Abuz în serviciu contra intereselor publice și evaziune fiscală. Achitarea inculpaților, respingerea acțiunii civile și ridicarea măsurilor asiguratorii (NCPP, VCP, L. nr. 78/2000, L. nr. 241/2005)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 110/A/2018

NCPP: art. 275 alin. (3), art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a; VCP: art. 41 alin. (2), art. 248, art. 248^1; L. nr. 78/2000: art. 132; L. nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 9 alin. (2)

Apelantul A. a fost desemnat prin încheierea din 21 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2014 ca expert pentru a efectua o expertiză de evaluare în materia proprietății imobiliare, obiectivul expertizei fiind stabilirea valorii de piață a imobilului situat pe str. Universității, Suceava.

În acest sens, Curtea de Apel Suceava prin adresa din data de 24 februarie 2014 a înștiințat apelantul cu privire la desemnarea sa ca expert în cauză solicitându-i-se a comunica dacă termenul de două luni stabilit pentru efectuarea expertizei este suficient și să precizeze care este contravaloarea expertizei. Prin adresa din data de 17 martie 2014, apelantul a precizat că estimează durata necesară întocmirii expertizei la o perioadă de cca. 70 – 90 de zile și o estimare a cuantumului expertizei de 15.000 – 20.000 RON.

Ulterior strămutării cauzei, Curtea de Apel Iași a solicitat prin adresa din 5 iunie 2014 ca expertul să comunice valoarea aproximativă a onorariului de expert pentru a putea stabili un onorariu provizoriu, precum și termenul necesar întocmirii expertizei.

Prin încheierea din 30 septembrie 2014, Curtea de Apel Iași a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 5.000 RON, sumă ce urma a fi achitată de inculpați. Expertului i-au fost achitați numai 2.000 de RON din onorariul provizoriu stabilit, 1.000 RON de către inculpatul L., chitanța nr. x din 5 decembrie 2014 și 1.000 RON de către inculpatul J., chitanța nr. y din 14 ianuarie 2015.

La data de 24 octombrie 2004, expertul A. a predat raportul de expertiză întocmit în 12 exemplare, precum și decontul cheltuielilor de realizare a raportului în cuantum de 20.920 de RON . La data de 5 ianuarie 2015, ca urmare a obiecțiunilor inculpaților și parchetului, se solicită expertului ca până la termenul din data de 20 ianuarie 2015 să efectueze și să înainteze instanței un supliment la raportul de expertiză în care să răspundă obiecțiunilor formulate în cauză. Expertul A. a predat la data de 13 februarie 2015 suplimentul de expertiză tehnică .

Prin încheierea din 17 martie 2015, Curtea de Apel Iași a apreciat că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, concluziile celor două lucrări efectuate de expertul A. fiind neclare, sens în care este desemnat aleatoriu un alt expert.

Înalta Curte constată că apelantul A., în calitate de expert desemnat în cauză, a efectuat raportul de expertiză solicitat și l-a depus la instanța de fond la data de 24 octombrie 2014, pentru ca ulterior să efectueze și suplimentul la raportul de expertiză, prin care a răspuns obiecțiunilor formulate. Împrejurarea că s-a dispus schimbarea expertului desemnat în cauză, nu este un argument suficient pentru a respinge plata onorariului cuvenit ca urmare a efectuării expertizei.

Expertul A. a depus eforturi în efectuarea expertizei solicitate și a îndeplinit sarcinile impuse de instanța de fond, a răspuns prin suplimentul la expertiză la obiecțiunile formulate de părțile implicate în dosar și a justificat cuantumul onorariului final, astfel încât instanța de control judiciar constată se impune plata sumei ce reprezintă diferență onorariu către expert, obligație ce incumbă inculpaților G., H., J., K. și L., în egală măsură.

e. În ceea ce privește latura civilă, în raport de cele deja analizate și concluzionate, Înalta Curte nu identifică în sarcina inculpaților existența vreunei culpe civile pentru producerea vreunei pagube, deoarece solicitarea inculpaților L. și K. de acordare a sumelor necesare achiziționării imobilului a fost aprobată/acceptată de ordonatorul principal de credite.

În privința obligațiile impuse de reglementările profesionale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Ordinele Ministrului ori ale Secretarului general, se observă că aceste reglementări nu pot suplini, completa ori modifica legea aplicabilă achiziției publice și de aceea instanța de control judiciar reține că, în raport de toate cele anterior conchise, nu se mai impune o analiză suplimentară (Ordinul MAI nr. 621 din 29 aprilie 2005, vol. VII, dosar up și celelalte ordine ce au modificat și completat acest ordin, precum și dispoziția secretarului general nr. 435.090 din 24 ianuarie 2006, vol. VII, dosar up).

Față de toate cele anterior evocate, Înalta Curte va admite apelurile declarate de intimații inculpați G., H., J., K. și L., precum și de persoanele responsabile civilmente – persoanele juridice S.C. E. S.R.L. SUCEAVA, S.C. C. – prin lichidator judiciar HHHHHH., S.C. F. S.R.L. Suceava și S.C. C. SUCEAVA – fostă S.C. D., împotriva Sentinței penale nr. 32 din data de 12 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 de către Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori – noul C. proc. pen.

Va desființa în totalitate sentința apelată și rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., va achita pe inculpații L. și K. pentru comiterea infracțiunilor continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248^1 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale) și respectiv pe inculpații G., H. și J. pentru comiterea complicităților la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 și art. 248^1 C. pen. din 1969;

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. va achita pe inculpatul G. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

Va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Afacerilor Interne – prin Direcția Generală Juridică și acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român – prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Va dispune ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanța procurorului din data de 2 iulie 2013, dată în Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava.

Va dispune restituirea către Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și către Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava a tuturor înscrisurilor originale aflate în volumul VI al Dosarului de urmărire penală nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Suceava.

Va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași și de partea civilă Ministerul Afacerilor Interne – prin Direcția Generală Juridică împotriva aceleiași sentințe penale.

Va admite apelul declarat de expertul A. și în consecință obligă pe inculpații G., H., J., K. și L., la plata sumei de câte 3.184 RON, cu titlu de diferență onorariu către expert.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.