Achitarea taxei judiciare de timbru. Nulitate. Recurs (NCPC; Legea nr. 147/1997)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 201/2016

NCPC: art. 105 alin. (2), art. 304 pct. 5, art. 312 alin. (1); Legea nr. 147/1997: art. 20 alin. (1)

Recurenții – reclamanți au susținut că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât la termenul la care a fost admisă excepția de netimbrare a apelului, Curtea de Apel Ploiești nu a acordat un termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare a mandatarei lor, precum și pentru a se soluționa un alt dosar aflat în strânsă legătură cu cauza de față.

Motivul de recurs invocat de recurenții-reclamanți sancționează încălcarea, de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Acest motiv de recurs constituie, potrivit doctrinei, dreptul comun în materia nulității actelor de procedură; critica privind încălcarea dreptului la apărare poate fi cercetată din perspectiva acestui motiv de recurs.

Prin raportare la situația particulară dedusă judecății, Înalta Curte reține că cererea de amânare formulată de reclamanți în faza procesuală a apelului, la al doilea termen de judecată, a fost fundamentată pe considerente de ordin medical în ceea ce o privește pe A. (care este și reclamant în cauză), respectiv pe considerente de oportunitate, în sensul în care s-a solicitat practic amânarea îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în alt dosar, care are legătură cu cauză de față, recurenții susținând că nu ar mai fi avut interes să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 98.545,50 lei, dacă ar fi primit o soluție favorabilă în dosarul aflat pe rolul secției de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, cu termen la data de 28 octombrie 2015.

Însă, prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 147/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, incidente în speță ca lege în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dispun că plata taxelor judiciare de timbru se face anticipat. Numai în măsura în care actul de sesizare a instanței care pune în mișcare acțiunea civilă nu a fost însoțit de plata taxei de timbru instanța de judecată va încunoștiința partea despre cuantumul taxei de timbru și sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații.

Plata taxei judiciare de timbru este un aspect care ține de legala învestire a instanței; prin urmare, excepția de netimbrare se examinează cu prioritate atunci când vine în concurs cu alte excepții sau cu alte cereri care nu pun în discuție reexaminarea taxei de timbru sau acordarea ajutorului public judiciar.

În speță, recurenții aveau cunoștință de obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 98.545,50 lei încă de la judecata desfășurată în recurs în primul ciclu procesual. În plus, aceștia au uzat de prevederile O.U.G. nr. 51/2008 și au fost legal citați pentru termenul din 17 septembrie 2015.

Împrejurarea că instanța de apel a reținut că nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din 18 iunie 2015, când în realitate o asemenea cerere a fost formulată, dar a fost respinsă în mod irevocabil nu afectează legalitatea hotărârii atacate cu recurs, în condițiile în care la data admiterii excepției de netimbrare a apelului, potrivit chiar susținerilor recurenților, cererea de reexaminare era soluționată în mod irevocabil prin respingere.

Înalta Curte mai reține că recurenții nu au arătat în ce măsură starea de boală cronică a unuia dintre aceștia, chiar în măsura în care era și mandatar al celorlalți reclamanți, era de natură să conducă la o nouă amânare a judecății în apel, în al doilea ciclu procesual, în condițiile în care apelul a fost declarat la data de 8 aprilie 2014, reclamanții au uzat de dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008 și aveau cunoștință de obligația de plată a taxei judiciare de timbru și de cuantumul acesteia încă de la judecata în recursul soluționat prin Decizia civilă nr. 253 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu referire la existența unui acord al părților în ceea ce privește ordinea de soluționare a proceselor, Înalta Curte reține că un asemenea consens nu are incidență cu privire la prorogarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, ci poate viza, de exemplu o suspendare a judecății prin acordul părților, însă numai după achitarea taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 1182 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.