni și 2 ani și amenda. Alin. (2) al aceluiași articol reglementa varianta din culpă a infracțiunii, pentru care era prevăzută o pedeapsă cu închisoarea de la o lună la 6 luni, alternativ cu amenda. În timpul pandemiei, pe fondul unei stări de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 și în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 28/2020, conduita incriminată se regăsește în forma consolidată a legii, în același capitol, respectiv în același titlu și sub aceeași denumire marginală, însă având un conținut diferit.

Modificarea conținutului infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor produce efecte inclusiv asupra regimului sancționator prevăzut, determinând o creștere semnificativă a limitelor de pedeapsă prevăzute anterior pentru varianta-tip a infracțiunii, de la pedeapsa cu închisoarea între 6 luni și 2 ani, la o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între un an și 5 ani. Mai mult, noul text nu mai prevede posibilitatea stabilirii unei amenzi penale ca pedeapsă alternativă pentru fapta prevăzută de forma inițială a alin (1) al art. 352. Se observă o creștere a limitelor de pedeapsă și în cazul variantei din culpă a infracțiunii, săvârșirea faptei cu această formă de vinovăție atrăgând după sine o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda. În plus față de modificările aduse variantelor inițiale ale infracțiunii, se constată și introducerea unor noi variante-tip ale infracțiunii, la alin. (1) și (3) ale art. 352, în forma consolidată a legii, dar și a unor variante agravate, la alin. (5), (6) și (7).

Conduitele nou-incriminate vizează pe de o parte existența unor măsuri de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, a căror nerespectare atrage o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda, iar pe de altă parte, sancționarea cu o pedeapsă exclusivă a închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitarii unor drepturi a faptei de a transmite, prin orice mijloace, o boala infectocontagioasă de către o persoană care știe că suferă de această boală. Variantele agravate presupun producerea unui rezultat mai grav, respectiv vătămarea corporală a uneia sau a mai multor persoane sau chiar moartea uneia sau a mai multor persoane, maximul special al pedepsei cu închisoarea putând ajunge și la 15 ani. Se reglementează expres și sancționarea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (3) în formă tentată, pedeapsa urmând a se stabili în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la sancționarea tentativei – prin reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea consumată, dar și înțelesul noțiunii de „carantină”.

Aspecte teoretice

Deși în preambulul Ordonanței de Urgență în cauză, Guvernul a afirmat că „o eventuală legiferare pe altă cale decât delegarea legislativă nu ar fi de natură să înlăture de îndată consecințele

negative care continuă să se producă asupra interesului public general”, trebuie să admitem posibilitatea ca aceasta să genereze apariția unor probleme de neconstituționalitate. Acest aspect prezintă o importanță deosebită întrucât ridică probleme de eficacitate a aplicării modificării legislative.

Într-o opinie s-a afirmat că, pentru a se putea determina dacă O.U.G. nr. 28/2020 este sau nu constituțională, este necesară examinarea a două elemente esențiale: (i) respectarea condițiilor extrinseci de constituţionalitate a ordonanţei de urgenţă („existenţa urgenţei, motivarea formală a existenţei urgenţei şi depunerea spre dezbatere în procedură urgentă”) și (ii) respectarea condițiilor intrinseci de constituţionalitate a ordonanţei de urgenţă (constând în posibilitatea apariției unor potențiale probleme prin raportare la alte prevederi constituţionale). În urma analizei acestor aspecte, autorii au constatat îndeplinite atât condițiile extrinseci, cât și condițiile intrinseci și, drept urmare, au concluzionat că actul emis de Guvern nu este susceptibil de a ridica probleme de factură constituțională în practica instanțelor judiciare.

Într-o altă opinie, la care achiesez, s-a evidențiat neconcordanța dintre conținutul O.U.G. nr. 28/2020 și rezultatele Referendumului pentru justiție, stabilit prin decret de către Președintele României. S-a reținut astfel că, deși este cert faptul că referendumul nu avea caracter decizional, este de esența unei interpretări corecte să se țină seama și de jurisprudența în considerarea căreia Curtea Constituțională a statuat că nu se poate ignora voința majoritară exprimată în cadrul unui referendum consultativ. Motivarea Curții s-a conturat și pe argumente conformcărora o viziune contrară asupra efectelor generate de un referendum, fie și consultativ, ar determina transformarea acestuia într-un „exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie”, stabilindu-se, pe această cale, că „reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voința exprimată de popor la referendumul consultativ” nu concordă cu prevederile art. 1, 2 şi 61 din Constituție.

În fine, sunt de acord cu această a doua opinie enunțată, conform căreia O.U.G. nr. 28/2020 ar putea ajunge să ridice în practică probleme de neconstituționalitate, pe considerentele anterior exprimate, la care adaug un argument de bun-simț juridic, în sensul căruia nu se va putea legifera, nicicum, într-un stat ce se consideră „de drept”, în sens contrar voinței exprimate de popor.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Aspecte practice

Este cert faptul că anterior pandemiei de COVID-19, infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor nu era foarte des întâlnită în postura de obiect al dosarelor de pe rolul instanțelor judecătorești naționale. Se pune problema, însă, dacă infracțiunea a fost, totuși, întâlnită în practică chiar și o singură dată. Într-o lucrare s-a făcut vorbire despre efectuarea unor verificări în evidențele statistice ale Ministerului Public, în urma căreia a reieșit faptul că în perioada cuprinsă între anul 2010 și anul 2020, parchetele nu au instrumentat cauze ce aveau ca obiect infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor. La aproximativ o lună de la debutul pandemiei în România, au fost întocmite 98 de dosare penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, cele mai multe dintre acestea fiind soluționate prin clasare.

Într-o speță soluționată recent, inculpatul-recidivist a fost condamnat în primă instanță, printre altele, la 9 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor întrucât acesta, deși fusese confirmat pozitiv: Covid-19 și primise de la DSP Cluj decizia de izolare la domiciliu, în intervalul de 14 zile în care ar fi trebuit să stea în carantină, s-a prezentat la ședința de judecată la care fusese citat într-un proces. Instanța a reținut că fapta inculpatului de a părăsi locuința, în perioada izolării obligatorii la domiciliu „constituie infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor, prevăzută și pedepsită de art. 352 alin. (1) din Codul penal, comisă cu intenţie, acceptând că încalcă dispoziţia de izolare”. Inculpatul a făcut apel, solicitând desființarea hotărârii date în primă instanță, pe motiv că – prin raportare la înţelesul noţiunii de „carantină”, reglementat de alin. (9) al art. 352 C. pen. – fapta săvârşită de acesta nu este prevăzută de legea penală.

În motivare, inculpatul a arătat că, deși Legea nr. 136/2020 definește carantina drept măsură de prevenire a răspândirii bolilor infectocontagioase, constând în separarea fizică a persoanelor suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen de alte persoane, în spaţii special desemnate de către autorităţi, la domiciliu sau la locaţia declarată de către persoana carantinată, stabilită prin decizie individuală motivată a direcţiei de sănătate publică”, definiția carantinei în context infracțional este cea dată de Codul penal în art. 352 alin. (9), respectiv „restricţia activităţilor şi separarea de alte persoane, în spaţii special amenajate”, astfel încât norma de referință este reprezentată de acest text de lege. Speța a fost soluționată definitiv în luna februarie a anului curent, instanța de apel reținând că, având în vedere scopul săvârșirii faptei, respectiv prezentarea în faţa instanţei de judecată la termenul la care era legal citat, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, fapta nu a fost comisă cu vinovăţie și nu sunt îndeplinite nici condițiile de tipicitate obiectivă.

Se observă, de asemenea, recurența dispozițiilor de trimitere în judecată în temeiul art. 352 alin. (1) C.pen., toate hotărârile de instanță analizate conținând soluții de achitare sau de condamnare cu referire la acest text legal.

Se constată, însă, o preponderență a cauzelor soluționate prin achitare în baza art. 16 alin. (1) teza I C. proc. pen, dar și o tendință ainculpaților de a recunoaște comiterea faptei în faza de urmărire penală pentru ca, apoi, să se prezinte în fața instanței și să solicite judecarea cauzei pe baza procedurii abreviate, prevăzute de art. 374 C.pen.

Deși sunt puține cauze soluționate prin condamnare, acestea prezintă particularități care scot la iveală o problemă mai veche a practicii judiciare românești, anume aceeaa că se dau soluții diferite unor spețe identice, în diverse zone ale țării.

Într-o cauză, soluția a fost de condamnare la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de zădărnicireacombaterii bolilor, pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani, în baza dispozițiilor art. 91 C.pen. coroborate cu dispozițiile art. 92 C.pen. Instanța a optat pentru această rezolvare la data de 3 decembrie 2020, cu toate că

Decizia CCR nr. 458/2020 a fost publicată în M.Of. nr. 581 pe data de 2 iulie 2020, deci anterior, și există identitate între situația de fapt dedusă judecății în prezenta cauză și cea din alte cauze în care instanța a reținut că „fapta concretă nu corespunde standardelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prevăzută de art. 352 alin. (1) C.pen., context în care s-a constatat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.proc.pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală”. Una dintre cele mai mediatizate spețe din perioada pandemiei de COVID-19 înfățișează situația unui inculpat care, după ce fusese spitalizat în cadrul Secţiei de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău, fiind suspect de infectare cu noul tip de coronavirus, dar şi confirmat pozitiv cu virusul T.B.C., ambele deosebit de contagioase, și după ce a luat la cunoştinţă că nu are dreptul să părăsească unitatea fără avizul medicului, nu a respectat măsura de spitalizare dispusă şi, înainte de a afla rezultatul testării, a fugit din curtea unităţii medicale, deplasându-se cu mijloace de transport în comun pe raza jud. Buzău.

Soluția dată în primă instanță este una de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de zădărnicirea combaterii bolilor, prevăzută de art. 352 alin. (1) C.pen., cu executare, aplicându-i-se totodată și pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Instanța a aplicat inculpatului și o pedeapsă accesorie cu același conținut, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. Instanța a aplicat inculpatului și o pedeapsă accesorie cu același conținut, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În cauză, instanța a considerat că „inculpatul nu s-a încadrat în dispozițiile art. 90 lit. a şi c C. proc. pen., iar din dosarul de urmărire penală nr. 1491/P/2020 nu au rezultat indicii că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea”, astfel încât nu s-a procedat la numirea unui apărător din oficiu. Împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Buzău, a declarat apel un avocat desemnat prin Decizia nr. 28/23.12.2020 a Decanului Baroului Bucureşti, la solicitarea Centrului de Resurse Juridice. S-a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea inculpatului, deoarece acuzarea nu a fost întemeiată pe o legislaţie primară, un act emis de Parlament, ci pe un ordin al Ministrului Sănătăţii, situaţie ce a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 458 din 25.06.2020 a Curţii Constituţionale prin care s-au statuat că sunt neconstituţionale dispozițiile art. 8 alin. 2 din OUG nr. 11/2020 care prevăd că măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în caz de epidemie se stabilesc prin Ordin al Ministerului Sănătăţii, aspect în privința căruia s-a creat, deja, un precedent judicar.

S-a dovedit că în perioada martie – iulie 2020 privarea de libertate şi deţinerea unei persoane pentru transmiterea unei boli contagioase nu a fost constituţională. S-a invocat, de asemenea, și excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 352 alin. 1 C. pen., cu motivarea că acesta a fost adoptat printr-o ordonanţă de urgenţă care încalcă art. 151 din Constituţia României, text ce prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile constituţionale și s-a solicitat, pe această cale, și înaintarea excepţiei invocate la Curtea Constituţională. Curtea de Apel Ploiești, examinând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) C.proc.pen., constată că apelul declarat de avocatul desemnat prin decizia decanului baroului este inadmisibil şi va fi respins ca atare, fără a considera necesar să analizeze cererile formulate prin prezenta cale de atac sau sentința apelată, pe fond. După executarea a mai mult de două luni din pedeapsa cu închisoarea, în Penitenciarul Focșani, condamnatul a fost eliberat în urma demersului realizat de avocatul său, care a obținut, la Judecătoria Buzău, o hotărâre prin care s-a dispus desființarea sentinței de condamnare și redeschiderea procesului penal, pe motiv de nelegală citare.

Concluzii

În urma analizei soluțiilor date în cauzele privind săvârșirea infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor, prevăzută de Codul penal în art. 352, se observă tot mai mult efectul negativ al existenței unor dispoziții contradictorii, neclare, în legislație, efectul fiind subliniat și de practica neunitară a instanțelor judecătorești. Deși s-a dorit elaborarea unui mecanism de sancționare adaptat situației sociale generate de apariția și de evoluția pandemiei de Covid-19, în fapt s-a realizat doar o ambiguizare a potențialelor consecințe de ordin juridic ale faptelor prevăzute de norma incriminatoare. Astfel, în încercarea de a aplica cât mai fidel dispozițiile legii penale, instanțele au sfârșit prin a soluționa cauzele deduse judecății ignorând dispoziții de natură constituțională, dând inclusiv hotărâri susceptibile de revizuire.

Sintetizând, aplicabilitatea infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor în contextul pandemiei de SARS-CoV-2 este una discutabilă sub aspectul diferențelor dintre ceea ce s-a avut în vedere prin modificările legislative survenite și efectele generate de aplicarea acestora.

Bibliografie

• Constituția României;

• Codul penal;

• Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene;

• Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

• O.U.G. nr. 28/2020 privind modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal;

• Legea nr. 286/2009;

• Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României;

• Decretul Președintelui României nr. 420 din 25 aprilie 2019.

• Decizia CCR nr. 682 din 27 iunie 2012.

• Decizia nr. 142/2022 din 09.02.2022 a Curții de Apel Cluj.

• Decizia CCR nr. 458/2020, publicată în M. Of. nr. 581 din 02.07.2020.

• Decizia 32 nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în M. Of. nr. 473 din 11 iulie 2012.

• Sentința nr. 1759/2020 din 02.12.2020 a Judecătoriei Brasov

• Sentința nr. 2847/2020 din 11.12.2020 a Judecătoriei Iași

• Sentința nr. 156/2021 din 04.03.2021 a Judecătoriei Piatra Neamț

• Sentința nr. 1008/2021 din 29.04.2021 a Judecătoriei Iași

• Sentința nr. 732/2021 din 04.05.2021 a Judecătoriei Brăila

• Sentința nr. 2728/2020 din 03.12.2020 a Judecătoriei Iași.

• Sentința nr. 1034/2020 din 10.12.2020 a Judecătoriei Buzău

• Decizia nr. 878/2021 din 28.07.2021 a Curții de Apel Ploiești

• G.C. Ioan, G. Zlati, Pandemia Covid-19 și răspunderea penală (I): calificarea juridică și constituționalitatea O.U.G. nr. 28/2020;

• 12

• S. Uscov, Neconstituționalitatea modificărilor aduse Codului Penal prin OUG nr. 28/2020;

• G. Voicu, „Infracțiunea de zădărnicire a combaterii bolilor prevăzută de art. 352 Cod penal. Evoluția incriminării și nevoia de adaptare a legislației la actualele condiții sanitare”. Revista Pro Lege 4:63-83;

• Buletin infomativ din 20.03.2020, disponibil pe site-ul Ministerului Sănătății – https://www.ms.ro/2020/03/20/buletin-informativ-20-03-2020/.

Aplicabilitatea infracțiunii de zădărnicire a combaterii bolilor în contextul pandemiei de SARS-CoV-2 was last modified: martie 15th, 2023 by Bianca-Alexandra Ivănescu