Anularea unui act emis de către o autoritate publică. Plângere prealabilă împotriva unei adeverințe ANAF. Competența materială a instanței (NCPC, Legea contenciosului administrativ)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1332/2017

NCPC: art. 135 alin. (4); Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h), art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1), art. 18 alin. (6)

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, ca urmare a răspunsului la plângerea prealabilă formulată împotriva Adeverinței nr. x/2016 emisă de ANAF la 26 noiembrie 2016, anularea acesteia și obligarea pârâtei la eliberarea în termen de 15 zile de la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a unei adeverințe care să certifice/constate că funcția similară în plată la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar de garda financiară deținută de el în perioada iunie – noiembrie 1995 este funcția de inspector antifraudă, precum și a menționării cuantumului și elementelor salariale ale acestei funcții.

Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul este nemulțumit de răspunsul primit de la intimata ANAF București cu privire la solicitarea sa de modificare a Adeverinței din 8 noiembrie 2016 în sensul de stabilire a funcției similare în piață la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar de garda financiară deținută în perioada iunie – noiembrie 1995 și stabilirea cuantumului și elementelor salariale ale acestei funcții, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei noi adeverințe.

Ca atare, se constată că litigiul dedus judecății are ca obiect anularea unui act emis de către o autoritate publică (Adeverința din 8 noiembrie 2016), respectiv pârâta ANAF București, și eliberarea altei adeverințe de către aceeași entitate, în exercitarea atribuțiilor derivând din calitatea acesteia de instituție publică, astfel cum este determinată prin dispozițiile H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea ANAF.

Este de reținut că nu este determinantă în caracterizarea litigiului ca fiind unul în materia asigurărilor sociale, calitatea de pensionar a reclamantului, întrucât pentru stabilirea competenței materiale a instanței are relevanță obiectul litigiului. Or, în cauză, reclamantul nemulțumit de răspunsul primit de la pârâta ANAF la plângerea prealabilă formulată împotriva unui act administrativ emis de pârâtă s-a adresat instanței de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Art. 8 alin. (1) din aceeași lege prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cei care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel”.

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Așa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al ANAF, care a emis Adeverința din 8 noiembrie 2016.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.