Admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Cele patru cerințe stipulate expres de textul legal (NCPP, Legea nr. 47/1992)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (Completul de 5 judecători) nr. 174/2017

NCPP: art. 275 alin. (2) și alin. (6), art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8; Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1), (2), (3) și (5), 

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legal:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția, respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Acest text de lege instituie obligația în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În cauză, Înalta Curte, secția penală, a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată, privind dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., vizează un text de lege care este în vigoare și nu s-a constatat anterior, printr-o decizie a Curții Constituționale că acesta este neconstituțional.

Referitor la condiția de admisibilitate – dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, aceasta vizează incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești și a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată.

În acest context, Înalta Curte, Secția penală a constatat că prin cererea de recurs în casație inculpatul a invocat incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” în timp ce excepția de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin urmare, s-a reținut că în speță nu este îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate anterior enunțate, respectiv aceea ca norma a cărei constituționalitate este criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei astfel că Înalta Curte, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Împotriva dispoziției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., conținută în decizia penală nr. 394/RC din data de 07 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016 a formulat apel, în termenul legal, inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 iulie 2017, sub nr. x/1/2017, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 9 octombrie 2017.

La primul termen de judecată din data de 9 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, având în vedere Decizia nr. 321/2017 pronunțată de Curtea Constituțională a calificat calea de atac declarată de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., conținută în decizia penală nr. 394/RC din data de 07 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, ca fiind recurs.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

În esență, apărătorul recurentului inculpat a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, solicitând admiterea recursului, desființarea în parte a încheierii penale atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că recursul declarat de inculpatul A. este nefondat.

Din analiza dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu o excepție de neconstituționalitate trebuie ca aceasta și să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanță ori de procuror; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din cuprinsul unor asemenea acte normative în vigoare la momentul invocării; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

În analiza condițiilor anterior menționate, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. se constată că excepția a fost invocată de inculpatul A. în fața instanței de judecată investită cu soluționarea pe fond a recursului în casație, vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare, iar dispozițiile legale [art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.] nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, analizat din perspectiva argumentelor învederate de inculpat, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține, în acord cu concluzia la care a ajuns Înalta Curte, secția penală, că obiecțiunile formulate de inculpatul A. cu privire la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., nici la o examinare formală nu au legătură cu cauza în condițiile în care cererea de recurs în casație formulată de inculpat (admisă în principiu) s-a întemeiat de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În acest context se reține că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Or, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află cauza, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. invocată de către inculpatul A., nu poate avea o înrâurire cu privire la soluția ce se pronunță în cauză având ca obiect recursul în casație formulat de acesta circumscris exclusiv cazului de casare prevăzut de 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod judicios Înalta Curte, secția penală, a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu situația juridică a inculpatului A. și că nu vizează persoana inculpatului care formulează excepția respectivă, ceea ce determină, pe cale de consecință, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza pendinte.

Așadar, în condițiile în care în cauză nu s-a justificat un interes, soluționarea excepției de neconstituționalitate nefiind de natură să producă un efect concret asupra inculpatului A., neputându-se aprecia, în analiza cerinței relevanței excepției invocate în cauza de față, existența unui interes public, așa cum a susținut apărarea, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., conținută în decizia penală nr. 394/RC din data de 07 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat, în sumă de 40 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.