Abuzul în serviciu. Suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat și dublul grad de jurisdicție. Admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 1070/2017

NCP: art. 297 alin. (1); NCPP: 16 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (2) și (5), art. 315 alin. (1) lit. b), art. 336-341; Legea nr. 47/1992: art. 29; Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești: art. 97 alin. (3) cu referire la alin. (1); Constituția României: art. 124, art. 16 alin. (1), art. 21, art. 51 alin. (3); CEDO: art. 13

Prin încheierea penală din 24 octombrie 2017 pronunțată, în Dosarul nr. x/32/2017/a1, de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

1) În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

2) În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a admis cererea formulată de petentul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Asupra cererii petentului A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. și a prevederilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-au constatat următoarele:

La data de 10 august 2017 sub nr. x/32/2017 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău plângerea petentului A. împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 893/P/2016 din 12 iunie 2017.

Prin plângerea sa petentul a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. și a prevederilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

În susținerea excepțiilor invocate, petentul a arătat că prevederea cuprinsă în art. 341 alin. (8) C. proc. pen. privind caracterul definitiv al încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a respins plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată este discriminatorie și contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, petentul a arătat că norma legală menționată mai sus contravine și prevederilor art. 124 din Constituție și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Dacă în cazul trimiterii în judecată a unei persoane, aceasta beneficiază de un dublu grad de jurisdicție nu același lucru se întâmplă în cazul unei soluții de netrimitere în judecată. Plângerea adresată procurorului ierarhic superior nu este o cale de atac care să asigure dublul grad de jurisdicție.

Cu privire la prevederile art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a învederat faptul că dispoziția privind obligarea persoanei căreia i s-a respins plângerea împotriva actelor și măsurilor organelor de urmărire penală la plata cheltuielilor judiciare către stat contravine prevederilor art. 51 alin. (3) din Constituția României.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău a examinat admisibilitatea cererii petentului A. de sesizare a Curții Constituționale în mod distinct față de cele două texte legale ce fac obiectul criticilor de neconstituționalitate în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

S-a reținut că acest text de lege, ce stabilește condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, are următorul conținut:

(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare*), care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară**), în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

S-a mai reținut că din conținutul acestei dispoziții legale rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie să se constate îndeplinirea următoarelor condiții:

– excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

– excepția să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial sau de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă;

– excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– dispoziția legală care face obiectul criticii de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia;

– excepția să nu privească o prevedere legală constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu privire la disp. art. 341 alin. (8) C. proc. pen., care face obiectul criticii de neconstituționalitate a petentului A., s-a reținut că această prevedere legală stabilește, între altele, caracterul definitiv al încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că dispoziția legală susmenționată nu îndeplinește una dintre condițiile de admisibilitate și anume cea referitoare la legătura acestei dispoziții cu soluționarea cauzei, devreme ce este învestit în prezenta cauză cu soluționarea plângerii petentului împotriva ordonanței procurorului de clasare la nivelul primului grad de jurisdicție și nu într-o cale de atac, astfel că o decizie a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispoziției legale ce exclude posibilitatea exercitării unei căi de atac de către petent în cauza de față nu ar avea nicio influență asupra soluției ce se va pronunța în privința plângerii petentului.

Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară a dispus, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Cu privire la disp. art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,s-a reținut că Judecătorul de cameră preliminară a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a admis cererea formulată de petentul A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.

Referitor la legătura acestor dispoziții legale cu soluționarea prezentei cauze, s-a reținut că aceasta subzistă din moment ce, în cazul respingerii plângerii formulate de petent împotriva ordonanței procurorului de clasare, în temeiul dispozițiilor legale susmenționate, se prevede a se dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Judecătorul de cameră preliminară a considerat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen. este neîntemeiată, acestea nefiind contrare prevederilor art. 51 alin. (3) din Constituția României întrucât textul constituțional se referă la scutirea persoanelor care se adresează autorităților publice cu petiții de la plata unei taxe, acesta neavând nicio legătură cu suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul proceselor penale.

Obligarea unei persoane care a formulat o plângere împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală care a fost respinsă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se întemeiază pe culpa procesuală a acestei persoane ce a introdus o plângere neîntemeiată, tardivă sau inadmisibilă, în timp ce taxele prevăzute de lege aferente exercitării unor drepturi prevăzute de lege sau al introducerii unor cereri, petiții adresate autorităților publice își au un fundament juridic diferit și anume asigurarea fondurilor bugetare necesare funcționării autorităților și instituțiilor statului și a bunei funcționări a serviciilor publice.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii penale din 24 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/32/2017/a1 de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., a formulat recurs petentul A.

Prin cererea de recurs, formulată în scris, petentul a arătat că este privat de dublul grad de jurisdicție în condițiile în care fapta reprezintă grad de pericol social deosebit de intens, a excluderii principiilor contradictorialității și oralității, subsumate prevederilor art. 21 din Constituție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 10 noiembrie 2017, acordându-se termen de judecată la data de 15 noiembrie 2017.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru a sesiza instanța de contencios constituțional trebuie îndeplinite următoarele condiții:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

a) Excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți

Prima condiție este îndeplinită având în vedere că excepția a fost invocată de către petentul A., în fața judecătorului de cameră preliminară, în faza de judecată a plângerii împotriva ordonanței de clasare din data de 12 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin Ordonanța nr. 105/II/2/2015 din data de 14 iulie 2017, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

b) Excepția să vizeze neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare;

Având în vedere că se invocă neconstituționalitatea unor dispoziții C. proc. pen., respectiv dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., și această condiție a fost îndeplinită.

c) Excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale

Față de faptul că instanța de contencios constituțional nu a admis anterior critici ale art. 341 alin. (8) C. proc. pen., condiția ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, este, la rândul ei, îndeplinită.

d) Excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia;

În fine, cu privire la ultima condiție privind legătura cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că nu a fost îndeplinită, având în vedere că sunt invocate critici legate de dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., care vizează caracterul definitiv al încheierii prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b), și d) și alin. (7^1) C. proc. pen.

Obiectul inițial al cauzei prin care a fost sesizată instanța de fond cauzei l-a format plângerea petentului A. formulată împotriva unei ordonanțe de clasare pronunțată de procurorul de caz și menținută prin ordonanța procurorului ierarhic superior, plângere ce s-a aflat în curs de soluționare pe rolul instanței legal sesizate.

Ceea ce a solicitat petentul prin sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. reprezintă, de fapt, neprevederea unei căi de atac împotriva încheierii, definitive, prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b), d) și alin. (7) C. proc. pen., situație care vizează lipsa unei căi de atac prin instituirea unui dublu grad de jurisdicție în procedura plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală prev. la art. 336-341 C. proc. pen.

Față de cele analizate, se constată că nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale.

Textele de lege incidente

Constituția României:

Art. 21 – Accesul liber la justiție:

„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite”.

Art. 124 – Înfăptuirea justiției:

„(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

(3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”.

C. proc. pen.;

Art. 341 C. proc. pen. – Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară:

„(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă”.

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

Art. 13 – Dreptul la un remediu efectiv:

„Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale”.

Contextul concret al cauzei

Prin Ordonanța nr. 893/P/2016 din 12 iunie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., reclamată de persoana vătămată A. cu privire la faptele procurorului B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, întrucât faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală.

Prin Ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 105/II/2/2016 din 14 iulie 2017 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 893/P/2016 din 12 iunie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 17.10 .2017 pronunțată în Dosarul nr. x/32/2017, Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus crearea unui dosar asociat având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate (conform art. 97 alin. (3) cu referire la alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375 din 17 decembrie 20-15 al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii).

Prin Încheierea nr. 48 din 24 octombrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/32/2017 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 893/P/2016 din 12 iunie 2016 și a Ordonanței procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 105/II/2/2016 din 14 iulie 2017.

Prin încheierea penală din 24 octombrie 2017 pronunțată, în Dosarul nr. x/32/2017/a1, de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

1) În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

2) În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a admis cererea formulată de petentul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (5) cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Având în vedere împrejurările date în contextul cauzei prezente, Înalta Curte reține că obiectul inițial al cauzei de față l-a vizat plângerea petentului A. împotriva ordonanței procurorului privind clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu privire la faptele procurorului B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman.

Se constată că prezenta cerere de sesizare a Curții Constituționale nu are legătură cu prezenta cauză având în vedere că petentul a invocat constatarea neconstituționalității unor dispoziții care vizează, neprevederea unei căi de atac împotriva încheierii definitive soluționate în baza art. 340 și urm. C. proc. pen.

Însă, în prezenta cauză, petentul a invocat această excepție în cadrul unei plângeri aflate în curs de soluționare pe rolul judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii penale din data de 24 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Înalta Curte mai reține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la disp. art. 341 alin. (8) C. proc. pen. prin Decizia nr. 432/2015, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, Decizia Curții Constituționale a României 436/2017, Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, prin care instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin aceste decizii Curtea Constituțională a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

De asemenea, a reținut Curtea Constituțională că prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești (Decizia Curții Constituționale a României nr. 436/2017 și Decizia Curții Constituționale a României nr. 755 din 13 decembrie 2016).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii penale din 24 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.