Acţiunea în răspundere civilă delictuală. Stabilirea competenţei teritoriale alternative (NCC, NCPC)

27 oct. 2021
Vizualizari: 323
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 530/2021

NCPC: art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 116, art. 135 alin. (1); NCC: art. 1349

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În cauza dedusă judecății, obiectul acțiunii cu care reclamanta Directia Generală a Finantelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a învestit instanța de judecată îl constituie obligarea pârâților A. și B., în calitate de administratori la S.C. C. S.R.L. Iași, în temeiul răspunderii civile delictuale, la plata sumei de 47.907 RON, reprezentând creanță datorată bugetului consolidat al statului.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere civilă delictuală, și de temeiul de drept invocat, respectiv prevederile art. 1349 din C. civ., acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, în sensul stabilirii acesteia în funcție de domiciliul pârâtului, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. menționate anterior, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului.

Așadar, în cauza de față, ar fi competente, deopotrivă, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul pârâților, la data sesizării instanței, în acord cu prevederile art. 107 alin. (2) din C. proc. civ., cât și judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

În cauza dedusă judecății, se reține că reclamanta s-a adresat Judecătoriei Suceava.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, dosarul Judecătoriei Suceava nr. 5618/314/2019, la data sesizării instanței, 31 mai 2019, pârâții aveau stabilite domiciliile în raza teritorială a Judecătoriei Iași, (pârâtul A. în municipiul Iași Șoseaua x, județul Iași și pârâtul B. în județul Iași.), aspect relevat și de către pârăți, care, prin întâmpinările formulate în fața Judecătoriei Suceava, au invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Pe de altă parte, pretinsa faptă ilicită vizează omisiunea îndeplinirii de către pârâți a unor obligații fiscale, faptă săvârșită printr-o inacțiune sancționată de lege. Ca atare, nu se poate identifica nici locul săvârșirii acesteia și nici locul producerii prejudiciului în cauză, singurul criteriu aplicabil în determinarea instanței competente teritorial fiind cel al domiciilor pârâților la data sesizării instanței.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente însă, în soluționarea prezentului conflictul negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că aceste prevederi nu sunt incidente având în vedere că reclamantul s-a adresat unei instanțe care nu se regăsea printre cele care ar fi fost competente să soluționeze cauza conform dispozițiilor legale arătate.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Având în vedere că la data sesizării instanței, pârâții aveau stabilite domiciliile în circumscripția Judecătoriei Iași, competența teritorială de soluționare a pricinii revine acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Directia Generală a Finantelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în contradictoriu cu pârâții A. și B., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, în favoarea Judecătoriei Iași.

Sursa informației: www.scj.ro.

Acțiunea în răspundere civilă delictuală. Stabilirea competenței teritoriale alternative (NCC, NCPC) was last modified: octombrie 27th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.