Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
495 views
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea procesului-verbal nr. x încheiat la data de 2.06.2014 de către inspectori antifraudă din cadrul Direcţiei Regionale 1 Suceava, prin care s-a constatat că munca prestată prin agent de muncă temporară nu constituie detaşare, inspectorii antifraudă au considerat şi că sumele de bani plătite lucrătorilor temporari reprezintă cheltuieli salariale supuse contribuţiilor obligatorii (asigurări sociale, şomaj şi asigurări de sănătate) şi impozitului pe venit şi, în consecinţă, societatea avea obligaţia de a le evidenţia ca atare în contabilitate, de a le reţine şi vira la bugetele aferente acestor contribuţii şi impozite. Avându-se în vedere cotele de contribuţii de 10,5%, 0,5% şi 5,5%, precum şi impozitul pe venit de 16%, s-a estimat, în temeiul art. 67 din Codul de procedură fiscală, un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului de 1.532.675 RON.
În capitolul III, procesul-verbal nr. x din 2.06.2014 cuprinde măsurile dispuse de inspectorii antifraudă în timpul controlului şi anume:
„înregistrarea în contabilitate a sumelor determinate conform procesului-verbal şi virarea de îndată a contribuţiilor sociale obligatorii şi a impozitului pe veniturile salariale”.
Prima instanţă a reţinut că doar măsurile dispuse la capitolul III au caracterul unui act administrativ fiscal şi în urma administrării probatoriilor a admis acţiunea, în parte, a anulat răspunsul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Suceava 1 din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de respingere a plângerii prealabile, a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x din 2.06.2014 al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Suceava 1 din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, doar în ceea ce priveşte măsurile dispuse la capitolul III. A respins cererea de suspendare a executării procesul-verbal nr. x din 2.06.2014 al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Suceava 1 din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de RON reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actelor administrative.
Hotărârea primei instanţe a fost recurată de ambele părţi, astfel cum s-a arătat la punctul 2, invocându-se în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză şi care dă soluţie tuturor recursurilor formulate, este dacă procesul-verbal nr. x din 2.06.2014 al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Suceava 1 are caracterul unui act administrativ fiscal sau reprezintă un act premergător, un document prin care se constată o situaţie fiscală fără consecinţe juridice directe.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedură fiscală „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale”, iar conform art. 85 alin. (1) din acelaşi cod, „impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4); b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri”.
La rândul său, OPANAF nr. 3721/2013 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor şi documentelor utilizate în activitatea de control a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, stabileşte că „procesul-verbal reprezintă actul de control bilateral care se întocmeşte de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului curent, operativ şi inopinat sau a controlului tematic, pentru constatarea unor situaţii faptice şi documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum şi pentru constatarea unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal şi vamal şi pentru stabilirea implicaţiilor fiscale ale acestora”.
În aceste coordonate, de lege lata, procesul-verbal emis de către inspectorii antifraudă nu are trăsăturile definitorii ale actului administrativ fiscal ori ale actului administrativ comun, definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu are prin el însuşi aptitudinea de a „da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice”.
Verificând în concret dacă în cazul procesului-verbal contestat, prin exces de putere, s-ar fi emis totuşi un act care are o existenţă de sine stătătoare şi stabileşte obligaţii fiscale în sarcina recurentului, Înalta Curte a constatat că procesul-verbal antifraudă, independent de concluziile pe care le conţine în privinţa datoriilor celui controlat, nu generează prin el însuşi o obligaţie de plată.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte consideră că Măsurile dispuse în timpul controlului, respectiv „înregistrarea în contabilitate a sumelor determinate conform procesului-verbal şi virarea de îndată a contribuţiilor sociale obligatorii şi a impozitului pe veniturile salariale” nu pot fi disociate de Constatările (Cap. I) potrivit cărora „prejudiciul a fost determinat prin estimare (…)” şi nici de răspunsul la plângerea prealabilă în care i s-a explicat că „actul de control întocmit de inspectorii antifraudă nu este un titlu de creanţă şi nu poate fi pus în executare” mai înainte de a se emite un titlu de creanţă.
Nici susţinerea potrivit căreia recurenta-reclamantă nu are acces la justiţie nu poate fi acceptată, câtă vreme, conform propriilor susţineri, a atacat deciziile de instituire a măsurilor asigurătorii emise în baza procesului-verbal conform prevederilor art. 129, art. 171-172 din C. proc. civ., în condiţiile contestaţiei la executare.
Pe de altă parte, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie practica s-a consolidat în sensul prezentei soluţii (Deciziile 406/2016, 1546/2016, 2355/2016).
În consecinţă, procesul-verbal nr. x din 2.06.2014 al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Suceava 1 nu are caracterul unui act administrativ fiscal şi nu poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, acţiunea fiind inadmisibilă.
7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 27 aprilie 2015 şi a sentinţei nr. 90 din 28 mai 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa în tot sentinţa şi încheierea recurate şi, rejudecând cauza: va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte va respinge şi recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi continuat de B. prin transmiterea calităţii procesuale active, împotriva sentinţei nr. 90 din 28 mai 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
