Act administrativ. Interes legitim. Competență (Legea nr. 554/2004; NCC; NCPC)

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 3034/2016

Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f), art. 8; NCC: art. 1535; NCPC: art. 135 alin. 1 şi 4

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că reclamanţii A, B şi C au chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei să stabilească dobânda legală calculată de la data de 01.01.2003 la 23.12.2014 pentru tranşa a II-a în cuantum de 13302 lei din compensaţiile acordate prin Hotărârea nr. 366/19.12.2000 validată prin Ordinul nr. 162/13.01.2005, precum şi să emită decizia cuprinzând suma rezultată şi ordinul de plată.

Concret, reclamanţii au obținut în anul 2014 plata tranșei a doua din compensațiile ce li se datorau din anul 2002, conform Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și solicită plata dobânzilor legale pentru perioada 2002-2014.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Din interpretarea dispoziţiilor sus-citate rezultă că adresarea către instanţa de contencios administrativ este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii: 1) cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică; 2) conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, ori nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

În raport de această situaţie se constată că, obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă obligaţia de a face, iar procedura acordării de dobânzi legale la o sumă certă de bani este de competența instanțelor de drept comun.

De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, toate procedurile administrative prevăzute în Legea nr. 9/1998 au fost epuizate, acordarea dobânzii legale nefiind prevăzută de acest act normativ, situaţie în raport de care se constată că litigiul asupra dobânzii legale nu este de natură administrativă, ci de drept comun.

Conform art. 1535 Cod civil: (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

În ceea ce priveşte dreptul comun, se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 94 lit. k) Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora, judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Soluţia Înaltei Curţi

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. 1 şi 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Sursa informației: www.scj.ro.