Admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Recurs respins ca nefondat (NCPP, L. nr. 47/1992)

12 apr. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 125

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 486/2018

L. nr. 47/1992: art. 29 alin. (1); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)

Campania Spring Black Friday pe UJmag.ro!

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Așadar, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de petentul A. într-un dosar având ca obiect plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara. Apoi, s-a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, respectiv art. 341 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. (referitor la posibilitatea invocării cererilor și excepțiilor în procedura de cameră preliminară cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale) și art. 117 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (vizând dreptul de refuz de a da declarații în calitate de martor a ascendenților sau descendenților în linie directă, a fraților și surorilor suspectului sau inculpatului), iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale prin decizii anterioare ale Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor legale ce fac obiectul excepțiilor cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a trimite cererea de sesizare la Curtea Constituțională, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să fie de natură să producă un efect real, concret, asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, în funcție de stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția, înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță și incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă, deci influența asupra soluționării cauzei.

În mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

În cauză, deși petentul a indicat dispozițiile legale considerate neconstituționale în raport cu norme din Constituție în vederea evaluării corespondenței dintre normele pretins încălcate și prevederile constituționale, aspectele invocate de petent în susținerea recursului nu au o legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în cauză, existența unei legături formale nefiind suficientă pentru sesizarea instanței de contencios constituțional.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței, în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea examinării constituționalității propriu-zise a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederilor atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unor aspecte de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepțiilor invocate, ci numai asupra admisibilității acestora.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 337/PI/CP din data de 10 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Recurs respins ca nefondat (NCPP, L. nr. 47/1992) was last modified: aprilie 9th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter