Măsurile adoptate printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a constatat intervenită între părți vânzarea-cumpărarea unui imobil și prin care s-a stabilit că sentința va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, nu au caracter executoriu prin natura lor, deoarece ele nu pot fi puse în executare în mod silit, așa încât, în privința lor, nu pot fi evocate prevederile art. 7208C.proc.civ. Prin urmare, constatarea intervenirii unei vânzări pe calea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare nefiind o dispoziție cu caracter executoriu, posibilitatea ca ea să fie executată silit încă de la data pronunțării sentinței primei instanțe este exclusă.
O asemenea măsură are aptitudinea de a produce de drept transferul dreptului de proprietate, dar acest efect se produce doar la data rămânerii definitive a hotărârii, în sensul art. 377 alin. (1) C.proc.civ., atunci când acesteia îi este atașată, prin efectul art. 378 C.proc.civ., puterea de lucru judecat.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 280 din 30 ianuarie 2015)
