Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
175 views
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.
În cauză, Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 598 lit. d) C. proc. pen., a formulat contestaţie la executare cu referire la executarea Sentinţei penale nr. 150/F din 08.03.2021, definitivă prin Decizia penală nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind pe persoana condamnată A., motivat de faptul că, la data de 18.06.2021, Ministerul de Justiţiei din Italia a transmis Ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara – Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanţa nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.03.2013 la 25.09.2013, iar sfârşitul pedepsei este 26 iunie 2026.
Având în vedere relaţiile trimise de autorităţile judiciare italiene cu privire la actele judiciare prin care condamnatului A. i s-au acordat zilele de liberare anticipată anterior transferării în România pentru perioada ce a fost dedusă ca fiind executată din pedeapsa de 16 ani închisoare, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond în baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 597 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a recunoscut actul judiciar emis de autorităţile italiene cu privire la condamnatul A., respectiv Ordinul Biroului de Supraveghere din Bologna nr. 431 emis la data de 08.02.2023 prin care s-au acordat condamnatului 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022.
Cu toate acestea, în procesul de deducere din pedeapsa de 16 ani închisoare a perioadei reţinerii şi arestării în vederea predării, se constată că, în mod eronat, instanţa de fond a considerat data reţinerii ca fiind 12.12.2012, întrucât prin Sentinţa penală nr. 344 din 13.09.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, printre altele, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută de la 12.09.2012 la 13.09.2012, orele 20:30 .
Prin urmare, Înalta Curte reţine că se impune admiterea contestaţiei declarate de persoana condamnată A. şi desfiinţarea sentinţei penale atacate doar sub acest ultim aspect.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului din ultimul cuvânt referitoare la sfârşitul pedepsei ca fiind 26.06.2026, Înalta Curte constată, pe de-o parte că, prin contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a cerut clarificarea situaţiei juridice a persoanei condamnate cu referire la ordinul de eliberare din închisoare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar Ferrara – Biroul executări penale, din care rezultă că prin Ordonanţa nr. 431/2023 emisă la data de 08.02.2023 de către Biroul de Supraveghere Bologna s-a acordat condamnatului A. un total de 90 zile de eliberare anticipată, cu referire la perioada de la 25.09.2021 la 25.09.2022, iar pe de altă parte, potrivit art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziţiilor din C. proc. pen. al statului de executare.
Înalta Curte mai constată că acest motiv a fost invocat pentru prima dată în calea de atac a contestaţiei, fără a fi pus în discuţie în faţa primei instanţe şi fără să facă obiectul deliberării judecătorului de la fond.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că se impune admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale atacate numai sub aspectul soluţiei dispuse cu privire la perioada care trebuie dedusă din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 571/31. X.2013 a Tribunalului din Ferrara, Republica Italia, din R.G. nr. 12/14, R.G.N.R. nr. 4058/12 şi R.G. RIP nr. 3354/12, astfel cum a fost modificată prin decizia penală din data de 5.XI.2014 a Curţii cu Juri de Apel din Bologna, Republica Italia, din R. Sent. nr. 27/14, R.G. RIC nr. 6/15, definitivă prin decizia penală din data de 21.III.2016 a Curţii Supreme de Casaţie – Prima secţie, Republica Italia, Registrul General nr. 17213-2105 şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 141/F din data de 26 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală contestată şi, rejudecând:
Va deduce din pedeapsa închisorii de 16 ani perioada reţinerii şi arestării în vederea predării începând cu data de 12.09.2012 la zi, precum şi un număr de 765 zile închisoare, liberare anticipată, acordate de autorităţile italiene (675 zile recunoscute prin la Sentinţa penală nr. 150/F din 08.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 265/A din 20.12.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 90 zile recunoscute prin sentinţă).
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Sursa informației: www.scj.ro.
