Acordul cu privire la punerea în executare a unei hotărâri pronunţate într-un stat străin pe teritoriul statului român. Informarea autorităţii judiciare emitente asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare

• Legea nr. 302/2004: art. 98

Prin sentința penală nr. 101/P.I./2018 din 19 noiembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins ca nefondată cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare x din data de 15.08.2018 emis de către Tribunalul Frankenthal (Pfalz) în baza sentinței cu referința x din data de 07.11.2016, definitivă la data de 22.06.2017 pronunțate de Tribunalul Frankenthal (Pfalz) față de persoana solicitată A., întrucât persoana solicitată este cetățean român, are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și a precizat în mod explicit că refuză să execute măsura de siguranță în Germania.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 959 din 17 decembrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Conform dispozițiilor legale incidente în materie, art. 98 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european în situațiile în care nu primește din partea autorităților judiciare străine informațiile solicitate pentru a pune în executare hotărârea pe teritoriul României. În situația în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele în termen de 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoaștere și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile, în relația dintre România și statul membru de emitere ori în lipsa acestora în baza reciprocității.

Voința persoanei solicitate, respectiv acordul acesteia cu privire la punerea în executare a unei hotărâri pronunțate într-un stat străin pe teritoriul statului român, nu poate produce consecințe asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către autoritățile române. În cauza de față, persoana solicitată a fost găsită vinovată de săvârșirea unor infracțiuni pe teritoriul Germaniei, iar măsura de siguranță dispusă de către autoritățile germane este consecința acordului persoanei solicitate de a se supune măsurii respective pentru a evita pronunțarea unei hotărâri cu privire la executarea unei pedepse. În cursul executării măsurii de siguranță pe teritoriul Germaniei, persoana solicitată s-a sustras de la executarea acesteia, a părăsit teritoriul Germaniei, a ajuns pe teritoriul unui alt stat membru a Uniunii Europene (Franța) s-a prezentat la Ambasada României de pe teritoriul acelui stat și a solicitat emiterea unui document de călătorie de către ambasadă cu ajutorul căruia, a revenit pe teritoriul României, unde a fost identificat de autoritățile germane și adus în fața instanței la cererea acestora, a refuzat să execute în continuare măsura de siguranță dispusă de către autoritățile străine și de sub puterea căreia se sustrăsese anterior.

Cooperarea internațională în materie penală cu privire la punerea în executare a unei măsuri de siguranță pe teritoriul statului solicitat, prin recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine, nu poate fi blocată de lipsa acordului persoanei care s-a sustras de la executarea unei măsuri de siguranță dispusă pe teritoriul statului solicitant.

Scopul măsurii de siguranță a fost evaluat de către autoritățile străine, iar necesitatea acesteia nu mai poate fi reevaluată de către autoritățile statului solicitat. Autoritățile statului solicitat, fie admit cererea și trimit persoana să execute măsura de siguranță pe teritoriul statului solicitant, fie pun în executare măsura de siguranță pe teritoriul statului solicitat. Cu privire la această din urmă soluție, instanța statului solicitat nu are competența de a reanaliza caracterul necesar al punerii în executare a măsurii de siguranță. Autoritățile statului solicitat pot doar să constate, fie că din punct de vedere administrativ au toate datele necesare pentru punerea în executare a acestei măsuri pe teritoriul său, fie că aceste date lipsesc. În consecință, instanța de fond a dat o soluție în considerarea unor temeiuri pe care legea nu le dădea în competența sa. Practic, instanța de fond a acționat ca o instanță de control al temeiniciei soluției pronunțată de către instanțele germane, aspect care excede cererii cu care aceasta a fost investită, de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Înalta Curte reține, astfel, că motivul de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, este unul facultativ și este condiționat de îndeplinirea mai multor cerințe, iar în situația în care sunt întrunite toate condițiile pentru incidența sa, instanța română trebuie să urmeze în mod obligatoriu procedura recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, dispunând în final ca pedeapsa ori măsura de siguranță să fie executată în România. Legea prevede o singură excepție, și anume situația în care autoritatea emitentă nu transmite într-un anumit termen documentele necesare recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii străine, caz în care instanța română poate refuza executarea mandatului european de arestare.

Voința persoanei solicitate este relevantă doar din perspectiva motivului de refuz, constituind una din condițiile prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată (este necesar ca, alături de alte condiții, persoana solicitată să declare că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent).

Recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare pronunțată în străinătate, deși consecința mai sus-menționatei manifestări de voință a persoanei solicitate, se desfășoară însă din oficiu, și nu la cererea persoanei solicitate, acordul sau lipsa de acord a acesteia din urmă în privința recunoașterii hotărârii străine de condamnare, cu consecința executării pedepsei sau a măsurii de siguranță în România, fiind lipsită de relevanță. În caz contrar, persoana solicitată ar putea dispune ea însăși asupra cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, blocând pur și simplu procedura de recunoaștere pe cale incidentală, ceea ce nu poate fi acceptat.

Drept urmare, instanța nu poate lua act de renunțarea de către persoana solicitată la cererea de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței definitive pronunțată de autoritățile străine.

În speță, se constată că, procedând în acest mod, instanța de fond a conferit manifestării de voință a persoanei solicitate valențe neprevăzute de lege, lăsând impresia că respingerea cererii formulată de autoritățile judiciare din Germania s-ar datora tocmai renunțării persoanei solicitate la continuarea procedurii de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii emisă de autoritatea solicitantă.

Or, din conținutul hotărârii atacate, reiese că instanța de fond a constatat în mod corect că autoritățile germane nu au transmis copia certificată a hotărârii definitive prin care a fost aplicată măsura de siguranță, hotărâre în considerarea căreia a fost emis mandatul european de arestare. Aceasta este împrejurarea care atrage incidența disp. art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată, cu consecința respingerii cererii formulate de autoritățile germane.

În concluzie, motivul facultativ de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată, nu poate fi analizat independent de disp. art. 98 alin. (3) și (4) din aceeași lege și nu poate constitui unicul temei al refuzului de executare a mandatului european de arestare, fiind necesar să se constate și faptul că procedura de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare nu se poate desfășura din culpa autorității solicitante, care nu comunică într-un anumit termen documentele necesare.

În consecință, Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva sentinței nr. 101/P.I./2018 din data de 19 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:

Va înlătura mențiunea de a se lua act de renunțarea de către persoana solicitată A. la cererea de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței cu referința x din data de 07.11.2016, definitivă la data de 22.06.2017 pronunțate de Tribunalul Frankenthal (Pfalz).

În temeiul art. 98 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va constata că nu poate fi urmată procedura de recunoaștere pe cale incidentală a sentinței cu referința x din data de 07.11.2016, definitivă la data de 22.06.2017 pronunțate de Tribunalul Frankenthal (Pfalz).

În temeiul art. 98 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată, va dispune informarea autorității judiciare emitente asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare ocazionate de calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în cuantum de 420 RON, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.