Monthly Archives: februarie 2016

Judecătorul care a exercitat funcţia de judecată în primă instanţă în raport cu soluţiile impuse de art. 485 C. pr. pen. a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi a trimis dosarul la procuror în vederea continuării urmăririi penale, apreciind, în mod just, că potrivit art. 5 C. pen. trebuia stabilită legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului în mod global, ceea ce în cauză nu s-a făcut întrucât încadrarea juridică a fost dată potrivit Codului penal, iar felul, cuantumul şi forma de executare a pedepsei au fost convenite potrivit Codului penal de la 1969. Chiar dacă strict formal soluţia de respingere a acordului s-a făcut potrivit art. 485 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., deşi condiţiile prev. de art. 480-482 C. pr. pen. sunt îndeplinite în cauză, Curtea apreciază că prin trimiterea cauzei la procuror inculpatul are posibilitatea să convină un nou acord de recunoaştere a vinovăţiei care să respecte principiul prev. de art. 5 C. pen. urmând ca, după aceea, instanţa de fond să fie din nou învestită.

(C. Ap. Bucureşti, S. I pen., dec. pen. nr. 913/A din 29 august 2014)

Instanţa, luând act de împăcarea părţilor şi dispunând încetarea procesului penal faţă de inculpat, a pronunţat o sentinţă nelegală, impunându-se rejudecarea cauzei pentru respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părţilor şi asigurarea unui proces echitabil.
Dacă judecata s-ar face în apel pentru prima dată, părţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie, contrar necesităţii asigurării unui proces echitabil.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere şi celelalte critici din apelurile formulate, motivul de nelegalitate a sentinţei prevalând examinării tuturor criticilor formulate.

(C. Ap. Bucureşti, S. I pen., dec. pen. nr. 942 din 8 septembrie 2014)

Instanţa, dacă ar schimba forma de executare a pedepsei conform dispoziţiilor din noul Cod penal pentru a pronunţa o hotărâre legală, ar crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, lucru interzis prin dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. pr. pen.

(Jud. Cornetu, S. pen., sent. pen. nr. 368 din 30 iunie 2014)

În conformitate cu dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. a) NCPP, în situaţia în care instanţa admite acordul de vinovăţie, atunci nu poate agrava situaţia inculpatului, nici sub aspectul pedepsei aplicate, nici sub aspectul modalităţii de executare. În prezentul dosar, instanţa va admite acordul. Pentru aceste motive, singura analiză pe care trebuie să o facă este aceea să stabilească dacă se impunea o pedeapsă mai blândă sau o formă de executare a pedepsei mai uşoară.

(Jud. Sect. 1 Bucureşti, S. pen. , sent. pen. nr. 553 din 23 iunie 2014)

Având în vedere limitele pedepselor pentru infracţiunile săvârşite, instanţa constată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat cu nerespectarea acestora, respectiv prin stabilirea pedepselor cu privire la care s-a ajuns la acord sub limitele minime speciale pentru fiecare dintre cele două infracţiuni.
Acest lucru nu poate fi acceptat, deoarece la stabilirea duratei unei pedepse, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., trebuie să fie avut în vedere şi principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal, statuat de art. 2 C. pen., care stabileşte faptul că legea penală prevede pedepsele aplicabile ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi faptul că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.
Totodată, art. 187 C. pen. defineşte „pedeapsa prevăzută de lege” ca fiind pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Niciunul dintre textele legale din Codul de procedură penală care reglementează procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu prevede posibilitatea reducerii sau majorării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea cu privire la care s-a încheiat respectivul acord, urmând astfel ca individualizarea pedepsei să fie efectuată conform regulilor cuprinse în Codul penal şi menţionate anterior.

(Jud. Slobozia, S. pen., sent. pen. nr. 556 din 12 mai 2014)

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, potrivit art. 159 alin. (2) NCP. Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. (6) C. pr. pen. rap. la art. 17 alin. (2) C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen., instanţa va înceta procesul penal în raport de inculpat.
Din moment ce instanţa va dispune încetarea procesului penal, nu poate soluţiona acordul de vinovăţie pe fond. De aceea, în baza art. 485 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., acordul de vinovăţie a rămas fără obiect.

(Jud. Sect. 1 Bucureşti, S. pen., sent. pen. nr. 630 din 2 septembrie 2014)