Abuz în serviciu și fals intelectual. Schimbarea încadrării juridice a faptelor din cele două infracţiuni într-una singură (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 174/A/2020

NCPP: art. 17 alin. (2), art. 18, art. 275 alin. (3), art. 396 alin. (1), art. 371, art. 418, art. 421 pct. 2 lit. b), art. 425 alin. (1) și (3)

În cauză, nu a fost identificat niciun element argumentativ în sensul limitării noii judecăți la verificarea temeiniciei acuzației de abuz în serviciu, așa cum, în mod eronat și în lipsa unei justificări valabile, a considerat judecătorul fondului, atât dispozitivul, cât și considerentele Deciziei penale nr. 91/A din 20 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind clare și neechivoce în sensul desființării în totalitate a Sentinței penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curții Militare de Apel București și a rejudecării cauzei cu privire la întreaga situație juridică a inculpaților P., G., H. și M., orice altă interpretare făcută prin raportare la criticile invocate în apel de fiecare dintre participanții la proces fiind pur speculativă și contravenind dispozițiilor instanței de control judiciar.

Or, procedând la rejudecarea cauzei și la efectuarea cercetării judecătorești, prin administrarea de probe, doar cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu reproșată celor patru acuzați, fără a se pronunța asupra infracțiunii de fals intelectual ce a mai fost reținută în sarcina lor prin actul de sesizare (deși, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 20 noiembrie 2019, apărarea inculpaților H., M. și P. a solicitat soluționarea cauzei și sub aspectul respectivei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, opinie exprimată și de procuror în ședința publică din 5 iunie 2019), instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 425 alin. (1) și (3) C. proc. pen., dar și pe cele ale art. 17 alin. (2), art. 396 alin. (1) și art. 371 din același cod, situație în care devin incidente prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecința admiterii apelului declarat de inculpatul P., a desființării sentinței penale atacate numai în ceea ce îl privește pe apelant, și a trimiterii cauzei spre rejudecare, în aceste limite, la Curtea Militară de Apel București.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează ca, după efectuarea cercetării judecătorești, prin administrarea probelor pe care le consideră relevante pentru aflarea adevărului și justa soluționare a acțiunii penale, să analizeze cauza pe fond, sub aspectul tuturor faptelor reținute în sarcina inculpatului P. prin actul de sesizare (circumscrise de procuror infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual), sens în care va avea în vedere criticile de netemeinicie formulate de acesta în prezenta cale de atac, precum și apărările similare invocate pe parcursul procedurii judiciare (referitoare la raportul de subsidiaritate între infracțiunea de abuz în serviciu și cea de fals intelectual, pentru care a fost trimis în judecată, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptelor din cele două infracțiuni într-una singură de fals intelectual, dar și la desființarea procesului-verbal nr. x din 28 octombrie 2013), pentru ca, în final, în limita permisă de dispozițiile art. 418 C. proc. pen., să procedeze în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (7) sau, după caz, alin. (8) C. proc. pen., având în vedere că apelantul este singurul dintre cei patru acuzați ce au format obiectul judecății în ciclul procesual anterior care a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 418 C. proc. pen., Înalta Curte arată că soluția de admitere a apelului promovat de inculpatul P., cu consecința desființării, în privința lui, a sentinței penale atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța asupra unei fapte ce i-a fost reținută în sarcină prin actul de sesizare (circumscrisă de acuzare infracțiunii de fals intelectual), în condițiile omisiunii inițiale a judecătorului fondului de a rezolva cauza și în privința acesteia, nu conduce la agravarea situației apelantului în propria cale de atac și, prin urmare, la încălcarea principiului non reformatio in peius, din moment ce, astfel cum rezultă din conținutul criticilor de netemeinicie formulate în scris și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, acesta tinde la constatarea, cu prilejul noii judecăți, a caracterului subsidiar al infracțiunii de abuz în serviciu în raport cu cea de fals intelectual, susținând că au fost comise prin același act, deci, implicit, la reținerea unei infracțiuni unice de fals intelectual pentru care să se dispună achitarea, așa cum a solicitat, de altfel, și în cuprinsul motivelor apelului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al instanței supreme (încheierea din 20 februarie 2019; memoriul cuprinzând motivele scrise de apel, filele x ds. Î.C.C.J. nr. 22/81/2014***), dar care nu au mai fost analizate întrucât s-a apreciat că se impune, cu prioritate, aplicarea dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea reprezentantului Ministerului Public, formulată la termenul de dezbateri din data de 18 iunie 2020, de a se da eficiență efectului extensiv al apelului cu privire la ceilalți trei coinculpați (G., H. și M.), Înalta Curte constată că este neîntemeiată, nefiind îndeplinită condiția de a nu se crea acestora o situație mai grea, prevăzută de art. 419 teza finală C. proc. pen.

Astfel, respectarea exigențelor art. 418 C. proc. pen. în ceea ce îl privește pe apelantul P. a fost apreciată în raport cu solicitările/apărările concrete ale acestuia și cu situația sa particulară, fiind singurul acuzat care, până în prezent, și-a menținut cererea de continuare a procesului penal, aspecte care nu se regăsesc, însă, și în privința celorlalți trei inculpați care, în fața primei instanțe, au revenit asupra poziției inițiale și, raportat la parcursul îndelungat al procedurii, au optat pentru pronunțarea unei soluții de încetare a procesului, context în care, dat fiind și faptul nu au exercitat calea de atac, acceptând implicit sentința dată, continuarea judecății nu se mai poate dispune în ceea îi privește pe aceștia.

Cu alte cuvinte, prin extinderea efectelor apelului declarat de inculpatul P. cu privire la ceilalți trei acuzați, s-ar ajunge la agravarea situației lor juridice, din moment ce prima instanță ar trebui să se pronunțe asupra unei fapte (cea circumscrisă infracțiunii de fals intelectual) în legătură cu care nu a dat nicio dezlegare anterior, prin sentința atacată, iar, în cauză, nu se identifică alte împrejurări sau circumstanțe (ca în cazul apelantului) care să conducă la concluzia că, prin rejudecarea cauzei în ceea ce îi privește, li se creează o poziție mai avantajoasă.

Pentru toate considerentele expuse în dezvoltările anterioare, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul P. împotriva Sentinței penale nr. 4 din 19 decembrie 2019 pronunțată de Curtea Militară de Apel București.

În consecință, va desființa sentința penală atacată numai cu privire la apelantul inculpat P. și, în aceste limite, va dispune rejudecarea cauzei de către Curtea Militară de Apel București.

Ca atare, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici invocate de apelantul inculpat în calea de atac, căci, așa cum s-a arătat anterior, acestea urmează a fi avute în vedere de instanța de fond cu prilejul rejudecării cauzei.

Față de soluția pronunțată, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., instanța va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta, urmând ca, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 220 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.