Monthly Archives: septembrie 2017

A venit timpul să ne adaptăm zilelor în care trăim, societății dornice de informare și cu un mod de informare oarecum haotic, să ne asumăm un rol proactiv; să încercăm să explicăm – dacă noi nu putem să explicăm ce înseamnă insolvența, atunci nimeni nu poate

Noi suntem din mai multe profesii; și atunci, încă încercăm să consolidăm ceea ce ne leagă – interesele, valorile, misiunea, rolul nostru în societate – și să dăm deoparte ceea ce ne dezbină și în primul rând concurența, normal, că asta înseamnă societate liberă…

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acțiune în grănițuire. Valoarea terenului revendicat. Competență materială

Acțiunea în grănițuire, care este o cerere neevaluabilă în bani, petitorie, este în competența materială a judecătoriei, conform art. 1 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care prevede că judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. Cum în cauză capătul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie acțiunea în grănițuire, și având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. civ. cererile accesorii sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, judecătoriei îi revine competența materială de soluționare a litigiului, indiferent de valoarea terenului revendicat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1408 din 29 septembrie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Taxă de timbru. Căi de atac

Cererea de reexaminare prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, partea neavând un drept de opțiune între formularea unei cereri de reexaminare și exercitarea unei alte căi de atac de reformare.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1406 din 29 septembrie 2017 )

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Procedura divorțului. Competență teritorială

Atunci când soții au avut domiciliu comun și cel puțin unul dintre ei mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei de la ultimul domiciliu comun.
Împrejurarea potrivit căreia părțile au afirmat că reclamanta lucrează în Italia nu are niciun efect cât privește determinarea instanței competente, întrucât la dosar nu sunt dovezi în sensul că aceasta ar avea domiciliul în străinătate.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1428 din 29 septembrie 2017)

Codul civil. Ediție tipărită pe hârtie albă. Legislație consolidată și index: 11 septembrie 2017

Ediția 2/2017 a lucrării Codul civil. Legislație consolidată și index: 11 septembrie 2017, îngrijită de prof. univ. dr. Dan Lupașcu și tipărită pe hârtie albă de calitate superioară…

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Imobil aparținând domeniului public al statului. Acțiune în revendicare

Calitatea de bun domenial presupune că titularul dreptului de proprietate publică trebuie să dovedească titlul său de proprietate, adică modul prin care a dobândit bunul. Astfel, simplu fapt că unitatea administrativ teritorială a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în condiţiile Legii nr.7/1996, nu este suficient pentru a face dovada dreptului de proprietate publică, întrucât, pe de o parte, aceasta nu era constitutivă de drepturi, ci asigura opozabilitatea față de terți a dreptului înscris, iar, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.3 alin.(1) din Legea nr.213/1998, bunurile din domeniul public trebuie să fie dobândite de comunităţile locale „prin modurile prevăzute de lege”. Înscrierea imobilului în inventarul întocmit potrivit Legii nr.213/1998, pentru emiterea hotărârii de Guvern privind atestarea domeniului public al judeţului, municipiului, al oraşelor şi comunelor din judeţ, a creat doar o prezumţie de apartenenţă la domeniul public, iar nu o prezumţie de proprietate în favoarea comunei, cu atât mai mult cu cât, anterior emiterii acestei hotărâri, printr-o altă hotărâre de Guvern pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, imobilul în litigiu a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al statului şi în administrarea Agenţiei Domeniului Statului, transmis ulterior în administrare către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1412 din 29 septembrie 2017)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Suspendarea executării hotărârii

1) În raport cu Decizia nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, săvârşirea unei noi infracţiuni după intrarea în vigoare a noului Cod penal, în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate sub imperiul Codului penal anterior, determină revocarea suspendării în condiţiile art. 96 alin. (4) C. pen. În cazul în care pentru noua infracţiune s-a aplicat pedeapsa amenzii, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă, întrucât dispoziţiile art. 96 alin. (4) C. pen. condiţionează revocarea de pronunţarea unei condamnări la pedeapsa închisorii. În ipoteza în care instanţa de apel a aplicat pedeapsa amenzii pentru noua infracţiune săvârşită sub imperiul noului Cod penal şi a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prin încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen., cu consecinţa nelegalităţii pedepsei executabile, este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.   
 2) În temeiul dispoziţiilor art. 441 C. proc. pen., prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate, respectarea de către persoana condamnată a unora dintre obligaţiile prevăzute în art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. pe durata suspendării executării hotărârii şi punerea în libertate a persoanei condamnate.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 370/RC din 29 septembrie 2017)