Acțiuni disciplinare promovate în fața CSM. Excepție a lipsei calității de reprezentant a inspectorului șef al Inspecției Judiciare. Recurs (NCPC, Legea nr. 317/2004)

10 ian. 2018
Vizualizari: 1010
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (Complet de 5 judecători) nr. 288/2016

NCPC: art. 32 alin. (1) lit. d), art. 33, art. 61 alin. (1), (2) și (3), art. 64 alin. (4), art. 84 alin. (1), art. 138, art. 152, art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8, art. 496 alin. (1) teza a II-a, art. 489 alin. (2), art. 499, art. 519 alin. (1); Legea nr. 317/2004: art. 49 și art. 51; Legea nr. 304/2004: art. 24; Statutul Asociației Magistraților din România: art. 5, art. 6 pct. 2 și pct. 4; Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare: art. 18 alin. (1) lit. b), art. 38 lit. e) și f)

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, au fost înregistrate Dosarul nr. x/1/2016 și Dosarul nr. x/1/2016, în privința cărora s-a constatat incidența prevederilor art. 138 C. proc. civ., având ca obiect calea de atac formulată la data de 13 iunie 2016 de Asociația Magistraților din România, în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierii din 8 iunie 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/J/2016; cale de atac calificată de instanță drept recurs.

Cu referire la prevederile art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ale art. 1 și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, ale art. 124 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 pct. 2 din Statutul Asociației Magistraților din România, recurenta intervenientă a criticat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale de intervenție în interes propriu, pe care a formulat-o în acțiunea disciplinară ce formează obiectul Dosarului nr. x/J/2015, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității invocate în acest sens de Inspecția Judiciară.

Autoarea recursului a susținut că cererea de intervenție principală pe care a formulat-o îndeplinește, în opinia sa, condițiile de admisibilitate în principiu, anume: să fie invocat un drept al său sau o situație ocrotită de lege, iar acest drept să fie în legătură cu pricina dedusă judecății.

Astfel, în ceea ce o privește, Asociația Magistraților din România ar justifica dreptul legitim de a interveni în acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva judecătorului A., din cadrul Curții de Apel București, întrucât ar avea în vedere, la nivel de principiu, dar și „față de circumstanțele cauzei”, respectarea art. 5, art. 6.2 și art. 6.4 din Statut și, în consecință, abilitatea de a solicita respectarea unuia dintre cele mai importante principii ale statului de drept, respectiv, independența judecătorilor. Partea recurentă și-a precizat pretenția, arătând că aceasta ar putea fi rezumată la solicitarea de respingere a acțiunii reclamantei Inspecția Judiciară, deoarece independența magistraților se află printre valorile protejate de asociație și, din acest motiv, între respectivul deziderat și speța dedusă judecății ar fi o strânsă legătură, o identitate de drepturi, aspecte suficiente, în opinia sa, pentru a justifica o soluție de admitere a cererii de intervenție în interes propriu, alături de cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei judecător.

Recurenta nu și-a încadrat în drept criticile formulate.

Recursul a fost comunicat părților din cauză.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat, sub un prim aspect, excepția lipsei semnăturii recursului, excepție care, însă, nu a mai fost susținută, admițându-se că recursul este semnat.

Pe cale de excepție, în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (4) teza I C. proc. civ., precum și cu circumstanțele speței, s-a învederat, în continuare, inadmisibilitatea căii de atac exercitate.

Tot pe cale de excepție, cu referire la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., s-a susținut că recursul ar fi nul, întrucât motivele invocate de recurentă nu s-ar încadra între cele expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., menționate explicit de autoare. De asemenea, în privința eventualelor motive de netemeinicie, recursul ar fi inadmisibil în accepțiunea noului C. proc. civ., incident în speță.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, detaliindu-se considerentele de fapt și de drept, care susțin, în opinia intimatei, legalitatea și temeinicia încheierii atacate.

Prezentă la termenul de judecată din data de 11 iulie 2016, intimata judecător A. a susținut, prin avocat, că înțelege să invoce anumite chestiuni prealabile, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant al Inspecției Judiciare, atât în privința inspectorului șef B., cât și a inspectorului judiciar care se prezintă în cauză, în strânsă legătură cu acestea impunându-se, în opinia sa, sesizarea completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 49 și art. 51 din Legea nr. 317/2004 și ale art. 38 lit. e) și f) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, în paralel cu sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește expresia „să aibă legătură cu soluționarea pe fond a cauzei”.

I. Asupra excepțiilor și cererilor prealabile formulate de părți se constată:

Având în vedere faptul că, potrivit legii și conform Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, titularul acțiunii disciplinare este Inspecția Judiciară care de asemenea, potrivit legii și Regulamentului, este condusă de către un inspector șef și datorită faptului că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 702 din 30 iunie 2015, calitatea de inspector șef al Inspecției Judiciare este îndeplinită de domnul judecător B., aspect necontestat, de altfel de către partea care a invocat această excepție, completul de 5 judecători constată că excepția lipsei calității de reprezentant a inspectorului șef al Inspecției Judiciare este neîntemeiată și o respinge ca atare.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Totodată, având în vedere prevederile art. 18 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare al Inspecției Judiciare, care stipulează în sensul că inspectorii judiciari sunt desemnați să susțină acțiunile disciplinare promovate în fața Consiliului Superior al Magistraturii, instanța respinge și excepția lipsei calității de reprezentant a inspectorului judiciar desemnat să reprezinte Inspecția Judiciară în proces.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere motivele anterior menționate și ținând cont de textele de lege invocate, față de care se constată că problema de drept pentru care se solicită sesizarea nu este o chestiune de drept, în sensul de a fi controversată sau de a ridica probleme de interpretare juridică, completul de 5 judecători respinge această solicitare.

Pe cale de consecință – întrucât argumentele respingerii cererii de sesizare a Completului specializat vizează noutatea chestiunii de drept – se respinge și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată.

Sub un prim aspect, în ceea ce privește excepția invocată de Inspecția Judiciară relativ la calea de atac exercitată de Asociația Magistraților din România, în raport cu dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale C. proc. civ. și cu prevederile art. 64 alin. (4) din codul menționat care stipulează că încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă, Înalta Curte constată că această cale de atac este admisibilă.

Urmare demersului de calificare efectuat în cadrul controlului de legalitate, având în vedere competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum aceasta rezultă din interpretarea gramaticală, sistemică și teleologică a prevederilor art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportarea lor la dispozițiile C. proc. civ. și la cele ale art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare; în considerarea dispozițiilor art. 152 C. proc. civ., completul de 5 judecători stabilește că în cauză, calea de atac exercitată este recurs.

De asemenea, având în vedere și faptul că cererea de recurs formulată de intervenientă este motivată și întrucât motivarea corespunde exigențelor dispozițiilor procedurale, criticile formulate (independent de caracterul lor fondat sau nefondat) putând fi încadrate în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte respinge excepțiile formulate de intimata Inspecția Judiciară privind inadmisibilitatea și, respectiv, nulitatea recursului dedus judecății.

II. Analizând recursul declarat, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., la actele dosarului, precum și la dispozițiile legale invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Sub aspectul criticilor pe fondul recursului, se constată că susținerile invocate nu au relevanța acordată de autoarea acestei căi de atac, nefiind de natură a justifica încuviințarea cererii sale de intervenție principală formulată în speță.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul procesual, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Stabilind condițiile interesului, art. 33 teza I C. proc. civ. prevede că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Așadar, pentru a justifica sesizarea instanței de judecată cu judecarea oricărei cereri sau a unei căi de atac, interesul trebuie să îndeplinească, cumulativ, anumite condiții, în sensul că trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor normelor de drept material sau procesual; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, determinat, direct și personal, respectiv să vizeze un folos practic concret, care să aparțină persoanei care a formulat cererea.

Prin urmare, interesul procesual determinat, actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice inclusiv în privința formulării unei cereri de intervenție voluntară.

În plus, în ceea ce privește intervenția principală, legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 61 alin. (2) C. proc. civ., cerința ca intervenientul să pretindă pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, recurenta Asociația Magistraților din România a formulat, într-un litigiu vizând contenciosul disciplinar al funcției de judecător, în paralel, atât cerere de intervenție în interes propriu, cât și cerere de intervenție în interesul pârâtei A.

Instanța de disciplină, cu opinia majoritară, a respins în mod legal cererea de intervenție principală a asociației petente.

Astfel, se constată că, într-adevăr, în demersul procesual inițiat din această perspectivă, petenta nu a justificat un interes personal care să permită participarea sa, în calitate de intervenient principal, în cauza disciplinară dedusă judecății.

Semnificativ din acest punct de vedere este faptul că invocarea atribuțiilor și a rolului pe care, în temeiul unor dispoziții constituționale, legale ori statutare pe care asociația recurentă le-ar avea și care se referă la ocrotirea unor interese generale ale membrilor categoriei profesionale pe care o reprezintă (denumite de recurentă însăși „deziderate”), în scopul înlăturării unor pretinse posibile îngrădiri ale principiilor ce guvernează activitatea și statutul profesiei, nu este de natură a îndeplini cerința unui interes sau drept propriu concret, determinat, în cauză, fie el cel dedus judecății, fie în strânsă legătură cu acesta.

Cu alte cuvinte, partea nu a justificat un folos practic al său, pe care să-l urmărească în privința acțiunii disciplinare ce formează obiectul dosarului în discuție.

Cât privește ocrotirea unor interese private ale magistraților, cum sunt cele la care tinde intervenienta prin demersul său judiciar în prezenta cauză, aceasta se poate face în respectivul cadru procesual pe calea intervenției accesorii formulate și care a fost încuviințată în principiu de către instanța de disciplină.

În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentei interveniente formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în baza art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de către intervenienta Asociația Magistraților din România.

Sursa informației: www.scj.ro.

Acțiuni disciplinare promovate în fața CSM. Excepție a lipsei calității de reprezentant a inspectorului șef al Inspecției Judiciare. Recurs (NCPC, Legea nr. 317/2004) was last modified: ianuarie 10th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.