Analiza conflictului de competență în executarea silită. Determinarea instanței competente în cazul jurisdicțiilor multiple

• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 651 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15 martie 2024, sub nr. x/2024, petentul B.E.J. A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună încuviințarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2024, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B., în baza titlului executoriu constând în contract de credit nr. x (înregistrat intern cu nr. x) din 02.04.2009, împotriva debitoarei C., prin toate formele de executare silită.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1294 din 15 mai 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma considerentelor privind localizarea sediului creditorului, respectiv norma de competență prevăzută de art. 651 alin. (1) teza a II-a și, respectiv, cea din art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

Astfel, textul legal expus instituie regula conform căreia competența este acordată, succesiv, instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului și, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15 martie 2024 se solicită încuviințarea executării silite împotriva C., care nu mai are domiciliul stabilit în România, începând din 18 ianuarie 2022, aceasta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a învestit instanța.

De asemenea, în cauză, se constată că sediul creditoarei B. este în Cipru, astfel cum aceasta a arătat prin cererea de executare silită înregistrată la B.E.J. A., aflată la dosarului Judecătoriei Timișoara.

În acest context, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care nici domiciliul sau, după caz, sediul debitorului și nici al creditorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Într-o atare situație, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare va reveni instanței în a cărei circumscripție se găsește sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, și anume, Judecătoria Timișoara, Biroul Executorului Judecătoresc A. având sediul în localitatea Timișoara.

Împrejurarea că societatea creditoare are un reprezentant cu sediul în România este lipsită de relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenței, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Sursa informației: www.scj.ro.