Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.090 views
După cum a fost deja prezentat într-un articol anterior şi în webinarul organizat în acest sens, angajaţii au dreptul de a primi indemnizaţii de şomaj pe perioada stării de urgenţă, pentru perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, ca urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2.
Pornind de la condiţiile în care angajaţii operatorilor economici pot beneficia de această indemnizaţie şi având în vedere că demersurile pentru obţinerea acestor indemnizaţii sunt realizate de angajatori, am întocmit o analiză succintă a situaţiilor în care angajatorii ar risca atragerea răspunderii penale.
În primul rând, dacă angajatorul nu îşi reduce sau nu îşi întrerupe activitatea şi solicită şi primeşte indemnizaţiile de şomaj pentru angajaţi, acestuia îi poate fi atrasă răspunderea pentru infracţiunea de înşelăciune şi fals în declaraţii. Înşelăciunea presupune inducerea în eroare a statului, în situaţia de faţă, prin faptul că angajatorul prezintă în cerere şi în declaraţia pe proprie răspundere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege deşi nu sunt, situaţie care determină primirea pe nedrept a indemnizaţiilor de şomaj (faptă pedepsită în această formă cu închisoarea de la 1 la 5 ani). În mod evident, această inducere în eroare a statului se realizează prin completarea declaraţiei pe proprie răspundere cu date false, aspect ce conduce automat şi la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii (faptă pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda).
De asemenea, şi situaţiei angajatorului care are plăteşte în continuare salariaţii deşi a solicitat acordarea indemnizaţiei de şomaj tehnic îi poate fi atribuită conotaţie penală. S-ar putea argumenta că şi în această ipoteză avem de-a face cu depunerea unei declaraţii false în care se arată că a fost afectată activitatea angajatorului şi acesta nu îşi mai permite salariile angajaţilor, pe când, în realitate entitatea economică îşi permite şi plăteşte în paralel salariile angajaţilor. Astfel, am avea o inducere în eroare a statului cu privire la afectarea activităţii angajatorului deşi acest fapt nu ar corespunde pe deplin realităţii. Această faptă ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals în declaraţii.
Tot în raport de înşelăciune şi fals în declaraţii ar putea răspunde şi angajatorii care solicită indemnizaţia de şomaj pentru unul sau mai mulţi angajaţi care au încheiate mai multe contracte individuale de muncă din care cel puţin un contract cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii stării de urgenţă. Legea interzice expres posibilitatea de a solicita şi primi indemnizaţii de şomaj pentru angajaţii aflaţi în această situaţie, sens în care dacă angajatorul solicită, totuşi, indemnizaţia de la stat, ştiind că angajatul are unul sau mai multe contracte de muncă cu normă întreagă active pe durata stării de urgenţă, va putea răspunde pentru înşelăciune şi fals în declaraţii.
În toate aceste trei situaţii, s-ar putea susţine că răspunderea penală ar putea fi antrenată în raport de infracţiunea de deturnare a fondurilor (ce prevede sancţiunea închisorii de la 2 la 7 ani), având în vedere că aceasta este o formă specială de înşelăciune săvârşită în dauna statului, prin inducerea în eroare a acestuia cu documente sau declaraţii false. Chestiunea prezintă importanţă pentru că în situaţia în care sumele obţinute în mod necuvenit cu titlu de indemnizaţie de şomaj depăşesc 2.000.000 lei, limitele de pedeapsă ale infracţiunii de deturnare a fondurilor vor fi majorate cu jumătate, fapta fiind considerată de o gravitate crescută.
În altă ordine de idei, dacă angajatorul depune declaraţia fiscală în care indică intenţionat un cuantum diminuat al contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate acestuia îi va putea fi atrasă răspunderea penală pentru evaziune fiscală, faptă prev. de art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005. Infracţiunea sancţionează situaţiile în care are loc o „stabilirecu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor şi contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat” (fapta este sancţionată cu închisoarea de la 3 la 10 ani). Cu alte cuvinte, dacă contribuţiile pentru asigurările sociale de sănătate sunt de 10000 lei, dar angajatorul arată în cuprinsul declaraţiei depuse la organul fiscal că acestea sunt de 5000 lei, ar fi incidentă infracţiunea de evaziune fiscală. Potrivit Codului Fiscal, angajatorul are şi calitatea de contribuabil în sensul normei mai sus amintite în raport de virarea contribuţiilor aferente veniturilor angajaţilor, astfel că nu există nicio piedică pentru reţinerea acestei infracţiuni. Extrem de importantă este menţiunea că în raport de impozitul pe venit, angajatorul nu are calitatea de contribuabil sens în care nu îi poate fi reţinută această infracţiune dacă declară un cuantum al venitului angajatului mai mic decât cel real. Probabil, va putea fi reţinută infracţiunea de înşelăciune în acest caz care prevede pedepse mai mici.
De asemenea, în situaţia în care angajatorul nu virează angajatului sumele de bani în termenul de 3 zile lucrătoare de la primirea acestora, lucrurile trebuie nuanţate. Dacă este vorba despre o simplă depăşire a termenului de 3 zile, discutăm despre o răspundere contravenţională.
În măsura în care angajatorul nu virează deloc banii şi/sau plăteşte creditorii entităţii din aceste sume de bani, acesta riscă răspunderea penală pentru infracţiunea de deturnare de fonduri (sancţiune 1-5 ani). Această infracţiune sancţionează „schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice”. Se consideră că sumele de bani primite de la bugetul de stat cu titlu de indemnizaţii de şomaj au o destinaţie specială, şi anume aceea de ajutorare a angajatului. În măsura în care destinaţia este schimbată de angajator, cu alte cuvinte acesta nu va vira banii angajatului ci îi va utiliza pentru alte cheltuieli, entitatea economică va putea fi trasă la răspundere penală. La fel ca în cazul deturnării de fonduri, dacă cuantumul indemnizaţiilor obţinute de la stat şi utilizate în alt scop, depăşeşte 2.000.000 lei, limitele de pedeapsă ale infracţiunii se vor majora cu jumătate.
Nu în ultimul rând, dacă angajatorul omite să calculeze, să reţină şi să vireze către bugetul de stat impozitele şi contribuţiile sociale aferente indemnizaţiilor de şomaj până la data de 25 a lunii, această faptă constituie contravenţie. Din punctul nostru de vedere, în această situaţie, angajatorului nu îi va putea fi atrasă răspunderea penală.
În măsura în care sunt săvârşite oricare dintre faptele amintite şi are loc formularea unei acuzaţii penale în raport de acestea, se va putea reţine şi circumstanţa agravantă a „săvârşirii infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de starea de urgenţă”. Acest aspect presupune posibilitatea majorării limitelor de pedeapsă stabilite de Codul Penal.
* Articol preluat de pe site-ul http://www.chirita-law.com/stiri/.
