Admiterea executării unui mandat european de arestare emis pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tentativă de furt, cu amânarea predării persoanei solicitate până la executarea unei pedepse privative de libertate în România

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (13)
• Legea nr. 302/2004: art. 106
• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 110
• Legea nr. 302/2004: art. 117 alin. (4)
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1

Prin sentința penală nr. 68 din data de 20 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referință dosar x emis la data de 02.08.2024 de către Tribunalul districtual din Veszprem – Ungaria în baza mandatului național de arestare nr. x/2022 emis de Comisariatul de Poliție al Județului Veszprem la 7 mai 2024 la care a fost aplicată cauza de aprobare de către Parchetul de Veszprem la 26 iulie 2024, prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., cetățean român , aflat în stare de detenție în Penitenciarul Botoșani.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 580 din 29 august 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425^1 din C. proc. pen. și art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite, de îndată, un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) și facultative (alin. (2) de refuz, reținând (în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Astfel, rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară emitentă.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis de Tribunalul districtual din Veszprem – Ungaria, că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni, respectiv:

1. La data de 25 decembrie 2016, la ora 12:31 a.m., A. a forțat ușa de ieșire de urgență a magazinului B. din Veszprem, în scopul însușirii ilegale a unor produse. După ce a forțat și deschis ușa, persoana menționată nu a putut intra în local, intrarea fiind blocată de un palet de produse.

Prejudiciul cauzat prin vandalism se ridică la 100.000 HUF, niciun prejudiciu nu a fost cauzat prin furt.

2. Mai mult, între orele 3:23 a.m. și 3:30 a.m., la 26 martie 2017, A. a forțat și deschis ușa de ieșire de urgență și ruloul de securitate de la B. din Budapesta, apoi și-a însușit, în mod ilegal, telefoane smart și alte produse.

Prejudiciul cauzat prin furt s-a ridicat la 4.322.513 HUF, iar prejudiciul cauzat prin vandalism s-au ridicat la 100.000 HUF.

Actul de mai sus constituie un temei pentru stabilirea următoarelor:

– 1 cap de acuzare pentru infracțiunea de furt comis pentru o valoare mai mare prin folosirea forței împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) și este încadrat la articolul 370 alin. (4) lit. b) din Legea C din Btk – închisoare de la 1 (unu) până la 5 (cinci) ani.

– 1 cap de acuzare pentru furt în formă simplă, comis până la pragul de infracțiune prin folosirea forței împotriva unui lucru, care încalcă articolul 370 alin. (1) și este încadrat la articolul 370 alin. (2) lit. b) din Btk – închisoare de până la 2 (doi) ani.

Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte constată că, faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 5) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată în fața curții de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

În acest sens, Înalta Curte precizează că, deși, persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare străine, conform declarațiilor date, atât în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât și în fața instanței de judecată, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitant nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Așadar, se constată că, în speță, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia, potrivit legii române.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. și art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul – persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 68 din data de 20 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1163 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.