5G și vaccin COVID: putem evita monopolul acordat prin brevete?

Există vreo legătura între tehnologia 5G și vaccinurile împotriva COVID-19? Ambele sunt protejate prin (multe) brevete și în ambele cazuri se poate pune problema evitării monopolului astfel acordat.

Brevetele sunt esențiale pentru cercetare, dezvoltare și avans tehnologic. Însă, în unele situații, ar putea fi nevoie să se deroge de la monopolul pe care acestea îl acordă. Spre exemplu, un concurent care nu câștigă o licitație pentru implementarea unei rețele 5G ar putea face uz de monopolul său pentru a împiedica realizarea rețelei respective? Dar titularul unui brevet pentru o parte din tehnologia de vaccin COVID ar putea împiedica un stat să realizeze prin mijloace proprii un vaccin care să înglobeze tehnologia respectivă? Există paralele care se pot face între cele două situații dar există și diferențe care, după cum vom vedea, conduc la soluții diferite.

1. Tehnologia 5G

Tehnologia 5G reprezintă viitoarea generație de rețele mobile ce utilizează undele radio pentru a conecta și controla diferite dispozitive: de la umilele aparate casnice, la utilajele dintr-o uzină sau un șantier, mașinile care vor circula pe autostrăzi ori semafoarele din orașe, senzori aplicați pe corp în vederea detectării rapide a maladiilor și multe altele. Volumul mult mai mare de date ce poate fi transferat printr-o rețea 5G promite să transforme din rădăcini aspectele normalului de azi. În aceste condiții, nu este surprinzător că există o cursă în plină desfășurare pentru brevetele ce vizează tehnologia 5G, iar cifrele sunt cel puțin surprinzătoare.

Conform unui studiu efectuat în luna aprilie 2021 de IPlytics^[1], pe baza datelor înregistrate la Institutul European de Standardizare în domeniul Telecomunicațiilor (IETS) până la data de 1 februarie 2021, Huawei deține 15,39% din totalul familiilor de brevete 5G, cuprinzând atât brevetele acordate, cât și cererile de brevete în curs de examinare la oficiile de brevete din întreaga lume. Huawei este urmat de Qualcomm cu 11,24% din total și de către ZTE cu 9,81%. În ceea ce privește familiile de brevete 5G acordate și actualmente active, tot Huawei este compania situată în vârful clasamentului, cu 15,38% din totalul acestor familii de brevete, urmată de această dată de către Samsung, cu 13,28% și de către Nokia, cu 13,23%. Raportul estimează că primele 10 companii ce activează în această piață dețin 80% din totalul familiilor de brevete 5G acordate, în timp ce primele 20 de companii ajung să dețină cumulat 93% din totalul familiilor de brevete 5G acordate.

Cu toate acestea, nu toate brevetele sau familiile de brevete menționate anterior sunt la fel de importante. Unele din aceste brevete (între 20% și 30% conform unor estimări) sunt esențiale pentru un standard de comunicare implementat deja în tehnologia 5G. Cum funcționează brevetele esențiale pentru un standard? Membrii industriei – adică reprezentanții firmelor din industrie – spre exemplu Huawei, Qualcomm, Sony, Ericsson, Nokia, Samsung etc. – conlucrează în cadrul unor organizații de stabilire a standardelor (SSO), în scopul de a adopta cele mai bune soluții tehnice sub formă de standarde tehnologice. Pe plan european, organismul care acționează în sectorul telecomunicațiilor din UE și permite membrilor industriei să includă tehnologia lor brevetată în cadrul unui standard este IETS. Marea majoritate a SSO, inclusiv IETS, acceptă participarea firmelor la activitatea de standardizare sub condiția angajamentului irevocabil de a fi dispuși să acorde licențe pentru această tehnologie brevetată în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii (licențe în condiții FRAND – fair, reasonable and non-discriminatory). Altfel spus, toți participanții la activitatea de stabilire a standardelor au obligația de a se declara dispuși să acorde licențe oricui ar fi interesant să folosească standardul în care este încorporat brevetul în condiții FRAND.

Aceste declarații sunt esențiale pentru a permite coexistența și eficiența a două sisteme aparent ireconciliabile: pe de o parte monopolul dat de brevet și, pe de altă parte, interesul public de a asigura standardizarea (și creșterile enorme de eficiență rezultate din standardizare). Cum arată chiar Curtea de Justiție a UE, „exploatarea standardului este indispensabilă oricărui concurent care are în vedere să fabrice produse conforme cu standardul cu care are legătură”^[2]. Singurul mod de a permite și standardizare, și monopol este licențierea în condiții FRAND: practic vorbind, într-o explicație fără valențe juridice, monopolul de exploatare se transformă într-un drept al titularului de a obține o remunerație echitabilă. Acest cadru juridic asigură totodată că tehnologia este disponibilă celor ce doresc să implementeze respectivul standard.

Totuși, implementarea practică a licențierii în condiții FRAND s-a dovedit dificilă în absența unor criterii suplimentare pentru a defini acest concept. Cum se stabilește caracterul echitabil al remunerației? Poate titularul brevetului să interzică folosirea standardului în care este încorporat brevetul său dacă terțul interesat nu face o ofertă de licență care să respecte condițiile FRAND?

Cu privire la prima întrebare, arătăm că, printr-o Comunicare formulată de Comisia Europeană^[3], instituția europeană a subliniat că „părțile sunt cel mai bine plasate pentru a ajunge la o înțelegere comună a ceea ce prezintă condiții echitabile de acordare a licențelor și prețuri echitabile, prin negocieri cu bună-credință”, dar că acordarea licențelor de brevete esențiale pentru un standard „este îngreunată de interpretări neclare și divergente cu privire la semnificația FRAND”, dezbaterile fiind extrem de aprinse asupra principiilor de evaluare a remunerației.

Materialul integral este disponibil aici.