Analiza incidenței cazului de recurs în casație privind condamnarea pentru agresiune sexuală. Delimitarea actelor de natură sexuală și aplicabilitatea dispozițiilor legale în raport cu circumstanțele speței

• NCPP: art. 219 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 7
• NCPP: art. 447
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 83 din 22.02.2023 pronunțată de Judecătoria Cornetu, secția Penală s-au hotărât următoarele:

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) h), n) și o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorii de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate C. și B. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de acestea, precum și dreptul de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de locuința acestora din orașul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 27/RC din 18 ianuarie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

De esența reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel; instanța de recurs nu poate examina vinovăția.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul, în esență, a criticat hotărârea atacată, arătând că faptele reținute de instanțele de fond și apel ca fiind acte de natură sexuală, ce au putut să producă o satisfacție sexuală inculpatului, nu se circumscriu noțiunii de act de natura sexuală, astfel cum legiuitorul a urmărit să incrimineze prin infracțiunea de agresiune sexuală.

În acest sens, Înalta Curte constată că situația de fapt reținută în cauză constă în aceea că, în data de 31.07.2021, în jurul orei 19:00, în timp ce se aflau pe o bancă din apropierea stației STB din preajma magazinului F., situat în str. x, din orașul Măgurele, jud. Ilfov, în stație și ulterior în autobuzul STB care trece prin această stație și în fața domiciliului persoanei vătămate din orașul Măgurele, str. x, jud. Ilfov, inculpatul A. în repetate rânduri a sărutat-o pe obraz, pe gât, a luat-o cu brațele de gât pe persoana vătămată C., în vârstă de 16 ani prin ținerea cu forța de mâini, prinderea de mâini și tragerea acesteia; din probe rezultă că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Potrivit art. 219 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de agresiune sexuală constă în: Actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute la art. 218, cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare.

Obiectul juridic al infracțiunii de agresiune sexuală constă în relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală, libertatea psihică, integritatea corporală sau chiar viața persoanei.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 219 din C. pen., infracțiunea de agresiune sexuală, prezintă un conținut deschis, legiuitorul arătând că trăsătura esențială ce trebuie îndeplinită este aceea referitoare la „natura sexuală” a actelor săvârșite.

În acest sens, intră sub incidența infracțiunii de agresiune sexuală, reglementată de art. 219 alin. (1) din C. pen., celelalte acte realizate sub forma unei agresiuni sexuale, care nu au fost enumerate ca acte de executare a infracțiunii de viol, reținerea acestor acte fiind justificată de faptul că ele constituie o altă modalitate prin care se încalcă libertatea sexuală a victimei. Or, incriminarea infracțiunii de agresiune sexuală a fost determinată de dorința legiuitorului penal de a proteja libertatea sexuală a victimei împotriva oricăror altor forme de agresiune. (Decizia CCR nr. 92 din 16 martie 2023).

Prin expresia „act de natură sexuală”, utilizată în cadrul articolului anterior menționat, legiuitorul a avut în vedere actele de natură sexuală prevăzute în dispozițiile art. 219 din C. pen. (care reglementează agresiunea sexuală), și anume orice act prin care se tinde la obținerea excitației sexuale ori a satisfacției sexuale prin alte procedee decât acțiunea de penetrare (Decizia CCR nr. 420 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 10 octombrie 2017, paragraful 17).

Prin urmare, în ceea ce privește aprecierea dacă faptele reținute reprezintă acte de natură sexuală, aceasta se stabilește, în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei penale.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în mod corect, în urma analizării probatoriului administrat, instanța de apel a concluzionat că inculpatul a săvârșit acte de natură sexuală, sărutând în zona gâtului și atingând în mod repetat victima minoră, folosind constrângerea fizică și morală (așezarea brațului în jurul gâtului persoanei vătămate, imobilizarea mâinilor, manifestări violente verbal, lovirea unor obiecte aflate în proximitatea victimei etc.).

Astfel, instanța de apel a considerat că sărutul aplicat asupra gâtului unei persoane de sex feminin are fără îndoială conotație sexuală pentru orice persoană și reprezintă mijloace de satisfacere a instinctului sexual, din perspectiva celui ce comite gesturile. De altfel, gesturile inculpatului (însoțite de apelative de genul „iubirea mea”) au fost percepute ca având conotație sexuală și de martora D., care a precizat că din întreg comportamentul și din gesturile inculpatului a înțeles că acesta urmărea să o „seducă” pe victimă. Inculpatul a continuat să facă diferite gesturi asupra corpului persoanei vătămate, precum și să-i adreseze acesteia întrebări legate de debutul vieții sexuale, împrejurări din care rezultă interesul sexual pe care l-a avut inculpatul în raport de victimă în seara respectivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1305/A din 26 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.