Adoptarea Constituției a avut două faze: tezele și îmbrăcarea acestora în ceea ce numim noi limbajul juridic. Profesorul Leș a avut un rol determinant în formularea exactă, în formularea juridică

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Gyorgy Frunda: Bună ziua, doamnelor și domnilor! Domnule profesor, onorat prezidiu, doamnelor și domnilor, în primul rând vă mulțumesc pentru invitație, pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o, de a vă adresa câteva gânduri despre persoana colegului meu în științe juridice și în multe principii politice, Ioan Leș.

Vorbind după opt profesori universitari, este foarte greu să spui ceva nou. Am două variante: Una, să vă vorbesc în ungurește. Ar fi inedit și cred că aș fi singurul. Iar a doua, să încerc să vă împărtășesc câteva gânduri despre perioada celor doi ani, cât am lucrat împreună cu profesorul Ioan Leș, în comisia de redactare a primei Constituții democratice a României de după Al Doilea Război Mondial.

A fost o perioadă foarte interesantă. S-a format o comisie de redactare a Constituției, formată din 23 de parlamentari și 5 experți. Cei mai mulți erau de la FSN; cei mai mulți aveau la bază pregătire juridică. Cum avea să se confirme ulterior, unii într-adevăr știau drept, și spun eu că nu e  o întâmplare că cei care știau drept erau avocați; alții aveau pregătire juridică, dar nu prea știau ce să facă; iar alții erau din diferite medii, nume mari ale vieții sociale, literare românești – era Romulus Vulcănescu, era Amadeo Lăzărescu – care odată m-a prins de braț, dl Lăzărescu, căruia îi datoram funcția de ombudsman, impropriu tradus avocat al poporului. De ombudsman, și cred că dl profesor își amintește când ne luptam: Domnule, dacă în lumea internetului preluăm o serie de denumiri, de ce n-am prelua-o și pe asta de ombudsman, ca să fie clar, nu? Dacă spui „share” nu spui „împart”; spui „share”.

Și în această lume, a juriștilor care eram în Comisia de redactare a Constituției, îmbunătățită puțin cu cei mai buni experți, cinci experți constituționaliști – era profesorul Deleanu de la Cluj, profesorul Vasilescu, profesorul Constantinescu numit de premierul de atunci, dl Petre Roman, era Ion Vida și, al cincilea, Moraru. Dintre membrii mai cunoscuți, care pe urmă au devenit cunoscuți în comisia de redactare, au devenit judecători ai Curții Constituționale, pe care tot noi am înființat-o, Ion Vida a fost unul dintre președinți, Gusti Zegrean, care atunci era jurisconsult la o cooperativă din Bistrița, care a învățat extraordinar de mult, și dl Antonie Iorgovan, președintele comisiei, care a fost, și el, membru al Curții Constituționale. Și atunci, trebuie să recunosc că cei mai mulți – și eu așa am simțit, că și dl profesor Leș – am învățat a doua oară facultatea de Drept. Pentru că ceea ce învățasem noi despre libertăți, despre drepturile umane, s-a bătut cap în cap cu ceea ce ne spuneau experții străini care veneau la București. Nu mai veneau cei de la Moscova, veneau cei de la Madrid, cei de la Geneva, cei de la Zurich, cei de la Paris și puțini din lumea germanică.

Rezultatul a fost niște discuții încordate, de multe ori, în comisie, a cărui vicepreședinte a fost profesorul Leș, și care atunci, pentru că ați menționat diferitele caracteristici ale dlui profesor, eu cred că trei au fost determinante atunci: analiza pe care o făcea, sinteza juridică a dezbaterilor și medierea – care a fost foarte importantă, pentru că aveam un președinte de comisie coleric, care trebuia temperat și era foarte greu, și atunci intervenea profesorul Leș; care trebuia, atunci când discutam cu colegii noștri din străinătate, aveam nevoie de o prezență universitară, academică, care să știe să vorbească la nivelul lor, și această comisie o conducea de obicei profesorul Leș, iar în lupta politică, care era mai mult o luptă de orgolii decât una pe știință, între diferiții reprezentanți ai partidelor politice, de multe ori profesorul Leș Nelu intervenea și seara, într-o discuție de la 8 până la 12-1 noaptea, încercam să căutăm soluții comune.

Adoptarea Constituției a avut două faze: tezele, cum le numeam noi, sau principiile, dacă vreți, și pe urmă îmbrăcarea acestora în ceea ce numim noi limbajul juridic. Profesorul Leș a avut un rol determinant în formularea exactă, în formularea juridică. Dânsul și cei 5 experți de care v-am vorbit au fost determinanți în această lucrare, care s-a dovedit bună.

Regret acele timpuri; regret că au trecut așa devreme. Murphy spunea că fiecare parlament, într-un ciclu democratic normal, e mai slab decât a fost cel anterior. Și, din păcate, îmi pare că are dreptate. Mi-e dor de luptele, de – dacă vreți – duelurile intelectuale pe care le aveam atunci cu profesorul Leș, cu dl Predescu, profesorul de aici, cu Ion Predescu, care, și el, a fost la Curtea Constituțională, cu președintele actual al Curții Constituționale, cu colegi în care uneori, sincer, terminam dezbaterile și confruntările la un pahar de vin, într-o cameră de hotel de maximum 10 metri pătrați, în care stăteam 5-6 profesori universitar, avocați și încercam să găsim soluții comune.

Au fost timpuri frumoase pentru noi, Nelu Leș și-a dovedit importanța, cu capitalul politic câștigat atunci, după aceea a ajuns să fie diplomat ambasador al României și și-a îndeplinit misiunea cu demnitate și onoare, primind și premiile de care s-a vorbit.

Dle profesor, vreau să vă mulțumesc pentru acei doi ani cât am lucrat împreună. A fost o onoare, a fost o cinste și, pentru că sunteți cu patru ani mai matur decât mine – terminați facultatea când eu am început-o –, vă mulțumesc și pentru ceea ce am învățat de la dumneavoastră.

Dumnezeu să vă dea viață lungă și termin, chiar dacă nu o spun în ungurește, cu un proverb secuiesc: „Trăiește mult și mori repede”! La mulți ani!