Abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave. Recurs în casație respins ca nefondat

• Legea nr. 78/2000: art. 10 lit. c)
• NCP: art. 297 alin. (1)
• NCP: art. 309
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 48
• NCP: art. 5
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1)
• VCP: art. 248
• VCP: art. 248^1
• VCP: art. 26

În baza art. 48 noul C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 309 noul C. pen., art. 35 alin. (1) noul C. pen. și art. 5 noul C. pen., a fost condamnat inculpatul E., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) noul C. pen. a fost aplicată inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) noul C. pen., pe o perioada de 2 ani.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 425/RC din 3 noiembrie 2017)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen… sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

2 – 6 abrogat;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

9 – 10 abrogat;

11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13 – 14 abrogat;

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

Sintagma „nu este prevăzută de legea penală”, folosită de legiuitor, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea (Decizia ICCJ nr. 261/RC/24.06.2016), situație ce nu se regăsește în cauză, întrucât fapta de abuz în serviciu a fost în permanență incriminată atât în C. pen. anterior cât și în noul C. pen.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpații C., E., A. și B. în relația cu S.C. I. S.R.L., G. S.A., SAAF – J., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.R.L., instanțele anterioare au reținut următoarele:

În relația cu S.C. I. S.R.L.

Faptele inculpatului A. care în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod nelegal s-a adresat N. solicitând efectuarea unei licitații pentru furnizarea unor panouri de afișaj în condițiile în care investiția depășea plafoanele valorice până la care el era competent să o aprobe fără a avea la bază o hotărâre, o aprobare AGA sau CA, fără ca achiziția să se fundamenteze pe un studiu de fezabilitate, proiect sau referate de necesitate, fără a fi inclusă în programul anual al achizițiilor publice, iar caietul de sarcini era incomplet și nu stabilea devizele de lucrări și prețuri, precum și criteriile de selecție ale ofertanților, încălcând O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și OMFP 1014/2001 după care a semnat un nr. de 8 contracte cu un furnizor neautorizat O. și fără viza de control financiar preventiv iar, în final, dispunând personal efectuarea tuturor plăților prin ordine de compensare și semnând de asemenea majoritatea ordinelor de plată, în condițiile în care bunurile, serviciile și lucrările nu fuseseră livrate și efectuate, iar unele facturi nu erau înregistrate în contabilitatea CN CFR, generând astfel un prejudiciu în dauna companiei în sumă de 104.622.892.255 ROL, echivalentul a 3.349.926 euro, toate aceste fapte reprezentând acte ce intră în conținutul constitutiv ale infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

De asemenea s-a reținut că faptele inculpatului A. care în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, a semnat nelegal un nr. de 3 ordine de plată în sumă totală de 5.558.127.954 RON, bani proveniți din fondurile P., cu titlu de credit, pe care i-a virat în conturile S.C. I. S.R.L. schimbând astfel destinația creditului și obținând un folos necuvenit în favoarea furnizorului, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de utilizare în alte scopuri a creditelor, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la inculpatul E. s-a reținut că faptele acestuia, în calitate de șef al Serviciului Aprovizionare și care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vizat nelegal o factură în sumă de 7.707.750.271 ROL, în condițiile în care produsele și serviciile nu fuseseră livrate, determinând astfel plata acestei facturi și contribuind în mod direct la crearea unui prejudiciu în sumă totală de 104.622.892.255 ROL, reprezintă act ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 – 248^1 C. pen. de la 1969.

În relația cu G. S.A.

Faptele inculpatului A., care în calitate de director general la CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un contract cu S.C. G. S.A. pentru instalarea unui sistem tehnologic, fără un buget aprobat, fără o hotărâre AGA sau CA, fără un studiu de fezabilitate, proiect sau referat de necesitate, fără organizarea unei licitații în conformitate cu normele O.U.G. nr. 60/2001 și fără ca angajamentul legal să fie supus controlului financiar preventiv, angajând compania într-o relație comercială cu un furnizor lipsit de orice experiență și care nu dispunea de capacitățile tehnologice necesare, neautorizat O., lucru care a dus la neîndeplinirea obligațiilor contractuale, după care a semnat personal instrumente de plată în valoare totală de 25.856.734.561 ROL, sumă ce depășea valoarea contractuală și a acceptat efectuarea restului de plăți de către ceilalți inculpați, ceea ce a dus la crearea unui prejudiciu de 48.621.605.891 RON ROL în dauna CN CFR, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

Fapta inculpatului A. care în calitatea și condițiile arătate mai sus, a semnat un ordin de plată în sumă de 3.000.000.000 ROL din fondurile P., schimbând destinația legală a acestor sume, prin aceasta creând un folos necuvenit pentru S.C. G., reprezintă act ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de utilizare a creditelor în alte scopuri, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În relația cu SAAF – J.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de Director General al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat fără a avea aprobări legale emise de AGA sau CA contractele de subrogație și cesiune de creanță după care a plătit suma de 134.504.186.950 ROL către J. generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR echivalent cu suma mai sus arătată, iar apoi a dispus fără nici un temei legal vânzarea vagoanelor aparținând SAAF, generând o pagubă în patrimoniul acestei societăți în suma de 10.697.477 RON, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

Fapta inculpatului A. care în calitate de ordonator principal de credite și director general al CN CFR, a semnat ordinul de schimb valutar și ordinul de plată dispunând transferul fondurilor P. către J., schimbând astfel în mod nelegal destinația acestor fonduri, realizând prin acest lucru, în lipsa aprobărilor legale, un folos necuvenit în beneficiul SAAF căruia i s-a achitat datoria, precum și în beneficiul CN CFR, care a preluat garanțiile SAAF-ului creându-și posibilitatea să dispună nelegal de acestea, reprezintă act ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de utilizarea creditelor în alte scopuri prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În relația cu S.C. K. S.R.L.

Faptele inculpatului A., care, în calitate de director general al CN CFR S.A. și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un număr de 3 comenzi către S.C. K. S.R.L. furnizor neautorizat O., pentru achiziția unor produse în sumă totală de 40.505.443.157 ROL, după care a semnat personal instrumente de plată pentru o sumă în valoare totală de 21.000.000.000 ROL, fără ca achiziția să aibă la bază nici un fel de document legal, încălcându-se astfel prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și Ordinul nr. 1012/2001 al M. F. P. generând, în mod direct, o pagubă în patrimoniul CN CFR S.A. în sumă de 29.577.322.057 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E., care, în calitate de șef Serviciu Aprovizionare, a semnat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 3 comenzi către S.C. K. S.R.L. furnizor neautorizat O., în valoare totală de 40.505.443.157 ROL, fără a avea la bază nici un fel de referat de necesitate sau notă de fundamentare și nici documente legale pentru această achiziție și a vizat în aceleași condiții un număr de trei facturi, atestând în mod ilegal recepția calitativă a mărfii, ceea ce a dus la efectuarea plăților, contribuind astfel în mod direct la generarea unei pagube totale în patrimoniul CN CFR în sumă totală de 29.577.322.057 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 – 248^1 C. pen. de la 1969.

În relația cu S.C. L. S.R.L.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al CN CFR și ordonator de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un angajament legal sub forma unei comenzi către S.C. L. S.R.L. fără să fi solicitat în prealabil organizarea unei licitații de către personalul specializat din cadrul companiei și a SMF, fără a avea la bază un dosar al achiziției publice, fără încheierea unui contract cu clauze care să protejeze compania de un furnizor de rea credință, fără ca proiectul operațiunii să poarte viza CFP, fără existența unui referat de necesitate și care ulterior a aprobat o cerere de compensare, acceptând semnarea altor două de către alte persoane, a semnat două protocoale ale ședințelor de compensare, în condițiile în care la baza cererii nu se regăseau documentele justificative prevăzute de lege care să ateste livrarea și recepția cantitativă și calitativă a mărfii, producând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR de 10.755.177.481 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 rap. la 248^1 C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E. care în calitate de șef Serviciu Aprovizionare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a făcut mențiuni pe un angajament legal redactat sub forma unei comenzi, dându-i valoare juridică și indicând destinația, fără ca la nivelul serviciului său să fi fost analizată necesitatea și oportunitatea achiziției și fără să fi solicitat serviciilor și direcțiilor de specialitate punerea la dispoziție a specificațiilor tehnice în vederea întocmirii caietelor de sarcini, permițând în acest fel promovarea unei achiziții neperformante și în același timp dând o aparență de legalitate a comenzii, ca și cum aceasta ar fi fost rezultatul analizei Serviciului Aprovizionare, după care cunoscând nelivrarea cantitativă și calitativă a mărfii a aplicat în fals viza de recepție pe o factură în valoare de 12.297.300.047 ROL, contribuind astfel efectiv la crearea unui prejudiciu de 10.755.177.481 ROL în dauna companiei, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 – 248^1 C. pen. de la 1969.

În relația cu S.C. M. S.R.L.

Faptele A., care în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, a semnat un nr. de 11 comenzi către S.C. M. S.R.L. pentru o cantitate totală de 100 tone soluție de ignifugare, fără a organiza licitație publică și încălcând astfel prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 și Ordinul MFP nr. 1012/2001, acceptând ca achiziția să se efectueze prin intermediul Bursei Române de Mărfuri, societate comercială ce nu era autorizată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, implicând astfel CN CFR într-o tranzacție comercială lovită de nulitate absolută, adresându-se astfel unei societăți comerciale neautorizată de Autoritatea Feroviară Română și solicitând un produs, de asemenea, necertificat O. și nici de către Centrul Național pentru Securitate la Incendiu și Protecție Civilă, în condițiile în care nu exista niciun referat de necesitate pentru achiziția unei asemenea cantități de soluție de ignifugare, după care a acceptat documentele de recepție a mărfii, neînsoțite de certificate de proveniență, origine, calitate și conformitate, iar apoi a aprobat cereri de compensare și a semnat ordine de împuternicire, convenții de plăți, protocoale de compensare și contracte de cesiune de creanță, în valoare totală de 147.430.216.640 ROL, generând astfel o pagubă în patrimoniul CN CFR în suma de 12.756.757 RON reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

În relația cu S.C. Q. S.R.L.

Faptele inculpatului A. care în calitate de Director General al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat un nr. de 4 comenzi către S.C. Q. S.R.L. pentru furnizarea unui nr. de 63 de schimbători de cale ferată, fără ca societatea comercială să fi fost selecționată în urma unei licitații organizate potrivit legii, fără încheierea unui contract de vânzare – cumpărare cu clauze ferme, angajând financiar unitatea și determinând achiziția unor produse necorespunzătoare calitativ, neînsoțite de documente de calitate, conformitate sau certificate O., după care a semnat în lipsa vizei de control financiar – preventiv un nr. de 10 cereri de compensare, 4 împuterniciri și 6 protocoale de compensare, acceptând totodată semnarea instrumentelor de plată și pentru restul sumei generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 34.640.959.500 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpați reținută în dosarul nr. x/2008, conexat la prezenta cauză.

Faptele inculpatului A., care, cu complicitatea unor funcționari din subordinea sa (inculpatul R. și inculpata S.), în perioada 17.07.2000 – 21.10.2003, în calitate de director general, administrator și ordonator de credite la C. N. C. F. C. F. R. S.A. – autoritate contractantă aflată sub influența dominantă a Ministerului Transporturilor ca autoritate publică și care desfășoară activități relevante de gestionare, dezvoltare și modernizare a infrastructurii feroviare în sectorul de utilități publice a transporturilor, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu și cu încălcarea acestor atribuții, astfel cum apar dezvoltate în Statutul companiei, conform H. G. nr. 581/1998, Regulamentele de organizare și funcționare ale companiei pe anii 2001 – 2003 și respectiv contractele de performanță nr. x/05.11.2001, nr. y/21.01.2002, nr. z/27.01.2003, cu intenție, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat resursele financiare și activele companiei, în folosul unor societăți comerciale private (inclusiv operatori feroviari privați, printre care S.C. T. S.A. și U. – casă de expediții căpușă), angajând patrimonial compania și resursele acesteia: TUI (printr-un mecanism complex de compensări), fonduri din vânzarea cu titlul de fier vechi de material rulant excedentar (locomotive și vagoane transferate fără plată prin Ordine ale Ministrului Transporturilor), credite bancare interne și externe, subvenții, în raporturi comerciale păguboase pentru aceasta, în proceduri de achiziție publică nelegale (cu încălcarea principiilor concurenței loiale în formarea unui preț competitiv de piață) și semnarea unor contracte și comenzi de achiziție publică cu încălcarea dispozițiilor legale în materie (O. U. G. nr. 60/2001, O. M. L. P. T. L. nr. 1173/2001, H. G. nr. 461/2001, Ordinul M. F. P. nr. 1012/2001), cu mai mulți furnizori – desemnați formal prin N.. societate comercială neautorizată ca Bursă de C. N. V. M. de la care a achiziționat produse inutile (fără rapoarte de necesitate) la prețuri supraevaluate (mult peste prețul pieței), fără certificate de origine și calitate, pe care parte dintre ele le-a stocat și revândut (cu păstrarea custodiei) fără a încasa banii, prin toate acestea, cauzând o pagubă patrimonială companiei în cuantum total de 840.867.832.432 ROL și în acest sens, inculpatul semnând contracte, comenzi, ordine de plată, cesiuni de creanță și ordine de compensare ș. a., reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art.248^1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969.

Fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de ordonator de credite și administrator la C. N. C. F. „C. F. R. ” S.A. în perioada 17.07.2000 – 21.10.2003, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, a schimbat destinația subvențiilor primite de la bugetul de stat în anul 2003 (în sumă totală de 764 miliarde de RON) cu titlul de transferuri pentru reparații capitale (RK) la infrastructura feroviară, prin aceea că a utilizat în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordată suma de 41.238.293.992 ROL, – la care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 31.176.865.386 ROL -, rezultatul fiind acela al diminuării veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma totală de 72.415.159.378 ROL încălcând și dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 22 din Legea nr. 500/11.07.2002 privind finanțele publice, respectiv Normele comune M. F. nr. x/19.03.1999 și M. T. nr. 869/TB din data de 10.03.1999 și în acest mod s-a realizat scopul obținerii pentru altul de plăți necuvenite (cu referire la furnizorul de produse și servicii, S.C. V. S.R.L.) prin deturnarea subvențiilor, pentru produse (achiziții trandafiri) care au fost cumpărate la prețuri supraevaluate, reprezintă act ce intră în conținutul infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, republicată.

Faptele inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de administrator, director general și ordonator de credite la C. N. C. F. „C. F. R” S.A., în perioada 2002 – 2004, a scos nelegal din funcțiune și valorificat prin vânzare, vagoane și locomotive primite prin transfer în baza O. M. T. C. T. nr. 1890/22.11.2002 ș. a. de la celelalte societăți rezultate din reorganizarea S. N. C. F. R. S.A. (23.006 vagoane și 1208 locomotive confirmate de Regionale ca fiind primite prin transfer fără plată, 23.000 de vagoane și 1059 locomotive care au fost scoase nelegal din funcțiune și vândute către diverse persoane juridice la preț de fier vechi, prin încheierea de contracte de vânzare – cumpărare încheiate de companie, fără aprobarea Consiliului de Administrație și A. G. A. ale C. N. C. F. „C. F. R” S.A.), astfel încât prin aceste contracte de vânzare-cumpărare a materialului rulant excedentar la preț de fier vechi, inculpatul A. a încălcat dispozițiile legale producând totodată companiei un prejudiciu total de 176.590.424.691 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248^1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului A., constând în aceea că, în perioada 17.07.2000 – 21.10.2003, în calitate de director general, administrator și ordonator de credite la C. N. C. F. C. F. R. S.A. – autoritate contractantă aflată sub influența dominantă a Ministerului Transporturilor ca autoritate publică și care desfășoară activități relevante de gestionare, dezvoltare și modernizare a infrastructurii feroviare în sectorul de utilități publice a transporturilor, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu și cu încălcarea acestor atribuții, astfel cum apar dezvoltate în Statutul companiei, conform H. G. nr. 581/1998, regulamentele de organizare și funcționare ale companiei pe anii 2001 – 2003 și respectiv contractele de performanță nr. x/05.11.2001, nr. y/21.01.2002, nr. z/27.01.2003, cu intenție și în baza aceleași rezoluții infracționale a traficat activele companiei, prin aceea că a semnat contractele de comodat nr. x/2002 (cu act adițional) și x/2002 având ca obiect înstrăinarea cu titlu gratuit și în mod nelegal (fără aprobarea AGA și fără existența avizelor CFP a Direcției Economice și Juridice) a 10 locomotive tip LDE 2100 C. pen. și 150 vagoane către operatorul feroviar S.C. T. S.A..

Acesta, la rândul său, în baza contractelor x/06.03.2002 și respectiv 172/14.01.2003 încheiate cu firma W. a încasat cu titlu de contravaloare transport pe coridorul IV suma de 98.000.000.000 ROL.

Prejudiciul cauzat astfel C. N. C. F. C. F. R. S.A. este de 51.550.148.167 ROL (din care 34.030.148.167 ROL cu privire la comodatul locomotivelor și 17.520.000.000 ROL cu privire la comodatul vagoanelor) suma calculată în conformitate cu dispoziția nr. x/14.05.2002 privind aprobarea tarifelor pentru servicii auxiliare și respectiv foaia oficială CFR nr. x/29.02.2003 reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248^1 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 C. pen. de la 1969.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpați reținută în dosarul nr. x/2009, conexat la prezenta cauză.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionalelor, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 23 de comenzi în valoare totală de 87.974.252.178 ROL către S.C. X. S.A., furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, O. M. F. P. nr. 1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, după care a semnat, în mod nelegal, instrumente de plată în valoare totală de 55.676.765.698 ROL, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 71.628.080.358 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E. care, în calitate de șef Serviciul Aprovizionare din CN CFR, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionalelor, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 14 comenzi în valoare totală de 53.567.668.518 ROL către S.C. X. S.A., furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, O. M. F. P.1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, determinând astfel plăți nelegale pentru mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, contribuind la generarea unui prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 71.628.080.358 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului A. care, în calitate de director general al CN CFR și ordonator principal de credite, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionalelor, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 4 comenzi în valoare totală de 10.650.500.000 ROL către S.C. Y. S.R.L. Târgu Jiu, furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, OMFP 1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, după care a semnat, în mod nelegal, instrumente de plată în valoare totală de 25.230.049.630 ROL, dar și acceptând plăți pentru întreaga cantitate de marfă furnizată, reprezentând contravaloarea unor mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, generând astfel un prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 61.909.121.680 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. de la 1969.

Faptele inculpatului E. care, în calitate de șef Serviciul Aprovizionare din CN CFR, în baza aceleași rezoluții infracționale, în lipsa oricăror documente care să ateste necesitatea și oportunitatea achiziției, în lipsa oricăror solicitări ale regionale, fără studii de piață și fără negocieri de prețuri, a semnat un număr de 4 comenzi în valoare totală de 10.650.000.000 ROL către S.C. Y. S.R.L. Târgu Jiu, furnizor neautorizat O., fără să se fi desfășurat niciun fel de proceduri legale de achiziție publică și niciun fel de verificări pe linia controlului financiar preventiv, încălcând în totalitate O. U. G. nr. 60/2001, H. G. nr. 465/2001, O. M. F. P. nr. 1012/2001 și O. G. nr. 119/1999, după care, comandând telefonic marfă de încă 50 mld. ROL, a impus ca ea să fie recepționată, a determinat astfel plăți nelegale pentru mărfuri inutile și cumpărate la suprapreț, contribuind la generarea unui prejudiciu în dauna CN CFR în sumă de 61.909.121.680 ROL, reprezintă acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 248 raportat la art. 248^1 C. pen. de la 1969.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpații B. și C. reținută în dosarul nr. x/2012, conexat la prezenta cauză.

Faptele inculpatului B. care, în calitate de asociat și administrator al S.C. G. S.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a facturat personal către CN CFR S.A. lucrări neefectuate în valoare de 7.900.000.000 ROL la data de 02.07.2001, a acceptat facturarea și a altor sume în intervalul 15.06.2001 – 05.10.2001 și a încasat banii în intervalul 23.07.2001 – 17.05.2002, contribuind în acest fel la crearea unui prejudiciu de 49 miliarde ROL în dauna părții civile CN CFR S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpatul a dobândit calitatea de administrator al societății la data de 29.05.2001, deținând totodată și funcția de președinte, mandatul de administrator al acestuia încetând la data de 09.01.2002. Astfel, inculpatul, în calitatea de administrator, a gestionat întreaga activitate a societății în perioada de referință 29.05.2001 – 09.01.2002.

Cu privire la actele materiale reținute în sarcina inculpatului și data săvârșirii lor se reține că activitatea infracțională a acestuia s-a derulat în intervalul 15.06.2001 (data acceptării emiterii primei facturi de către inc. D.) – 17.05.2002 (data încasării ultimei tranșe de bani din facturile emise în perioada exercitării mandatului de administrator de către inculpat).

S-a apreciat că activitatea inculpatului B. nu poate fi redusă la actele materiale din data de 02.07.2001 (semnarea facturii de 7.900.000.000 ROL) și primirea sumelor de bani astfel plătite în intervalul 23.07.2001 – 01.08.2001, întrucât, prin natura atribuțiilor îndeplinite în cadrul societății în perioada de referință susmenționată, acesta a girat activitățile care se înscriu în întreg ansamblul infracțional.

Faptele inculpatului C. care, în calitate de asociat al S.C. G. S.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a facturat în mod repetat către CN CFR S.A. lucrări neefectuate în valoare totală de 2.156.735.091 ROL în datele de 03.03.2003 și 10.03.2003, contribuind în acest fel la crearea unui prejudiciu de 49 miliarde ROL în dauna părții civile CN CFR S.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

*****

Solicitarea formulată de inculpații A. și E., de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu raportat la decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, este neîntemeiată.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016 infracțiunea de abuz în serviciu nu a fost dezincriminată, astfel cum susțin inculpații, ci s-a redefinit sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din conținutul textului de lege, decizia menționată nefiind o decizie de dezincriminare propriu-zisă a acestei infracțiuni ci de interpretare a normei legale din perspectivă constituțională.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative).

Așa fiind, existența infracțiunii de abuz în serviciu trebuie reținută doar în cazul încălcării unor dispoziții prevăzute în lege, ordonanță a guvernului, ordonanță de urgență sau alt act normativ cu putere de lege.

În ceea ce privește critica inculpaților potrivit căreia instanța de apel nu a descris nicio conduită care să reprezinte o exercitare a atribuțiilor de serviciu contrară dispozițiilor legale în vigoare la acel moment – respectiv aceștia susțin că în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu au încălcat dispoziții prevăzute în legislația primară (legi, ordonanțe ale guvernului, ordonanțe de urgență) ci au încălcat unele dispoziții cuprinse în Regulamentul de Organizare și Funcționare al CNCFR, în contractele de performanță, în hotărâri ale Guvernului – Înalta Curte reține că este total nefondată.

În motivarea instanței de apel se arată în mod expres și explicit faptul că inculpații au încălcat dispoziții din legislația primară – O.U.G.. nr. 60/2001 și O.G. nr. 119/1999 – iar referirile la alte acte normative ori chiar la contractele de performanță s-au făcut numai din perspectiva faptului că acestea detaliau dispozițiile din legislația primară ce s-a reținut ca fiind încălcate.

Ceea ce solicită de fapt inculpatul A. excede cenzurii prin intermediul acestei căi extraordinare de atac întrucât instanța învestită cu soluționarea recursului în casație nu poate reevalua materialul probator pentru a stabili o situație de fapt diferită de cea stabilită prin hotărârea atacată iar solicitarea sa de a se reține că nu a avut nicio implicare în organizarea licitației ce i se impută, deoarece aceasta a fost făcută de Bursa de Mărfuri, se înscrie în acest context. Bursa de Mărfuri a efectuat licitația respectivă la solicitarea nelegală a inculpatului A., dispozițiile legale încălcate fiind precizate de instanța de apel.

De altfel inculpatul prezintă trunchiat elementul material al abuzului în serviciu întrucât i s-a reținut o infracțiune în formă continuată iar solicitarea nelegală de organizare a unei licitații de către Bursa de Mărfuri a fost doar unul din actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii, în continuare în sarcina inculpatului reținându-se și faptul că, ulterior licitației respective, a încheiat un nr. de 8 contracte cu un furnizor neautorizat O. și fără viza de control financiar preventiv iar, în final, dispunând personal și singur s-a realizat efectuarea tuturor plăților prin ordine de compensare și semnând de asemenea majoritatea ordinelor de plată, în condițiile în care bunurile, produsele și serviciile și lucrările nu fuseseră livrate și efectuate, iar unele facturi nu erau înregistrate în contabilitatea CN CFR dar și multe alte acte materiale, prezentate anterior, în esență, în cuprinsul prezentei decizii.

Referitor la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului A., respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în cadrul recursului în casație inculpatul a susținut că din simpla descriere a situației de fapt, rezultă în mod evident că lipsesc două elemente, atât elementul material, pentru că se descrie o faptă comisă de Direcția de Finanțări și de Serviciul de Management Feroviar cât și celălalt element privind mobilul infracțiunii, care este un element constitutiv ce condiționează însăși existența infracțiunii.

Susținerile inculpatului sunt nefondate.

Pe de o parte, art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 condiționează existența infracțiunii de un anumit scop – acela al „obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite” și nu de un mobil, așa cum susține inculpatul iar pe de altă parte, analiza elementelor constitutive ale infracțiunii, permisă în cadrul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., are în vedere doar elementul material al laturii obiective, neputând fi analizată și latura subiectivă.

Cu alte cuvinte, în cadrul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. instanța poate doar să verifice elementul material al laturii obiective și să stabilească dacă fapta reținută în sarcina inculpatului, ca atare, este încriminată sau nu de legea penală ori a fost, între timp, dezincriminată. Nu se poate analiza niciun element al laturii subiective, nici forma de vinovăție, nici mobilul sau scopul, acestea fiind statuate în mod definitiv de instanța de apel.

Totodată, în speță instanța de apel a reținut că inculpatul A. a comis această infracțiune, în calitate de director general la CN CFR și ordonator principal de credite și că a săvârșit-o împreună cu inculpata S. director comercial al CN CFR. Chiar dacă nu s-a stabilit că prin activitatea lor cei doi inculpați au obținut un folos material pentru sine, s-a reținut totuși că au deturnat subvențiile primite și au determinat realizarea unor plăți nelegale către anumiți parteneri de afaceri și astfel obținerea unor foloase materiale de către aceștia – de ex. S.C. G., S.C. V. etc.

Fapta ca atare este prevăzută de legea penală iar instanța de recurs în casație nu este abilitată să reanalizeze ori să readministreze probele pentru a verifica eventuala corectitudine sau nu a stării de fapt stabilite de prima instanță și de instanța de apel.

În ceea ce privește recursul în casație formulat de inculpatul E., după cum s-a precizat anterior infracțiunea de abuz în serviciu nu a fost dezincriminată prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale ci doar reconfigurată astfel încât în conținutul său constitutiv să nu se mai regăsească decât acele încălcări ale unor dispoziții cuprinse în legislația primară.

Principalele acuzații ce se aduc inculpatului E. se circumscriu infracțiunii de complicitate la abuzul în serviciu comis de inculpatul A.

Calea de atac a recursului în casație nu permite Înaltei Curți să mai analizeze îndeplinirea condițiilor pentru reținerea complicității, respectiv existența unei înțelegeri între complice și autor, înainte sau în timpul comiterii infracțiunii, aceste aspecte fiind stabilite cu caracter definitiv de instanța de apel.

Prin urmare aceleași considerații, de ordin teoretic, indicate anterior, determină concluzia că și acest inculpat a invocat formal cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și că, în realitate, ceea ce dorește inculpatul este să beneficieze de o cale de atac integral devolutivă, care să reanalizeze inclusiv starea de fapt.

În ceea ce privește recursurile inculpaților C. și B., Înalta Curte constată că și aceștia au fost condamnați tot pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, a autorului principal A.

În aceste condiții, după s-a subliniat mai sus, calea extraordinară de atac a recursului în casație, astfel cum este reglementată de C. proc. pen., nu permite reanalizarea încadrării juridice a faptelor – respectiv dacă este vorba de o infracțiune continuată sau de mai multe infracțiuni concurente – după cum nu permite nici reanalizarea îndeplinii condițiilor pentru reținerea complicității, respectiv existența unei înțelegeri între complice și autor, înainte sau în timpul comiterii infracțiunii.

Indiscutabil, aspectele teoretice dezvoltate de apărătorul celor doi inculpați, cu privire la momentul consumării și distincția față de momentul epuizării, în cazul unei infracțiuni de rezultat, continuate, sunt corecte însă ele nu mai pot fi antamate în cauza de față întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și, cu atât mai puțin în cel prevăzut de pct. 7.

Practic, inculpații recurenți, folosind o cale ocolită, prin invocarea neprevederii în legea penală a faptei pentru care au fost condamnați, încearcă să readucă în discuție ceea ce ar putea constitui, eventual, o aplicare greșită a legii însă acest lucru nu este posibil în actuala configurație a recursului în casație.

Astfel, legiuitorul nu a avut în vedere ca în cuprinsul cazului de casare prevăzut de punctul 7 al art. 438 alin. (1) C. proc. pen., să se verifice existența întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii pentru că, în caz contrar, ar fi prevăzut în mod expres un astfel de caz de casare, așa cum a făcut-o în vechea reglementare, o astfel de analiză rămânând atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Dacă ar fi dorit ca prin intermediul acestui caz de casare să se analizeze și întrunirea/neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, legiuitorul ar fi folosit sintagma „fapta nu constituie infracțiune” și nu „fapta nu este prevăzută de legea penală” . Cum legea procesual penală este de strictă interpretare, nu se poate extrapola o prevedere legală la alte situații neprevăzute de aceasta.

Astfel cum s-a arătat mai sus, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă din care să rezulte contribuția concretă a inculpaților la săvârșirea infracțiunii, sau prin care să se verifice forma de participație la comiterea faptelor, o nouă apreciere a probelor sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

O analiză a existenței elementelor constitutive ale infracțiunii implică o cercetare în fapt a cauzei, o analiză a probelor, activitate specifică judecării cauzei în fond și în căile ordinare de atac și nu a aspectelor de drept, de legalitate, așa cum este prevăzut a se proceda în cazul recursului în casație.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalității hotărârii pronunțate de prima instanță de control judiciar, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de instanța de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În contextul celor arătate, Înalta Curte constată așadar că motivele invocate de inculpați se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație indicat, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. motiv pentru care va respinge ca nefondate recursurile în casație declarate de inculpații C., E., A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1758 din data de 23 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2008.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.