Abuzul de indemnizaţia de şomaj şi răspunderea penală

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

După cum a fost deja prezentat într-un articol anterior și în webinarul organizat în acest sens, angajații au dreptul de a primi indemnizații de șomaj pe perioada stării de urgență, pentru perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, ca urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2.

Pornind de la condițiile în care angajații operatorilor economici pot beneficia de această indemnizație și având în vedere că demersurile pentru obținerea acestor indemnizații sunt realizate de angajatori, am întocmit o analiză succintă a situațiilor în care angajatorii ar risca atragerea răspunderii penale.

În primul rând, dacă angajatorul nu își reduce sau nu își întrerupe activitatea și solicită și primește indemnizațiile de șomaj pentru angajați, acestuia îi poate fi atrasă răspunderea pentru infracțiunea de înșelăciune și fals în declarații. Înșelăciunea presupune inducerea în eroare a statului, în situația de față, prin faptul că angajatorul prezintă în cerere și în declarația pe proprie răspundere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege deși nu sunt, situație care determină primirea pe nedrept a indemnizațiilor de șomaj (faptă pedepsită în această formă cu închisoarea de la 1 la 5 ani). În mod evident, această inducere în eroare a statului se realizează prin completarea declarației pe proprie răspundere cu date false, aspect ce conduce automat și la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (faptă pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda).

De asemenea, și situației angajatorului care are plătește în continuare salariații deși a solicitat acordarea indemnizației de șomaj tehnic îi poate fi atribuită conotație penală. S-ar putea argumenta că și în această ipoteză avem de-a face cu depunerea unei declarații false în care se arată că a fost afectată activitatea angajatorului și acesta nu își mai permite salariile angajaților, pe când, în realitate entitatea economică își permite și plătește în paralel salariile angajaților. Astfel, am avea o inducere în eroare a statului cu privire la afectarea activității angajatorului deși acest fapt nu ar corespunde pe deplin realității. Această faptă ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații.

Tot în raport de înșelăciune și fals în declarații ar putea răspunde și angajatorii care solicită indemnizația de șomaj pentru unul sau mai mulți angajați care au încheiate mai multe contracte individuale de muncă din care cel puțin un contract cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii stării de urgență. Legea interzice expres posibilitatea de a solicita și primi indemnizații de șomaj pentru angajații aflați în această situație, sens în care dacă angajatorul solicită, totuși, indemnizația de la stat, știind că angajatul are unul sau mai multe contracte de muncă cu normă întreagă active pe durata stării de urgență, va putea răspunde pentru înșelăciune și fals în declarații.

În toate aceste trei situații, s-ar putea susține că răspunderea penală ar putea fi antrenată în raport de infracțiunea de deturnare a fondurilor (ce prevede sancțiunea închisorii de la 2 la 7 ani), având în vedere că aceasta este o formă specială de înșelăciune săvârșită în dauna statului, prin inducerea în eroare a acestuia cu documente sau declarații false. Chestiunea prezintă importanță pentru că în situația în care sumele obținute în mod necuvenit cu titlu de indemnizație de șomaj depășesc 2.000.000 lei, limitele de pedeapsă ale infracțiunii de deturnare a fondurilor vor fi majorate cu jumătate, fapta fiind considerată de o gravitate crescută.

În altă ordine de idei, dacă angajatorul depune declarația fiscală în care indică intenționat un cuantum diminuat al contribuției de asigurări sociale de stat și a contribuției de asigurări sociale de sănătate acestuia îi va putea fi atrasă răspunderea penală pentru evaziune fiscală, faptă prev. de art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005. Infracțiunea sancționează situațiile în care are loc o „stabilirecu rea-credință de către contribuabil a impozitelor și contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat” (fapta este sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani). Cu alte cuvinte, dacă contribuțiile pentru asigurările sociale de sănătate sunt de 10000 lei, dar angajatorul arată în cuprinsul declarației depuse la organul fiscal că acestea sunt de 5000 lei, ar fi incidentă infracțiunea de evaziune fiscală. Potrivit Codului Fiscal, angajatorul are și calitatea de contribuabil în sensul normei mai sus amintite în raport de virarea contribuțiilor aferente veniturilor angajaților, astfel că nu există nicio piedică pentru reținerea acestei infracțiuni. Extrem de importantă este mențiunea că în raport de impozitul pe venit, angajatorul nu are calitatea de contribuabil sens în care nu îi poate fi reținută această infracțiune dacă declară un cuantum al venitului angajatului mai mic decât cel real. Probabil, va putea fi reținută infracțiunea de înșelăciune în acest caz care prevede pedepse mai mici.

De asemenea, în situația în care angajatorul nu virează angajatului sumele de bani în termenul de 3 zile lucrătoare de la primirea acestora, lucrurile trebuie nuanțate. Dacă este vorba despre o simplă depășire a termenului de 3 zile, discutăm despre o răspundere contravențională.

În măsura în care angajatorul nu virează deloc banii și/sau plătește creditorii entității din aceste sume de bani, acesta riscă răspunderea penală pentru infracțiunea de deturnare de fonduri (sancțiune 1-5 ani). Această infracțiune sancționează „schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice”. Se consideră că sumele de bani primite de la bugetul de stat cu titlu de indemnizații de șomaj au o destinație specială, și anume aceea de ajutorare a angajatului. În măsura în care destinația este schimbată de angajator, cu alte cuvinte acesta nu va vira banii angajatului ci îi va utiliza pentru alte cheltuieli, entitatea economică va putea fi trasă la răspundere penală. La fel ca în cazul deturnării de fonduri, dacă cuantumul indemnizațiilor obținute de la stat și utilizate în alt scop, depășește 2.000.000 lei, limitele de pedeapsă ale infracțiunii se vor majora cu jumătate.

Nu în ultimul rând, dacă angajatorul omite să calculeze, să rețină și să vireze către bugetul de stat impozitele și contribuțiile sociale aferente indemnizațiilor de șomaj până la data de 25 a lunii, această faptă constituie contravenție. Din punctul nostru de vedere, în această situație, angajatorului nu îi va putea fi atrasă răspunderea penală.

În măsura în care sunt săvârșite oricare dintre faptele amintite și are loc formularea unei acuzații penale în raport de acestea, se va putea reține și circumstanța agravantă a „săvârșirii infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de starea de urgență”. Acest aspect presupune posibilitatea majorării limitelor de pedeapsă stabilite de Codul Penal.

* Articol preluat de pe site-ul http://www.chirita-law.com/stiri/.