Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
80 views
Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respinge a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data 18 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, consideră că o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor:
a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că, în speţă, excepţia a fost invocată de către inculpatul A., în cauza având ca obiect contestaţiile formulate, printre alţii, de inculpat împotriva încheierii din data de 12 aprilie 2024 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Argeş, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, în faţa unei instanţe judecătoreşti şi vizează dispoziţiile art. 168 alin. (2) şi (12) din C. proc. pen., în vigoare, care nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Curtea Constituţională a arătat că, în esenţă, „condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţilor care au invocat-o pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată”. (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).
Practic, „decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi”. (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019).
În acest context, în analiza condiţiilor prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, şi anume în ceea ce priveşte cerinţa ca excepţia invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, sub aspectul soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată. Partea care invocă excepţia de neconstituţionalitate trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăţi şi a pronunţării unei soluţii în ceea ce o priveşte, care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională.
Înalta Curte subliniază că instanţelor de judecată le revine, în faza examinării admisibilităţii condiţiilor de sesizare a Curţii Constituţionale, competenţa de a verifica dacă excepţia a fost invocată în scopul prevăzut de lege, adică pentru controlul constituţionalităţii unei dispoziţii legale, dar care întotdeauna trebuie să aibă legătură cu cauza.
În acest sens, se constată că, în faţa curţii de apel, contestatorul inculpat nu a formulat critici cu privire la dispunerea şi efectuarea percheziţiei informatice şi nici nu a susţinut în cadrul cererilor şi excepţiilor invocate faptul că percheziţia informatică ar fi fost realizată de către specialişti din afara organelor judiciare.
Având în vedere conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată de inculpat, în raport de cadrul procesual şi stadiul concret al cauzei în care s-a invocat excepţia, se constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate a textelor de lege, ci se urmăreşte, în realitate, sesizarea Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 172 alin. (9) şi alin. (10) din C. proc. pen., cu referire la procedeul probator de întocmire a unui raport de constatare pentru deblocarea telefonului mobil al inculpatului care nu a fost în măsură să furnizeze codul de acces, dispusă de către procuror şi efectuată de către specialist.
Neconstituţionalitatea unui text de lege este dată de contradicţia dintre dispoziţia legală şi un principiu sau o prevedere constituţională. Or, în cauză, o asemenea contradicţie nu a fost invocată, de natură a permite sesizarea Curţii Constituţionale.
Sesizarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile art. 168 alin. (2) şi (12) din C. proc. pen. privind percheziţia informatică presupune existenţa unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.
Concluzionând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii de sesizare formulată în cauză de contestatorul inculpat A., constată că în mod judicios prima instanţă a apreciat că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor invocate de inculpat, aceasta respectă condiţiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, mai puţin condiţia privind legătura excepţiei cu soluţionarea cauzei, având în vedere conţinutul dispoziţiilor legale criticate, precum şi obiectul cauzei, fiind astfel în mod corect respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data 18 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
Faţă de soluţia dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
