„Aniversăm 20 de ani de când profesia de executor judecătoresc se exercită independent, dar sub imperiul legii!”. Interviu cu Marius Morari, președintele Uniunii Executorilor Judecătorești din România

Legal Magazin: Trăim un moment aniversar, de bilanț – 20 de ani de la momentul statuării profesiei de executor judecătoresc pe baze legale incontestabile, bine fundamentate. Firește, vorbim aici despre Legea nr. 188/2000 privind profesia. Practic, prin Decretul nr. 770/9 oct. 2001 a fost promulgată Legea privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 64/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.  Cum ar putea fi descrisă în termeni non-formali, mai puțin pretențioși, profesia de executor judecătoresc?

Marius Morari: Într-adevăr, aniversăm 20 de ani de când profesia de executor judecătoresc se exercită independent, dar sub imperiul legii. Dacă ar fi să îl descriem pe scurt, executorul judecătoresc este un profesionist în domeniul dreptului, împuternicit de stat să asigure realizarea practică a unor drepturi recunoscute, printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, la cererea părții care a avut câștig de cauză sau căreia îi sunt recunoscute unele drepturi în alte titluri executorii, executorul judecătoresc se va ocupa de executarea silită a dispozițiilor din acele titluri, dacă partea obligată nu-și execută de bunăvoie obligațiile. Executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu în interes public, actele îndeplinite de către acesta fiind acte de autoritate publică. Deci, dacă instanța de judecată ți-a dat dreptate, sau anumite documente (alte titluri executorii) pe care le deții îți confirmă anumite drepturi și cel obligat refuză să le îndeplinească de bunăvoie, executorul judecătoresc este  persoana la care apelezi pentru a-ți recupera creanța, pentru a redobândi bunuri deposedate, pentru a recupera valoarea produselor sau serviciilor furnizate, pentru a evacua pe cei care nu au sau nu mai au dreptul să stea în imobilele pe care le deții, pentru a vinde unele bunuri cu care debitorul a garantat îndeplinirea obligațiilor sale, pentru a recupera salarii restante, pensii de întreținere, pentru a-ți putea vedea copilul după cum a hotărât instanța de judecată, și multe altele…

Legal Magazin: Dacă legea a intrat în vigoare în 2001, cum s-a derulat activitatea în domeniu mai devreme – înainte de 1989, dar și între 1990-2010? Cât de sinuos, dificil sau aventuros, a fost drumul de la portărel la executor judecătoresc?

Marius Morari: Mai întâi, aș dori să spun că executarea silită există din vremuri străvechi, nu este o invenție modernă. Încă din epoca romană, au existat reguli, proceduri menite să asigure executarea unor drepturi.

De-a lungul vremii, executorii au purtat diverse denumiri, istoria profesiei de executor judecătoresc ținând pasul cu momentele importante în edificarea legislației statutului român modern, în special cu modificările legislației procesual civile.

Un moment important a fost apariția Codului de procedură civilă din 1865, conform căruia, executarea silită se realiza prin vânzarea silită a bunurilor debitorilor și urmărirea veniturilor acestora.

Deși legislația civilă a  suferit numeroase modficări și completări, noi titluri executorii făcându-și apariția, reglementarea unitară a executării silite în Cartea a V-a a rezistat în timp. Cei mai mulți dintre executorii judecătorești de astăzi și-au început și desfășurat activitatea în baza acelor prevederi. Chiar și în momentul de față, după câțiva ani de aplicare a prevederilor Noului Cod de procedură civilă (adoptat în anul 2010), prin care au fost adăugate reglementările actuale, principiile executării silite sunt, în general, aceleași. Este păstrat echilibrul între părți, acestea având la dispoziție instituția contestației la executare, prin intermediul căreia executarea silită este sub control judiciar.

Legal Magazin: A existat, încă de la început, un cadru legal care să legifereze această activitate?

Marius Morari: Dintotdeauna, activitatea executorilor judecătorești a stat sub semnul legalității. Potrivit Codului de procedură civilă din 1865, activitatea executorilor se desfășura pe lângă tribunale și curți de apel (la început erau 4 curți de apel), având spații speciale puse la dispoziție, după reguli de competență teritorială bine determinate. Veniturile acestora nu proveneau din bugetul public. Ei încasau de la părți diferite taxe pentru procedurile pe care le îndeplineau.

Mai recent, până la apariția Legii 188/2000, executorii au funcționat în cadrul tribunalelor și al judecătoriilor, în subordinea președintelui instanței. Activitatea lor era guvernată de regulile Codului de procedură civilă, actele îndeplinite de aceștia fiind obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice, chiar și în perioada comunismului.

O lucrare amplă privind acest parcurs al istoriei profesiei de executor judecătoresc a fost elaborată de unul dintre colegii mei, conf. univ. dr. Eugen Hurubă, executor judecătoresc.

Legal Magazin: Ce contribuție au avut și au executorii judecătorești în asanarea, normalizarea și bunul mers al societății în general? Se știe că actul întocmit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor sale legale, este un act procesual de autoritate publică, are forță probantă și se prezumă a fi legal. Cum se pot explica mai clar aceste atribuții?

Marius Morari: Dintotdeauna, statul a acordat o atenție deosebită asigurării îndeplinirii finalității justiției, dând posibilitatea celui căruia i-a fost recunoscut dreptul să și-l realizeze efectiv, chiar prin executare silită.

Aplecarea statului asupra activității de executare silită denotă importanța acordată finalității actului de justiție în materie civilă, făcându-l pe acesta din urmă „vizibil, palpabil”. Societatea noastră funcționează după anumite reguli, una dintre acestea fiind că acela care încalcă dreptul altuia trebuie să-l restituie, să repare prejudiciul creat. Dispozițiile din titlurile executorii nu pot fi duse la îndeplinire de creditorul însuși; există reguli în  această privință, materializate în prevederi legale, care trebuie respectate.

Legal Magazin: Și aici intervine misiunea executorului!

Marius Morari: Executorul judecătoresc asta face: pune în executare dispozițiile cu caracter executoriu, respectând normele Codului de procedură civilă sau a altor legi în vigoare. Actele întocmite de executorul judecătoresc au o finalitate concretă, acesta recuperând drepturile recunoscute creditorului prin titlul executoriu pe care îl deține. Lipsa acestor drepturi pot pune în pericol bunăstarea persoanelor fizice sau bunul mers al activității unei persoane juridice. De aceea, statul a considerat necesar să delege din autoritatea publică executorilor judecătorești, pentru ca actele și procedurile întocmite de aceștia să fie recunoscute de toate persoanele fizice sau juridice.

Legal Magazin: Nu este o meserie foarte simpatizată…

Marius Morari: În general, cel care analizează activitatea executorilor judecătorești se pune doar în locul debitorului, creditorul nebeneficiind de această „empatie”. Adeseori, creditorul este pus în dificultate de neplata la timp a unor produse, a unor servicii, salariatul nu-și poate întreține familia pentru că nu i se plătesc salariile restante, unul dintre părinți nu-și poate vedea copilul, în virtutea dreptului acordat printr-o hotărâre judecătorească, proprietarii nu-și pot folosi imobilele ocupate fără drept de alte persoane etc. Odată înțeles rolul executorului judecătoresc în societate, imaginea acestuia este cu totul alta. Serviciile acestuia sunt absolut necesare.

Legal Magazin: Se știe că există șapte proceduri specifice pe care un executor judecătoresc le îndeplinește în cadrul activității sale: pune în executare toate dispozițiile ce au caracter civil din toate titlurile executorii; notifică actele extrajudiciare și cele judiciare; încearcă să recupereze pe cale amiabilă orice creanțe; comunică actele de procedură; constată anumite stări de fapt, respectând condițiile impuse de către Codul de procedură civilă; aplică măsurile asiguratorii ce au fost impuse de către instanțele judecătorești și întocmește toate procesele verbale de constatare, respectând dispozițiile Codului de procedură civilă. Există o ierarhizare a acestor proceduri în funcție de importanța lor?

Marius Morari: Pentru executorii judecătorești toate atribuțiile sunt la fel de importante, chiar dacă îndeplinirea unora dintre acestea necesită o atenție sporită, studiu legislativ, demersuri pe lângă alte instituții, întocmirea unor acte sau proceduri suplimentare.  După cum știți, executorul judecătoresc nu poate refuza îndeplinirea unui act dat în competența lui. Pentru fiecare dintre cei care apelează la serviciile executorului judecătoresc, dispozițiile din titlul executoriu pe care îl deține sunt cele mai importante.

Legal Magazin: Un executor este o persoană licențiată în drept care are rolul de a aplica toate dispozițiile ce au caracter civil și care au fost emise de către o instanță de judecată. Cu cine colaborează executorii pentru îndeplinirea acestor responsabilități, atunci când există tensiuni și opoziție?

Marius Morari: Întotdeauna va există cineva nemulțumit în urma unei executări silite, acela fiind debitorul. Instituțiile și autoritățile publice sunt obligate de lege să sprijine executorul judecătoresc în demersurile sale, furnizând informațiile pe care le deține, utile dosarului gestionat de acesta. La nevoie, organele abilitate furnizează forța publică necesară executării silite.

Legal Magazin: Codul român de procedură civilă prevede o listă de măsuri executorii directe (evacuări, încredințări și vizitări ale minorilor, puneri în posesie și desființări de lucrări în construcție) și indirecte (popriri, vânzări la licitație publică, sechestrări și confiscări). Ce tipuri de executări prevalează în țara noastră și cum au evoluat acestea ca număr în ultimii ani?

Marius Morari: Având în vedere situația economică și financiară și nevoia îmbunătățirii continue a nivelului de trai al populației, în economie au predominat investițiile în proiecte imobiliare, achiziția de bunuri de larg consum, autoturisme, bunuri imobile etc, toate acestea efectuate prin intermediul creditelor bancare.

Raportat la modul rapid de ducere la îndeplinire a obligației stabilite prin titlurile executorii prin utilizarea procedurii executării silite indirecte, acest tip de executare este mai des întâlnită în detrimentul executărilor silite directe.

Cu privire la evoluția acestor proceduri de executare, nu au fost făcute statistici sub acest aspect, numărul cazurilor fluctuând în raport cu situația economică, legislația aplicabilă etc.

Legal Magazin: Cum a afectat pandemia desfășurarea unor asemenea activități?

Marius Morari: Odată cu decretarea stării de urgență, a fost prevăzută obligativitatea continuării executării silite, ca parte componentă a sistemului de drept ce nu trebuie să-și întrerupă activitatea. Încă de la acel moment, organele de conducere ale UNEJ și executorii judecătorești au luat măsurile necesare limitării răspândirii epidemiei COVID-19, în considerarea regulilor de disciplină sanitară și a celorlalte măsuri de prevenție și protecție.

Au fost limitate executările silite directe, precum și oricare act sau procedură execuțională care ar fi putut pune în pericol sănătatea publică, a participanților la actul de executare silită, a executorilor judecătorești și a personalului birourilor acestora.

Evident, închiderea sau adoptarea unor măsuri de către instituțiile publice, unități bancare sau societăți comerciale care interferau în orice fel cu executarea silită, au afectat și activitatea birourilor executorilor judecătorești. De asemenea, impactul măsurilor luate asupra vieții economice în general, dinamica acesteia, s-au reflectat și în evoluția activității de executare silită. Au fost birouri care și-au redus activitatea, au fost nevoite să reducă personalul sau chiar să-și suspende activitatea. În general, volumul de activitate al birourilor executorilor judecătorești a fost drastic diminuat.

Legal Magazin: Cât de stabilă și încurajatoare este legislația pe care se bazează munca executorilor judecătorești? Suntem aliniați directivelor și recomandărilor Uniunii Europene?

Marius Morari: Dacă e să ne referim doar la perioada recentă, corespunzătoare epidemiei cu Covid-19, legislația pe care o aplică direct executorii judecătorești a fost puternic încercată de numeroase propuneri de modificare sau completare, cu scopul declarat de a proteja debitorul care trece printr-o perioadă grea.

Unele dintre acestea și-au produs efectele, altele nu au trecut de controlul de constituționalitate. UNEJ și-a adus contribuția cu puncte de vedere la elaborarea sau aplicarea prevederilor legale cu impact asupra executării silite, atunci când i s-a solicitat sau a formulat memorii în fața Curții Constituționale, când a considerat că sunt încălcate normele și principiile constituționale. Executorii judecătorești din România sunt perfect aliniați legislației europene, în măsura în care aceasta a fost transpusă în legislația națională.

Legal Magazin: Cum colaborează UNEJ cu celelate profesii juridice din România? Dar cu forul de specialitate european – Union Internationale des Huissiers de Justice (The International Union of Judicial Officers) – UIHJ?

Marius Morari: UNEJ colaborează foarte bine cu celelalte profesii juridice. În ultima perioadă, au existat mai multe discuții ca oricând, mai ales atunci când normele pe care acestea își bazează activitatea, interferează.

Există o preocupare din toate părțile pentru un cadru legislativ stabil, bine conturat, cu luarea în considerare a atribuțiilor și experienței fiecărei profesii în parte. UNEJ face parte din Uniunea Internațională a Executorilor Judecătorești încă din anul 2001, fiind conectată la activitatea acesteia pe plan internațional, contribuind, atunci când e nevoie cu opinii, informații, susținere.

În mod corespunzător, UIHJ și-a manifestat suportul pentru executorii judecătorești din România, atunci când au fost sesizate încercări de limitare a activității acestora. Există preocupări la nivel internațional privind tehnologiile moderne, comunicarea electronică, promovarea exemplelor de bune practici, de interes și pentru executorii judecătorești din România.

Legal Magazin: Ce ar trebui cunoscut de către nespecialiști despre procedura de executare silită transfrontalieră?

Marius Morari: Nespecialiștii, dar și mulți profesioniști în domeniul juridic ar trebui să știe că există reglementări la nivel internațional, în special la nivel european, în ceea ce privește punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii. Chiar dacă domiciliul sau sediul debitorului este în altă țară decât a creditorului, există posibilitatea recuperării drepturilor pierdute.

Cele mai preocupate de executarea acestor drepturi, în virtutea existenței unei piețe comune, dar și a unor valori și principii spre care toate tind, sunt statele membre UE. În general, după stabilirea unor reguli cu caracter general,  regulamentele europene impun stabilirea unor autorități naționale de reglementare și a unor puncte de contact, trimițând apoi la legislația națională în domeniul executării silite. Chiar dacă unele elemente sunt noi, există specialiști care pot oferi suport în aflarea celor mai bune și rapide căi de realizare a propriilor drepturi, chiar și în cazul executării silite transfrontaliere.

Legal Magazin: UNEJ, în calitate de beneficiar al proiectului „Îmbunătățirea accesului la justiție prin dezvoltarea și aplicarea de politici și instrumente noi în activitatea de executare silită”, proiect cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, a venit în sprijinul justițiabililor și în special, al executorilor judecătorești, cu un ghid de bune practici în activitatea de executare silită. Lucrarea respectivă are 200 de pagini. Cum a fost primit respectivul Ghid de colegii executori și cum veți putea cuantifica valoarea sa pe termen mediu?

Marius Morari: UNEJ a implementat, pe durata a aproximativ 2 ani, un proiect finanțat din fonduri europene, prin POCA – Programul Operațional Capacitate Administrativă, având activități pe mai multe planuri. Unul dintre acestea a avut ca scop unificarea practicii executorilor judecătorești, prin numeroase discuții și analize care s-au desfășurat în mai multe centre din țară și au implicat marea majoritate a executorilor judecătorești.

Ghidul de bune practici în executare silită este unul dintre rezultatele acestor discuții și a reunit probleme de interes pentru toți membrii UNEJ (și nu numai), la care s-au găsit și răspunsuri. Este prima lucrare de acest gen pe care UNEJ a oferit-o executorilor judecătorești și altor categorii de profesioniști în domeniul juridic. Ea rămâne a fi parcursă de aceștia și le oferă o sursă de inspirație atunci când sunt puși în fața unor situații care au suportat interpretări diferite. Ghidul a fost distribuit gratuit și este disponibil pe pagina de internet a UNEJ, www.executori.ro.

Legal Magazin: Cum privește profesia provocările, dar și facilitățile puse la dispoziție de noile tehnologii? Cum schimbă viața profesională a executorilor procesul de digitalizare rapidă a societății?

Marius Morari: Profesia de executor judecătoresc ține pasul cu tehnologia modernă. S-a dovedit acest lucru, atunci când executorii judecătorești s-au conformat cerințelor instituțiilor publice care ofereau acces online, în condiții de siguranță cibernetică, la informațiile pe care le dețin, sau au oferit chiar ei înșiși soluții de comunicare electronică, semnare electronică a documentelor, arhivare electronică etc.

Nu de mult timp, am propus ministerului de resort adoptarea măsurilor legislative necesare desfășurării licitațiilor publice atât fizic, cât și în sistem online. Este o măsură potrivită situației sanitare existente în acest moment, care deschide calea unei participări mai numeroase a celor interesați la licitații, ceea ce ridică probabilitatea obținerii unui preț mai ridicat al bunurilor scoase la vânzare silită, deci, un grad mai mare de acoperire a datoriei, debitorul scăpând de povara acesteia.

Legal Magazin: Sunteți la al doilea mandat în funcția de președinte al UNEJ România. Au fost ani de provocări, dar și marcați de realizări. Ce obiective profesionale aveți la cârma Uniunii până la noile alegeri din 2022?

Marius Morari: Într-adevăr, profesia noastră a avut parte de multe provocări, la care consider că s-a răspuns în mod pozitiv și am avut și multe realizări. Putem observa că, pe parcursul ultimilor ani, s-a schimbat în bine imaginea executorului judecătoresc, mai ales în  ochii profesioniștilor din domeniul juridic.

Executarea silită, în general, este analizată tot mai mult, ceea ce ne îndeamnă să credem că importanța ei devine mult mai vizibilă. Desigur, mai sunt obiective de realizat, unele strâns legate de perioada pe care o traversăm. Dintre acestea, se evidențiază susținerea la nivel guvernamental a oportunității modificării legislației în baza căreia executorii judecătorești își defășoară activitatea: Codul de procedură civilă, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, rămasă, în mare, la nivelul anului adoptării, a Regulamentului de punere în aplicare a legii și prevederilor în baza cărora  sunt calculate onorariile executorilor judecătorești.

Suntem siguri, că odată ce se găsește răgazul necesar unor discuții pe aceste teme, se vor găsi și cele mai bune soluții. După elaborarea și adoptarea noilor norme, profesia trebuie pregătită pentru implementarea acestora, un proces pe care credem că îl putem parcurge cu bine, astfel încât actul de executare să fie mai eficient.

* Este extras din Revista Legal Magazin nr. 33 – 20 ani de profesie de executor judecătoresc în România.