Adopție. Revocarea măsurii de plasament familial pentru minori. Stabilirea reședinței și a domiciliului. Competență teritorială (NCC)

13 sept. 2017
Vizualizari: 1916
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1738/2015

NCC: art. 87, art. 88, art. 90, art. 91, art. 93, art. 452, art. 453

Obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat, îl reprezintă revocarea măsurii de plasament familial pentru minorii R.I.C. și R.L.A. și încuviințarea în vederea adopției acestora de către familia B.D. și B.D.Z., precum și stabilirea numelui pe care aceștia îl vor purta.

La data introducerii cererii de sesizare a instanței, 15 decembrie 2014 erau în vigoare dispozițiile din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției precum și Codul Civil, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 76/2012.

Potrivit dispozițiilor art. 453 C. civ., „Adopția se încuviințează de către instanța de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului și sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege. Procedura adopției este reglementată prin lege specială”.

De asemenea, art. 452 C. civ. reglementează principiile adopției. Astfel, adopția este supusă cumulativ următoarelor principii:
a) interesul superior al copilului;
b) necesitatea de a asigura creșterea și educarea copilului într-un mediu familial;
c) continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă și culturală;
d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției.

Legiuitorul a reglementat prin dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției competența materială și teritorială a instanțelor în ceea ce privește soluționarea cererilor având ca obiect încuviințarea adopției. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 74 din actul normativ invocat, „Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de Tribunalul București”.

Ceea ce a determinat ivirea prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de „domiciliu” în materia specială reglementată de dispozițiile art. 74 din cuprinsul Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției.

Potrivit art. 87 C. civ. „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”, iar reședința, potrivit art. 88 din același cod, este definită ca reprezentând „locul unde persoana își are locuința secundară”.

Legiuitorul a reglementat expres și situația în care domiciliul nu este cunoscut, situație în care a stabilit o prezumție legală că adresa de reședință va fi considerată adresă de domiciliu (art. 90 C. civ.).

Conform dispozițiilor art. 91 C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

În situația minorului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, domiciliul acestuia se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament (art. 93 C. civ.).

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus evocate reiese că prin domiciliul persoanei fizice se înțelege locul unde aceasta își are locuința principală, astfel cum este evidențiată în documentele de identitate, adresa de reședință a unei persoane putând fi asimilată adresei de domiciliu numai în situația în care aceasta din urmă nu este cunoscută.

În privința minorilor beneficiari ai unor măsuri de protecție socială, cum este de exemplu, plasamentul, domiciliul acestora este comun cu cel al persoanelor cărora au fost încredințați.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 273/2004 cu dispozițiile art. 87, a art. 90, a art. 91 și a art. 93 C. civ., rezultă că în cererile având ca obiect încuviințarea în vederea adopției, competența aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul adoptatului, prin domiciliul adoptatului înțelegând adresa cu care este înregistrată la organele de evidență informatizată a persoanelor, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Existența unei alte adrese la care adoptatul locuiește împreună cu adoptatorul, în afara celei principale, respectiv a unei reședințe, nu este în măsură să fie asimilată domiciliului, decât în măsura în care adresa locuinței principale nu este cunoscută, potrivit dispozițiilor art. 90 C. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul”.

De asemenea, potrivit art. 172 din același act normativ, „Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare”.

În cauza de față, intimații B.D., B.D.Z., în calitate de persoane cărora le-au fost încredințate în plasament familial minorii R.I.C. și R.L.A. și de adoptatori ai acestora, au domiciliul în Galați, conform mențiunilor din cartea de identitate a acestora aflată la fila nr. 42 a dosarului Tribunalului Galați în județul Brașov aceștia având doar reședința.

În aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, competența teritorială pentru soluționarea cererii de încuviințare a adopției minorilor R.I.C. și R.L.A., aparține Tribunalului Galați, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul celor care urmează să fie adoptați.

Împrejurarea că intimații B.D., B.D.Z., la termenul din 20 martie 2015, au susținut în fața instanței că și-au schimbat domiciliul în Brașov, fără a produce dovezi în sensul înregistrării acestei modificări în cartea de identitate, că minorii urmează cursurile Școlii Gimnaziale (…) din Brașov, că a achiziționat un teren în Municipiul Săcele în vederea edificării unei case în care să locuiască, nu este în măsură să determine o altă competență teritorială a instanței. Pentru a fi apreciată drept o schimbare de domiciliu, aceasta trebuie făcută cu intenția de a-și stabili acolo locuința principală și trebuie operată în evidențele organelor competente și în cartea de identitate, conform dispozițiilor art. 89 și 91 C. civ., ceea ce nu a fost probat. Chiar din declarațiile soților B. rezultă că aceștia vor intenționa abia în viitor să-și stabilească domiciliul (adresa principală) în comuna Săcele, după ce își vor construi casa. Momentan aceștia domiciliază în municipiul Galați, iar reședința o au stabilită în Județul Brașov, reședință care după sesizarea instanței a fost schimbată de două ori.

Prin urmare, ceea ce de fapt susțin pârâții este că și-au stabilit reședința în Brașov, or conform art. 90 C. civ., reședința nu poate fi asimilată adresei de domiciliu decât în măsura în care aceasta din urmă nu este cunoscută. Or, această condiție nu este îndeplinită, adresa principală a pârâților fiind cunoscută.

Stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Galați este în măsură să răspundă și principiilor care guvernează procedura adopției, reglementată de dispozițiile art. 452 C. civ., respectiv celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției. Or, având în vedere că întreaga procedură prealabilă adopției a fost efectuată în Galați, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, inclusiv raportul final din data de 09 decembrie 2015 de la sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției, privind modul în care copiii s-au adaptat noului mod de viață, a fost întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, soluționarea cauzei de către Tribunalul Galați conduce la o mai rapidă și eficientă administrare a probatoriului.

Totodată, din interpretarea dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, schimbarea domiciliului pârâtului, domiciliu care a atras competența unei anumite instanțe, schimbarea reședinței, cum este în cazul de față, nu poate determina declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află noul domiciliu/noua reședință a acestuia. Soluția se impune și față de precizarea pârâtului B.D. consemnată în cuprinsul notei telefonice aflate la fila 22 a dosarului Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov potrivit căreia, la data sesizării instanței, 15 decembrie 2014, avea domiciliul stabilit în circumscripția Tribunalului Galați.

În concluzie, în stabilirea competenței teritoriale în cererile având ca obiect încuviințarea adopției interesează domiciliul adoptatului care, în speță, coincide cu cel al adoptatorilor cărora minorii au fost dați în plasament și care au calitatea de asistenți maternali, la data sesizării instanței, schimbarea ulterioară a reședinței sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării acestora, conform dispozițiilor art. 172 din Legea nr. 134/2010, instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Sursa informației: www.scj.ro.

Adopție. Revocarea măsurii de plasament familial pentru minori. Stabilirea reședinței și a domiciliului. Competență teritorială (NCC) was last modified: septembrie 13th, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.