Accident rutier. RCA. Termen de prescripție. Recurs (Legea nr. 136/1995)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1433/2016

Legea nr. 136/1995: art. 54 alin. (1), Decretul nr. 167/1958: art. 3, art. 8, NCPC: art. 9, art. 497

Cererea de chemare în judecată care a învestit instanțele în prezentul litigiu a fost formulată în contradictoriu cu SC F. SA, fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 136/1995. Intimatul D. a fost citat în cauză în calitate de intervenient forțat, în condițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995.

Înalta Curte confirmă incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 8 din același act normativ. Însă, în raport de cadrul procesual ales de reclamanți, instanța de apel avea obligația de a verifica împlinirea termenului de prescripție față de persoana juridică indicată de reclamanți ea având calitatea de pârât în raportul juridic dedus judecății.

Este adevărat că, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă, în cazul dreptului la acțiune în repararea unei fapte ilicite, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Însă, în respectarea principiului disponibilității, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. și care guvernează desfășurarea oricărui proces civil verificarea termenului de prescripție trebuie să fie făcută în raport pârâtul indicat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, și care, în prezentul litigiu, este SC F. SA.

Prin urmare, în stabilirea momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție al dreptului material la repararea pagubei solicitată de reclamanți, instanța avea obligația de a determina data la care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască asigurătorul – parte a contractului de asigurare încheiat cu asiguratul răspunzător de producerea faptei ilicite.

Or, în cauză, cercetarea judecătorească a vizat numai momentul la care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască persoana vinovată de producerea accidentului rutier, instanța neobservând faptul că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 136/1995, fiind formulate în contradictoriu cu societatea de asigurare, parte a contractului de asigurare încheiat cu persoana vinovată de producerea accidentului rutier.

Din cuprinsul Sentinței penale nr. 5 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Tulcea rezultă că la data producerii accidentului de circulație, autoturismul condus de inculpat era asigurat RCA la SC F. SA, astfel că în cauza penală a fost introdusă societatea de asigurări în calitate de asigurător de răspundere civilă. În sentința penală menționată nu este însă indicată și data la care reclamanții din prezenta cauză au aflat care este societatea care, la data producerii accidentului, avea calitatea de asigurător de răspundere civilă.

Este adevărat că, la data de 4 noiembrie 2013, reclamanții cunoșteau că asigurător de răspundere civilă pentru accidentul rutier produs la data de 12 iunie 2011 este SC F. SA, de vreme ce, la acea dată, au solicitat acestei societăți de asigurare furnizarea unor anumite date, așa cum rezultă din cererile aflate la dosarul primei instanțe. Însă, în determinarea momentului la care s-a născut dreptul material la acțiune și de la care a început să curgă termenul de prescripție este important a se stabili dacă, între data producerii accidentului rutier, 12 iunie 2011, și data la care ar 11 trebuit să înceapă să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru a fi împlinit la data de 24 iulie 2014 (data formulării acțiunii), reclamanții au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască care este societatea de asigurări în contradictoriu cu care își puteau formula pretențiile întemeiate pe Legea nr. 136/1995.

Or, în cauză, nu există probe în raport cu care să se poată determina data la care reclamanții au cunoscut ori ar fi trebuit să cunoască societatea de asigurări pe care o puteau chema în judecată în condițiile Legii nr. 136/1995.

De aceea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apei, care urmează a stabili, pe baza probelor pe care le va administra, care este data la care reclamanții au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască asigurătorul de răspundere civilă în contradictoriu cu care și-au formulat pretențiile în prezenta cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.