Analiza recursului în casație privind recalificarea juridică a unei fapte de omor rezultat din accident rutier. Examinarea elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă

• NCP: art. 188 alin. (1)
• NCP: art. 192 alin. (2)
• NCP: art. 336 alin. (1) si (2)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a)
• O.U.G. nr. 195/2002: art. 75

În baza art. 188 alin. (1) C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 (paisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor”.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt infracțiuni concurente între ele, precum și cu infracțiunea de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal în varianta simplă, împotriva persoanei vătămate B., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 944 din 20.12.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/301/2016, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 504/09.04.2021 a Curții de Apel București, Secția I penală.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 410/RC din 20 iunie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, apreciază că acesta este fondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Inculpatul A., trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de „omor” [prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.] și „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” [prev. de art. 336 alin. (1) și (2) C. pen.], a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, că fapta reținută în sarcina sa, respectiv săvârșirea accidentului auto din data de 08.09.2019, nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de „omor”.

Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a apreciat că acest caz de casare vizează „acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșite și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei”.

Examinând legalitatea hotărârii atacate, în opinie majoritară, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului A. nu corespunde normei de incriminare, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., în temeiul căreia s-a dispus condamnarea.

Evaluând dacă există o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, Înalta Curte apreciază că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de „omor”, constând în „uciderea unei persoane”, poate fi reținut numai în condițiile în care fapta în sine relevă fără niciun dubiu o acțiune care are drept rezultat suprimarea vieții unei persoane.

În fapt, s-a reținut că inculpatului A. i s-a imputat că, la data de 08.09.2019, având o alcoolemie de 1,96 g/l și fiind sub influența cocainei, conducând autoturismul marca Y. model Z., cu nr. de înmatriculare (…), cu o viteză ce depășea cu mult viteza legală de 60 km/h în localitate, a trecut pe culoarea roșie a semaforului cu viteza de 145 km/h în intersecția dintre Șos. (…) și str. (…), accelerând până la 162 de km/h în momentul în care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteză redusă pe banda I, urcând vehiculul cu partea stângă pe un scuar, apăsând la maximum pedala de accelerație la un vehicul echipat cu un motor ce dezvoltă o putere de aproximativ 700 de cai putere, a pătruns, astfel, pe contrasens și a intrat în coliziune frontală, la ora 03:02:39, la viteza de 143 km/h, cu autoturismul marca X., cu nr. de înmatriculare (…), condus de victima N., care a decedat pe loc în urma leziunilor suferite.

Astfel, raportat la coordonatele faptice stabilite la judecata cauzei în fond și menținute în apel, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond și instanța de apel au reținut în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul dispozițiile art. 188 alin. (1) C. pen.

Elementele de fapt reținute relevă situația tipică a unui accident de circulație care a avut drept rezultat decesul unei persoane din culpa exclusivă a conducătorului auto (inculpatul), care nu a respectat dispozițiile legale ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice (a circulat cu viteză excesivă, peste limita legală, aflat sub influența băuturilor alcoolice și a consumului de substanțe interzise).

În cazul de față, instanțele de fond și apel au reținut infracțiunea de omor. Infracțiunea prevăzută de art. 188 C. pen. se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o acțiune (sau chiar inacțiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situația de fapt relevă, așa cum s-a menționat anterior, un accident rutier, definit prin chiar prescripția normativă ca fiind un eveniment (art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002).

Un eveniment este, în sine, fortuit, și nu voit, are caracter imprevizibil. „Acțiunea” autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acționând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecința intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căruia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valențele unei fapte care, din punct de vedere obiectiv și subiectiv se încadrează în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 C. pen.

Raportat la circumstanțele de fapt ale cauzei pendinte, infracțiunea de omor ar fi posibilă doar în situația în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieții victimei. Or, nici instanța de fond, și nici instanța de apel nu au relevat o asemenea împrejurare.

În acord cu instanțele de fond și apel, și Instanța Supremă subliniază gravitatea faptei inculpatului, prin prisma împrejurărilor, a conduitei acestuia, dar mai ales a consecințelor produse, pierderea vieții unei persoane. Nesocotirea de către inculpat a dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice (a condus cu viteză excesivă, sub influența băuturilor alcoolice și a substanțelor interzise) sunt stări, situații, împrejurări concomitente săvârșirii infracțiunii ce relevă un grad de pericol ridicat al faptei și o periculozitate mare a infractorului, încadrând infracțiunea în forma agravată, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul urmează a răspunde penal.

În acest context, Înalta Curte are în vedere că nelegalitatea constatată cu privire la lipsa de corespondență între situația de fapt și norma de incriminare nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, deoarece implică schimbarea încadrării juridice în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută, dar și individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia, în funcție de norma de incriminare ce va fi stabilită ca incidentă în cauză.

Nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se impune, în aceste limite, cu privire la infracțiunea de „omor” prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. (astfel cum în mod nelegal a fost reținută prin hotărârea atacată), trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel București.

Totodată, întrucât inculpatul A. a fost condamnat în cauză și pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) și (2) C. pen. (cu aplicarea, în primă instanță, a pedepsei de 2 ani închisoare, menținută de instanța de apel), în condițiile în care, prin hotărârea definitivă de condamnare, s-a făcut aplicarea normelor privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, în urma constatării că infracțiunile deduse judecății sunt concurente între ele, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 944 din 20.12.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. x/301/2016, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 504/09.04.2021 a Curții de Apel București, Secția I penală, Înalta Curte consideră că se impune rejudecarea întregii cauze de către instanța de apel, față de incidența dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, ce implică aprecieri din partea instanței asupra regimului sancționator de aplicat în raport cu întregul sistem de individualizare judiciară a pedepsei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1485/A din 18 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. y/3/2020 (x/2023).

Va casa, în parte, decizia penală atacată, numai în ce privește pe inculpatul A. și va trimite cauza la rejudecare de către instanța de apel, Curtea de Apel București.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.