A Treia Fundație

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

4. Până în 1989-2000 consecințele au fost mai puțin vizibile și – per total – s-a progresat valoric în multe privințe (după 1945) din motive precum cele de mai jos

 4.1. Modelul cultural era deja configurat favorabil în mentalul elitelor (iar partea de exces – tendința de «civilizare» cu forța fizică și epurarea etnică – a fost învinsă în Al Doilea Război Mondial);

4.2. Răspândirea capacităților de supra-producție a durat decenii, iar ulterior, alte câteva decenii au fost ținute sub control în aceasta privință de saltul populațional enorm la nivel global, precum și de dezvoltarea comerțului global;

4.3. Depășirea nivelului de penurie în zone vaste ale globului și creșterea în bogăție a Occidentului au facilitat semnificativ și avansul valoric. După cum spuneam și mai sus, nu este ceva foarte flatant, dar e mult mai ușor să promovezi valorile când ești relaxat economic

4.4. Extinderea sistemelor democratice și a sistemelor de vot universal au presat elitele spre progrese mai rapide și de masă (presiunea fiind însă mai mult economică);

4.5. Creșterea extraordinară de acces la educație și de schimburi de experiențe și informație la nivel global – a fost, de asemenea, un factor important de progres;

4.6. Ororile celor două războaie mondiale au generat o presiune suplimentară spre încercarea configurării rapide a unei lumi mai bune și mai corecte;

4.7. Perioada de echilibru geopolitic de forțe a Războiului Rece a contribuit și ea. În această privință, pe de o parte, fiecare «bloc» a fost presat să ofere în intern o variantă mai echilibrată și decentă a sa decât ar fi fost cazul în lipsa unei presiuni externe. Pe de altă parte, poziționarea valorică spre exterior a trebuit, de asemenea, să fie mult mai atentă la legitimitate și corectitudine, miza nefiind doar ce «bloc» în sine e mai atractiv, dar și ce model socio-politic;

4.8. Până la un punct, chiar societatea de supra-producție a implicat o presiune spre instituții mai eficiente și corecte. De exemplu, dezvoltarea consumului necesită eliminarea restricțiilor de participare a unor segmente la consum, creșterea puterii de cumpărare, facilitarea circulației internaționale și un sistem de justiție autonom care să protejeze proprietatea și libertatea;

4.9. O bună parte din secolul trecut, științele care se ocupă de modul în care oamenii gândesc nu au fost suficient de avansate pentru a facilita manipularea subconștientului în măsura posibilă în prezent.

5. O serie (a) de evoluții naturale, dar și (b) de decizii care puteau fi calibrate diferit au facilitat, însă, dezvoltarea pe tăcute a problemei principale de fond și a altora noi

5.1. Creșterea masivă în complexitate a lumii a generat două probleme importante valoric

În primul rând, au apărut multe situații în care nu mai există vreo decizie perfectă, ci doar decizie mai bună decât alternativa. Aceasta înseamnă că tot timpul sunt și segmente sociale notabile nemulțumite de o decizie și tentate să conteste și valorile din spate.

În al doilea rând, complexitatea a redus în numeroase domenii posibilitățile de evaluare valorică profundă dinspre exterior – pur și simplu din lipsă de informații și expertiză suficiente. Pe lângă dificultatea în sine de a aprecia ce este corect în multe situații, aceasta a facilitat, la rândul său, două exagerări. Pe de o parte, din ce în ce mai mulți oameni au ajuns să se pronunțe, oricum, pe probleme pe care, de fapt, nu le stăpânesc deloc (și sub iluzia cunoașterii bazate doar pe internet)^[4]. Pe de altă parte, a fost mai ușor/frecvent în zonele de nișă să se formeze găști și oligarhii nocive pentru că nu a mai fost posibil controlul eficient din afara unor astfel de zone dacă nu se coopera din interior.

5.2. Pe fondul de mai sus, capacitățile umane scăzute de percepere corectă a aspectelor care nu sunt directe au facilitat și ele masiv evaluări valorice distorsionate

Omul evoluând mii și mii de ani pe bază de experiență directă (sau de relatări ale experiențelor directe ale altora) nu este adaptat bine să aprecieze corect valoric acțiunilor mediate/în afara simțurilor directe – cum ar fi prin «ficțiuni» precum societățile comerciale, statul sau calculatoarele.

Este motivul pentru care mulți oameni (inclusiv judecători) sunt tentați să judece similar sau chiar mai aspru un hoț care a pătruns într-o casă și a sustras 5000 de lei față de un evazionist sau corupt care a păgubit bugetul de stat (concept impersonal) cu 5 milioane de euro (nu spun deloc că primul ar trebui tratat blând). Deși acesta din urmă e foarte posibil să fi afectat indirect sute de destine și să fi scurtat anii de viață sau de sănătate ai multor oameni (legat de un stat rămas mai sărac), subconștientul nostru nu percepe gradul de pericol la fel pentru că pericolul nu este direct (creierul nostru fiind configurat evolutiv să se teamă de acest din urma tip de pericol).

Din același motiv, numeroși oameni nici nu se gândesc că pot fi consecințe dramatice de sănătate (măsurate în vieți, numeroși ani pierduți și perioade de inactivitate sau suferință) legate doar de alocarea diferită a unor fonduri în unele zone din sănătate sau infrastructură față de altele.

Or, în lumea actuală, majoritatea interacțiunilor, inclusiv valorice, au loc mediat, nu direct. Aceasta facilitează distorsiuni valorice și decizionale semnificative.

5.3.  Trecerea foarte rapidă la scară istorică de la societăți religioase la societăți laice, cu sisteme democratice și libertatea presei, a permis și progresul unor valori, dar a facilitat și o confuzionare a altora

Ieșirea din abordări pur religioase era necesară, dar trebuie înțeles și faptul că a fost deschisă o cutie a Pandorei mai vastă cu privire la valoarea… valorilor și a modelelor. Dintr-un cumul de motive – unele bune, altele proaste – s-a trecut foarte rapid de la omniprezența dogmelor la o fragmentare extremă în care mai nimic nu mai este la adăpost de critica și contestare. Aceasta duce la o relativizare a valorilor și o atomizare care, coroborat cu alte evoluții, fragilizează societatea.

5.4. Pe lângă rolul de moderare și protejare valorică menționat mai sus, Războiul Rece a avut și consecințe valorice negative

(a) Conflictul a stimulat și o componentă de «show-off» pe partea de drepturi (ce sistem e mai bun cu oamenii), subminându-se gradual unele valori mai importante pe termen lung

(b) Din dorința de a-l submina pe celălalt, Vestul a promovat excesiv conceptul de libertate și drepturi ale omului și a atacat excesiv centralizarea decizională, iar Estul a promovat excesiv egalitatea și a atacat excesiv conceptul de elite

Ambele blocuri au avut mai mult succes decât ar fi de dorit. Cu privire la comunism, voi detalia mai jos. Legat de prima parte, deși poate să sune a blasfemie în contextul în care conceptul a fost ideologizat, cu toții înțelegem că a avea drepturi fără obligații bine corelate e cumva ilogic. Desigur, legislația din orice țară include foarte multe obligații, dar pe plan valoric, abordarea a fost și este debalansată. Consecințe au fost și în privința reacțiilor la încălcări de reguli – nu numai că numeroase sancțiuni au devenit blânde, dar destule încălcări au fost prezentate chiar ca o chestiune de modernitate și rebeliune «cool».

Tocmai pentru că subiectul este perceput dezechilibrat și parțial ideologizat și politic, a și crescut gradual presiunea spre o declarație a responsabilităților omului, nu doar a drepturilor omului^[5].

În orice caz, și pe fondul societății de consum care a încurajat Homo Cliens, ambele aspecte de mai sus s-au întors cu efect de bumerang împotriva Occidentului în ultimele decenii prin (i) supra-presiuni spre drepturi, fără asumare de responsabilități și (ii) o supra-contestare a autorității de orice fel, cu tendințe anarhice.

(c) Sistemul capitalist a fost mai puțin dispus la introspecție și dezbatere spre îmbunătățire de teamă să nu se perceapă asta ca un semn de slăbiciune (ca și comunismul, de altfel, doar că acolo contează mai puțin)

(d) Războiul Rece a inclus și intervenții militare motivate pur politic de balanța de forțe, ceea ce a subminat baza simbolică valorică din spate (de exemplu, intervenția occidentală legată de Canalul de Suez din 1956 a facilitat intervenția sovietică în Ungaria în același an).

5.4. Comunismul a încercat în primă fază să ridice mentalul de masă, dar a promovat în paralel și cel puțin 4 idei foarte periculoase (și eronate) valoric care au influențat segmente populaționale largi, inclusiv din Vest

(a) Elita este prin definiție ceva rău (predispusă la exploatarea celorlalți) – aspect de dimensiune anarhică și care s-a întors după zeci de ani și împotriva elitelor din statele comuniste, dar a afectat și Vestul;

(b) Masele ar fi prosperat dacă nu erau elitele exploatatoare – ceea ce implică o așteptare de egalitate între oameni de rezultat, nu doar de oportunități;

(c) Nu există situații de win-win social – ca o persoană să câștige trebuie ca o alta să piardă (oamenii săraci nu pot progresa din cauza elitei și aceasta trebuie distrusă pentru că nu se poate ajunge la o colaborare mutual benefică);

(d) Propaganda ideologizată – autoproclamarea ca vârf al modelelor socio-politice a dus la o ridicare a ștachetei peste Consecința a fost o decredibilizare a valorilor, acestea neputând fi susținute de realitate la nivelul proclamat. De la elanul revoluționar al multora pe «șantierele tineretului», s-a ajuns la blazarea mediocră din birourile politice ale partidelor comuniste și la cunoscutul «zicem ca ei și facem ca noi».

Cele de mai sus înseamnă, în ultimă instanță, că e mult mai greu să ai modele reale (valoric corecte). Cum să ai modele cu adevărat, de vreme ce fiecare om ar putea să ajungă ce vrea dacă dorește și ar fi împiedicat doar de elita anterioară în acest parcurs natural, iar ceea ce auzi la televizor este evident diferit de ceea ce vezi în realitate?

De asemenea, aceste mesaje încurajează neîncrederea valorică și blamarea facilă a exteriorului pentru propriul eșec – de vreme ce tu aveai tot acel potențial natural și acesta nu s-a realizat, de bună seamă că ai fost împiedicat doar de ceva exterior, nu (și) de tine însuți.

5.5. Mediul educațional – rămânând «mai» conservator (ca obiect) în mod natural, dar și mai în contact cu evoluția de masă – a tins să fie mai de stânga (și în Occident) decât ar fi normal

Ar fi cel puțin două motive principale. Pe de o parte, profesorii aveau, în general, locuri de muncă stabile, dar majoritatea au ajuns gradual să fie plătiți aproape de marginea penuriei față de sectorul economic educat, aceasta în timp ce predau în continuare în școală valoarea educației pe modele tradiționale (contradicție ce generează frustrare cu privire la locul educației și educatorului în societate). În România e o cale și mai lungă de la poziția economică în societate a învățătorului de pe vremea lui Spiru Haret la cea de astăzi.

Pe de altă parte, mai ales în SUA (cu rol major în modelarea lumii), sistemul educațional fiind în mare măsură privat, a fost împins natural să «curteze» «clienți» (elevii/studenții) și să meargă gradual înspre logica de Homo Cliens a acestora – și să încerce să-i ajute după absolvire, inclusiv prin supra-protecție economică și de drepturi (ca să arate succesul pentru a atrage alți «clienți» sau să justifice eșecul).

Cele de mai sus au facilitat un «stângism» excesiv în mediul universitar din Occident, iar o parte a evoluat în direcția radicalizării.

Lucrurile sunt nuanțate. „Economicul” are un rol valoric educativ clar negativ în prezent, dar indirect, urmărind altceva (vânzarea de bunuri). Soluția nu este distrugerea sa pentru că este esențial logistic și nu există încă alternative la îndemână (modelul actual nu ar funcționa dacă nu ar încuraja consumul).

6. Ultimii 30 de ani (mai ales ultimii 20) au reprezentat o perioadă de regres valoric din ce în ce mai pregnant

6.1. Cam toți factorii negativi deja menționați s-au agravat. Supra-producția a început să intre în faza acută după industrializarea largă a lumii

6.2. Încetarea Războiului Rece a avut și consecințe valorice negative

Sistemul de „checks and balances” joacă și la nivel internațional. Când blocul vestic a câștigat Războiul Rece, presiunea spre înfrânare comportamentală a dispărut în bună parte. În plus, s-a prezumat că modelul capitalist era cel mai bun așa cum era – de vreme ce învinsese – și s-au dezbătut mult mai puțin problemele și adaptările necesare raportat la evoluțiile din societate. Mai mult, au fost accelerate și adâncite excesele neoliberale.

După faza de «exuberanță» a primilor 10 ani după căderea Zidului Berlinului, pe fondul intrării după 11 septembrie 2001 în perioada de dezvoltare a modelului unipolar, lucrurile s-au deteriorat.

6.3. Foarte importantă a fost intrarea economicului în fază de tensiune (mai ales după 2007) – a crescut mult presiunea înspre specularea negativă valoric a subconștientului decalat

Trebuie înțeles și faptul că supra-producția a generat concurența sistemică pe termen lung între țări la nivel internațional. Conflicte economice existaseră dintotdeauna, dar nu țineau de o nevoie continuă de presiune reciprocă de tip sistemic. Acest aspect a stimulat și tactici geopolitice de conflict valoric permanent care au stimulat confuzia în societate.

6.4. Descoperirile psihologice au și permis metode mult mai eficiente de exploatare și manipulare a decalajului între subconștientul evolutiv și noua realitate

 6.5. Accelerarea globalizării din ultimii 30 de ani a inclus cel puțin 3 erori de abordare valorică

(a) Din dorința de generare de nevoi și oportunități noi de consum, dar și de reducere a asperităților care puteau genera conflicte artificiale, s-a sprijinit excesiv tendința de fragmentare culturală la nivel local și s-au subminat excesiv ideile de modele istorice și de autoritate. Ambele s-au întors cu efect de bumerang – pe de o parte, în mișcări identitare și, pe de altă parte, în tendințe anarhice. A contat și faptul în sine că era globalizarea altcuiva și nu cea proprie;

(b) Din aceleași motive, precum și din dorința de a arăta că modelul funcționează, a fost încurajată excesiv și «acasă» aceeași fragmentare culturală, precum și imigrația, de fapt, identitară, nu doar economică. Punându-se presiune internă pentru acceptarea diversității, aceasta a fost resimțită ca o promovare cumva ostentativă, generând neliniște cu privire la valorile, de fapt, tot identitare ale majorității, inclusiv în situații în care acestea aveau o bază rezonabilă/moderată – aspect de natură și el să submineze țesătura socială;

(c) O serie de intervenții militare și politice după 1989 au fost văzute ca motivate economic, cu efect de ricoșeu valoric asupra globalizării în sine. Ieșirea SUA din ce în ce mai frecvent din cadrul ONU nu a ajutat nici ea. Pur economic, majoritatea intervențiilor au fost, de fapt, semi-dezastre (costuri versus beneficii economice) – contând și în dezangajarea/reorientarea americană actuală din lume – dar astfel de aspecte au permis, oricum, opozanților globalizării să facă un joc de atac valoric mult mai eficient (întotdeauna fiind mai ușor să arăți echilibru și să pledezi pentru corectitudine când ești mai slab).

Pare că s-a avut insuficient în vedere faptul că – pentru a vorbi de valori în societate – trebuie să vorbești în primul rând de …o societate. Or atomizarea și fragmentarea stimulate (și) de globalizare au afectat însăși ideea de societate. Foarte mulți au ajuns să și-o dorească doar când cer ceva de la ea, dar în rest nu ar dori să asume vreun corolar de responsabilitate. Cele de mai sus sunt regretabile pentru că ideea unui model unitar la nivel planetar e meritorie și e probabil principala șansă pentru a nu ne distruge ca specie până să apucăm să ajungem pe alte planete.

6.6. Pe fondul de mai sus, reechilibrarea parțială a peisajului de putere global în ultimii 10 ani a stimulat intrarea într-un conflict subteran asimetric generalizat – în primul rând valoric

Creșterea în relevanță economică și educațională a elitelor din zone geografice cu filozofii și istorii variate dăduse deja mult mai multă substanță diferențelor de vederi cu privire la valorile de prioritizat. SUA rămânând după 1989 puterea militară dominantă global, conflictele au devenit asimetrice – vizând subminarea constantă a puterii simbolice, cu atacuri fizice doar de tip gherilă, sporadice. Tensiunile crescânde între SUA și UE au accelerat declinul puterii simbolice și au fost ușor de speculat.

6.7. Societatea informațională a facilitat mult tehnic propagarea de mesaje false și confuzia de valori, făcând mediul din jur și mai diferit de cel în care subconștientul s-a format

Pe fondul dezvoltării internetului și calculatoarelor, fragmentarea politică în creștere a lumii și caracterul asimetric al conflictului au dus la supra-folosirea platformelor informaționale pentru a adânci confuzia de valori printr-un noian de fake-news și teorii ale conspirației. Nu numai că au trebuit susținute valori false (mijloc) în loc de valori-reale, dar, tactic, au «trebuit» denigrate și valori-reale.

Pe ansamblu, cele de mai sus au dus la:

(a) un decalaj în creștere între subconștient și realitatea actuală – care nu a fost ponderat, ci speculat și manipulat;

(b) o mutație fundamentală de pivot valoric în societate – de la promovarea aspirației și efortului tenace înspre dezvoltarea mentală și de conștiință valorică prin raportare la însuși Dumnezeu, s-a trecut gradual la promovarea mesajului – «tu ești bun așa cum ești și ar trebui să te manifești în cea mai dezinhibată și emoțională variantă a ta (oricât ar fi de stupidă). Nimeni nu e în măsură să-ți dea lecții sau să se pună în calea vreunei pofte pentru ca și tu meriți totul și nimeni nu e perfect». Adică, o societate fără modele reale. O scurtă privire doar la filmele ce au rulat în cinematografe în 2019 arată că peste 80% merg în direcția unor astfel de mesaje;

(c) o accelerare a problemelor odată cu reintrarea într-o perioadă de penurie (și înțelesul acestui termen s-a schimbat în ultima sută de ani), facilitându-se tensionarea mediului internațional;

(d) concentrarea conflictelor tocmai pe puterea simbolică și valorile în general (SUA fiind încă puterea militară dominantă global, conflictele au devenit asimetrice și permanente);

(e) subminarea serioasă a puterii simbolice a SUA/Occidentului – dar care a dus, însă, la subminarea puterii simbolice pur și simplu. Nu s-a construit nicio alternativă globală;

(f) pe acest fond, de la a crede dogmatic într-un Creator și a tinde milenii spre perfecțiunea lui Dumnezeu, foarte mulți oameni au ajuns să nu mai creadă în nimic (mai ales ce nu cântă în strună), intrându-se într-o tendință de atomizare anarhică a societății în care numeroși indivizi sunt foarte exigenți, suspicioși și contestatari față de autoritate și îngăduitori cu ei înșiși;

(g) un declin valoric vizibil deja de peste 15 ani, cu Homo Cliens și Homo Iratus în urcare.

Ce ar fi de făcut?

Cât timp modelul economic va depinde semnificativ de stimularea iraționalului și emoționalului uman (pentru supra-consum), lucrurile nu se vor schimba radical, mai ales în punctul în care suntem. Se poate, însă, stopa declinul și chiar progresa relevant.

Economic, ar trebui urmărit, extins și stimulat un consum cât mai mare axat pe modele valorice de ascensiune (educație, experiențe formatoare, călătorii). Dacă se conștientizează larg problema de fond, se poate progresa destul de rapid. Valoric, cred că înființarea la propriu la nivel global a unei A Treia Fundații (neideologizată pe cât posibil) ar fi utilă^[6]. Rolul ar viza (a) conștientizarea mult mai bună a riscului de manipulare valorică a subconștientului, (b) configurarea unui soclu comun (redus, dar solid) de valori acceptabile și importante la nivel global/național, (c) identificarea unor zone complexe tehnic unde valori specifice suplimentare ar trebui avute în vedere (de exemplu, inteligența artificială, societatea informațională, manipularea genetică a vieții) și (d) explicarea nocivității principalelor «valori» false vehiculate. Nu este, însă, ceva fezabil pe termen scurt, chiar dacă progrese se fac.

Între timp, orice stat responsabil ar avea interesul să țină cont, raportat la individ, că lumea e prea complexă și în dinamică pentru o configurare valorică completă, dar este esențial (și pentru propria putere) să se ofere o bază valorică individuală corectă, crescând șansele ca fiecare individ să o dezvolte și aplice indiferent de domeniul în care va ajunge să activeze. Aceasta implică:

(a) sprijinirea corectării busolei valorice interne (prin programe educative cu privire la riscul de manipulare a subconștientului, conștientizarea fiind primul pas spre un control mai mare;

(b) urmărirea asigurării unui soclu minimal, dar solid de valori (curs/practică de etică în școală) – una fiind tocmai aceea că ar trebui să fie un echilibru între drepturi și responsabilități;

(c) responsabilizarea informației din spațiul public (combatere manipulare/fake news etc);

(d) promovarea de modele corecte/ascensionale în societate și descurajarea non-valorilor.

Desigur, conținutul și metoda politicilor publice în sine ar face diferența între utilitate și încă o prostie valorică inserată în mediul formator al populației. O A Treia Fundație națională (neideologizată) ar ajuta.

Fiind de slabă calitate medie, o parte din elitele de facto din România nu au vreun interes în schimbarea modelelor valorice în societate nici în privințele în care s-ar putea face relativ ușor. Pe de altă parte, fără progrese notabile în privințele de mai sus, cel puțin România riscă să se îndrepte, oricum, relativ curând spre un punct în care nivelul de disoluție de facto și lipsa de credibilitate a autorității vor permite multe scenarii nedorite.