Admitere INM. Mihail Udroiu: Cum să te pregătești pentru proba interviului
În data de 18 noiembrie 2016, domnul judecător Mihail Udroiu s-a întâlnit cu studenții Facultății de Drept a Universității din Craiova și le-a răspuns acestora întrebărilor legate de admiterea la INM.
Vă prezentăm un sumar al prezentării domnului judecător:
Student: Pentru proba de interviu cum ați recomanda să ne pregătim?
M. Udroiu: E o probă care mie nu mi-e dragă absolut deloc. Să fii candidat, să fii admis și să pici cu 6,96, cred că stăteam acolo până ieșea comisia. După examen! 6,96? 4 sutimi… Dacă aveai 7 erai admis. Bine, dacă treceai de psihologic. Dacă ai 6,96 sau 6,90… Ce să zic?
Ideea la pregătire e următoarea: Mie mi se pare că regula de bază la orice interviu e să știi ce așteptări are comisia de examinare, lucru care este destul de improbabil în acest moment, pentru că nu există criterii de evaluare. Deși notele sunt cu zecimale, criteriile de evaluare nu sunt transparente. Dar cred că, având în vedere că se dă un topic pe care trebuie să elaborezi o compunere, o descriere, e importantă corectitudinea gramaticală a exprimării. Deci primul lucru la care trebuie să fiți atenți este că atunci când scrieți sau când vorbiți la interviu să vă exprimați corect gramatical.
Jud. Mihail Udroiu
Al doilea lucru este să evitați formele fără fond. Mă refer la cuvintele pompoase al căror conținut nu îl cunoașteți. Și în consecință eu cred că nimeni din comisia de examinare nu se așteaptă ca un absolvent de 22 de ani de la facultate să aibă un discurs tehnico-juridic sau un discurs în ceea ce privește etica și deontologia profesională la nivelul principiilor de la Bangalore. Însă cred, de asemenea, că lumea apreciază franchețea discursului, faptul că cei care candidează optează în deplină cunoștință de cauză spre o profesie ale cărei valori și ale cărei cerințe le cunosc și că nu se testează nici cultura, nici capacitatea de memorare, nici erudiția – niciunul dintre aceste lucruri. Însă se testează franchețea. Și sunt zeci de ipoteze în care rateurile sunt maxime. De pildă, exprimări gramaticale eronate, apoi folosirea de noțiuni inadecvate contextului sau chiar și într-o discuție simplă, de genul: Spuneți-mi care este cartea dumneavoastră favorită. E complicat să spui care este cartea ta preferată. Și oamenii vin pregătiți cu discursuri. Dacă-i cu Drept, trebuie să fie Dostoievski, Crimă și pedeapsă. Nu știu dacă asta dovedește că te-ai pregătit sau că ai venit cu discursul dinainte pregătit. Dar la întrebări de genul: Care-i cartea ta preferată? răspunzi Mândrie și prejudecată. OK, și dacă te uitai la film știai cine-i Darcy. Și te întreabă lumea: Știți cine l-a jucat pe Darcy în Mândrie și prejudecată? Ia căutați pe Google să vedeți. Cel care a jucat în King’s speech. Știți cine a fost în Discursul regelui? El îl joacă pe Darcy în Mândrie și prejudecată.
👍Admitere INM 2017. Calendar estimativ
Ideea este că discursul trebuie să fie adecvat formelor pe care le prezentați. Și atunci când vă exprimați în mod onest pasiunile, preferințele sau opțiunile să știți exact ceea ce vă doriți și nu cred în discursul elaborat sau discursul gândit. Pentru că să știți că toată lumea începe să se pregătească: o să mă întrebe asta, am auzit povești – toată lumea e forumistă, fiecare își dă cu părerea pe forumuri… E foarte importantă agora de dezbatere de genul forumurilor, dar să știți că la examene, unde sunt locuri limitate, contează cei care se remarcă, nu faptul că toată lumea știe aceleași topice. Dacă din 15. 000 de membri ai unui forum toată lumea știe răspunsurile și are problemele de Drept clare, înseamnă că toată lumea din forumul respectiv o să dea răspunsul corect la întrebarea respectivă. Dar nu e asta șmecheria la examen; ideea este să știi tu, singurul, sau să fii în cei 200 care dau răspunsul corect. Nu să fii în cei 15.000 care știu răspunsurile sau au baza de analiză din forum.
De asemenea, foarte multe topici, foarte multe povești, foarte multe legende în legătură cu lucrurile care se întâmplă la interviu. Însă experiența evaluatorului atestă faptul că citești foarte ușor un candidat care vine cu discursul pregătit. Și atunci, dacă din fericire nu apare o falie între modul în care candidatul începe discursul și își prezintă opțiunile, pasiunile, perspectiva despre viață, discurs studiat în funcție de ceea ce a auzit el că ar dori comisia să audă și discuția se poartă apoi pe teme colaterale, propuse de către comisie, iar discursul pe temele pe care nu ești pregătit, care apar inopinat, nu este de același nivel cu discursul studiat, lucrurile încep să devină din ce în ce mai dramatice, pentru că o eroare atrage insuficienta stăpânire de sine a candidatului să nu persevereze în eroare. Și să vedeți, o greșeală frecventă care se face în timpul interviului e că, dacă începi printr-o eroare și comisia te pisează pe eroarea respectivă, lucrurile se duc ca bulgărele de zăpadă: faci erori peste erori.
De-aia spun: Cred că franchețea candidatului care știe în ce profesie vrea, de ce vrea în profesia respectivă, care sunt standardele profesiei și ce pasiuni, un minim grad de autocunoaștere, sunt elementele-cheie. De asta cred că e o falsă problemă pregătirea pentru interviu. Cred că nu crede vreunul dintre voi că membrii comisiei sunt atât de absurzi încât să îi intereseze în cadrul interviului să recruteze supraoameni. Sau că o persoană care tocmai a terminat facultatea sau care este la prima, a doua sau a treia încercare la institut este o persoană care este matură din punct de vedere și emoțional, și afectiv, și intelectual. Pentru că dacă ești matur la 22 de ani, ori ești geniu, ori ești în pragul depresiei – două variante. Înseamnă că de acolo nu mai ai de crescut, iar dacă nu mai ai de crescut, înseamnă că ești în pragul depresiei.
Și o să vedeți că realitatea atestă faptul că cei care trec examenul respectiv nu sunt cu nimic mai deosebiți decât cei care pică. Cred că doar strategiile și legendele diferă. În schimb, există persoane care, descoperindu-și vocația cu privire la magistratură, încearcă de 7-8 ori, 9 ori, oameni care stau acasă, dau de foarte multe ori examenul. La un moment dat, dacă nu ți-au așezat astrele timp de șapte ori, tot speri că poate a 8-a oară ți se plasează, ești în anul astral potrivit.
Dar lumea are memoria interviurilor anterioare. Și cum continuitatea comisiilor se păstrează: A, ăsta-i ăla cu… Deja pleci cu un minus dacă ai dat vreo gherlă anul trecut.
De aceea cred că franchețea e cel mai important lucru.
Vă recomandăm:
 |  |
 |  |
👍Vezi toate recomandările pentru admiterea la INM 2016
Student: Probabil cei din comisie vor să-ți descopere vocația.
M. Udroiu: Nu. Vor să vadă dacă știu spre ce profesie se îndreaptă.
Întrebările sunt aparent ilare. Nu fiecare întrebare e pentru descoperirea vocației. O întrebare poate să fie plasată în diferite chei de interpretare. Spre exemplu, un anumit lucru targhetează psihologul, un anumit lucru targhetează cadrul universitar din cadrul comisiei.
Student: Să înțeleg că psihologul targhetează dacă poți sau nu să faci față unei astfel de profesii? Am înțeles că în momentul în care te înscrii duci o adeverință medicală.
M. Udroiu: Da, dar nu-i asta toată filosofia, nu se dublează examenul psihologic de după admitere cu prezența unui psiholog sau pedagog în comisia de interviu. Ideea este că pentru psiholog, spre exemplu, dacă eu am fost anterior avocat sau notar și vreau să susțin examenul de admitere în profesie, e foarte relevant care e motivul pentru care părăsești o profesie și de ce dorești să te îndrepți spre magistratură.
Eu am evitat comisiile de interviuri, cred că e necesar interviul. Ponderea e o problemă și cred că natura interviului este de admis/respins raportat la un standard minimal. Dacă organizezi un examen, ceea ce e interesant la interviu e următorul lucru: Proba juridică se contestă cu comisii de contestație, cu comisii de mediere, cu toate lucrurile; raționamentul logic se contestă. La interviu, unde iei 6,90-6,96 și unde la proba juridică ai un barem cu prevedere explicită în regulamentul de organizare a examenului, în sensul că este o obligație contractuală a membrului comisiei să evite subiectele controversate. La raționamentul logic aceeași problemă: să eviți subiectele controversate. La interviu n-ai barem, n-ai nicio perspectivă spre criteriile după care ești evaluat – există un set de criterii, dar n-am auzit să fie publice.
👍Vezi și: EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 22 – Mihail Udroiu: Admiterea în profesiile juridice 2016
Student: În momentul în care ești de acord, ți se pun întrebări în funcție de propria ta persoană. Să zic că sunt de acord. Ei, în momentul în care începi cu o întrebare și te duci către alta. Descoperi vocația?
M. Udroiu: Nu neapărat să descoperi vocația. De asta vă spun că responsabilitatea în sutimi e extrem de complicată. Pentru că dacă n-ai un set de criterii foarte clar și dacă ai o comisie care este eterogenă – pentru că omogenitatea comisiei nu se caracterizează prin faptul că sunt aceiași de-a lungul timpului, ci prin faptul că e un profesor universitar, un psiholog, un magistrat.
N-aș spune că e riscul de abuz. Riscul de subiectivism e absolut natural, dar riscul de abuz nu l-aș cataloga în forma asta. Cred că e o problemă cu strategia sistemului în ceea ce privește ponderea interviului și modalitatea de punctare. Cred că ar fi OK să fie cu admis/respins, ceea ce ar însemna: ai 5/ n-ai 5. Dar să nu întorci clasamente după două examene relevante, respectiv juridic și examenul de logică, prin punctajul de la interviu. Sunt persoane care se plasau între candidații eligibili după primele două probe și care, deși iau peste 7 la interviu, ajung în locurile „în picioare” – ceea ce e o problemă.
E frustrant să fii după două probe. Numărul de persoane care iau examenul să fie mai mic decât numărul de locuri scoase la concurs. Eu cred că este extrem de important să explicați oamenilor că la interviu trebuie să se ducă exact așa cum sunt ei: fără strategii, fără să folosească fraze, noțiuni sau termeni a căror substanță nu o cunosc și cred că e extrem de importantă franchețea. Nu vă așteptați să vedeți nuanțe. Din păcate – pentru că eu nu agreez principal mecanismul de punctaj la proba interviului –, însă una peste alta, având în vedere acest dat – acum e foarte ușor să te plângi. Trebuie să treci într-o formă sau alta de acest inconvenient.
Regândirea ține foarte mult de noua perspectivă a noului Consiliu Superior al Magistraturii cu privire la recrutările în profesie. Și mai este o realitate foarte acută: Magistrații de la nivelul primei instanțe sunt foarte tineri. Asta înseamnă că majoritatea locurilor de la primele instanțe sunt ocupate de magistrați foarte tineri, care nici nu vor să promoveze, că nu te duci la tribunal să-ți fie mai greu, când poate să-ți fie mai ușor la judecătorie, să ai un program mult mai lejer. Coroborată cu proiectul de modificare a statutului magistraților, în care se sporește vechimea în profesie pentru a promova de la judecătorie la tribunal, ceea ce face ca pe primul palier, unde sunt eligibili stagiarii, să fie din ce în ce mai puține locuri în sistem. Fiind din ce în ce mai puține locuri, vor fi din ce în ce mai puține locuri pe formare inițială la INM. Anul ăsta nu-i un an relevant, că au fost 200. Cred că abia anul viitor va fi un an relevant, care va genera un trend.
Mai am altă problemă la cunoștințe teoretice: După ce intri în profesie, adică atunci când ești auditor de justiție, judecător, procuror stagiar, dai examen de promovare în profesie, toate examenele sunt cu codurile pe masă. Toate. Când intri în profesie, e examen fără coduri. Dacă vă uitați comparativ la subiectele date la civil, penal, procesual, la examenele de admitere în profesie și la subiectele date la examenele de promovare în funcții de execuție ale judecătorilor și procurorilor – adică când vrea judecătorul de judecătorie să meargă la tribunal sau de la tribunal la curtea de apel – subiectele sunt mult mai grele la admiterea în profesie, decât subiectele la promovare. Să vă uitați, să studiați nivelul de dificultate. E mult mai complicat examenul de admitere, decât examenul de promovare, acesta dându-se cu codurile lângă și cu legislația relevantă.
Altfel creezi expectativa oamenilor care memorează codurile, că din coduri se dă și să știm codurile pe dinafară. Or nu e asta șmecheria în viața profesională – să știi codul pe dinafară. Eu tot timpul mă uit în cod. L-am scris, dar mă uit de fiecare dată când am o problemă în cod, și când sunt sigur de un text, mă uit, înainte să dau o părere, mă mai uit încă o dată.
Mi se pare anormal ca examenul de admitere în profesie să fie singurul care nu se dă cu codurile pe masă. La care sunt și întrebările cele mai complicate.
Interviul într-adevăr e o bubă. Cred că normalitatea la acest examen ar fi ca juridicul să se dea cu codurile pe masă, să crească ponderea examenului de logică și să scadă ponderea interviului, care să nu fie cu punctaj, ci să fie cu admis/respins. Cred că un examen de logică este absolut esențial, pentru că discerne între candidații care se prezintă sub forma unui burete de informații – memorează tot, vine la examen, storci buretele – ies informațiile din el; și cei care au o gândire analitică sau sintetică structurată. De aceea cred că logicul e important să crească.
Pe de altă parte, un alt motiv pentru care nu mă duc în comisia de interviu: Mi-e complicat într-o jumătate de oră să mă joc cu viața omului; pentru că într-o jumătate de oră poți să strici un an de muncă. Nu cred că într-o jumătate de oră sau o oră poți să-ți dai seama, indiferent câtă experiență de viață anterioară am eu. Primesc un candidat care vine pregătit, obosit – și știți toți cum e să te duci la un examen obosit și cum e să te duci relaxat. De aceea cred, în măsura în care se menține ponderea aceasta a interviului, cred că nivelul de evaluare ar trebui să fie cel puțin de câteva ore pe zi în susținerea interviului cu un candidat, pentru a vedea toate fațetele candidatului respectiv. Pentru că poate să dea răspuns greșit la o întrebare, dar poate să-și revină, poate să aibă momente proaste – toată lumea are momente proaste. Dacă o iei pe o pantă și începi să dai răspunsuri în rafală greșite, asta nu înseamnă că ești inapt în jumătatea aia de oră pentru profesie. Poți să faci o pauză, să-ți reiei discursul și după o oră să fii brici sau să reușești să te aduni și să prezinți problemele într-o altă perspectivă.
