Monthly Archives: ianuarie 2013

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în pretenţii având ca obiect un drept de creanţă care îşi are izvorul în lege. Instanţa competentă să soluţioneze litigiul

Stabilirea naturii juridice a unui litigiu are în vedere normele juridice aplicabile raporturilor dintre părţi, în funcţie de izvorul dreptului de creanţă dedus judecăţii. Astfel, în cazul unui litigiu ce vizează o operaţiune care se referă la raporturi născute în regim de putere publică, în care dreptul de creanţă dedus judecăţii nu izvorăşte dintr-un contract, ci din lege, competenţa de soluţionare a litigiului va aparţine instanţei de contencios administrativ.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 347 din 31 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Transport aerian. Anularea unui zbor din cauza unor împrejurări excepţionale. Drepturile pasagerilor

Operatorul de transport aerian trebuie să acorde asistenţă pasagerilor al căror zbor a fost anulat din cauza unor împrejurări excepţionale, precum închiderea spaţiului aerian ca urmare a erupţiei vulcanului Eyjafjallajökull. Dreptul Uniunii nu prevede o limitare temporală sau pecuniară a acestei obligaţii de asistenţă a pasagerilor (cazare, masă, băuturi răcoritoare).

(CJ, Camera a treia, hotărârea din 31 ianuarie 2013, C-12/11, Denise McDonagh împotriva Ryanair Ltd, încă nepublicată în Rep)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Aplicarea dispozițiilor Noului Cod Civil referitoare la acțiunea în revendicare în cazul acțiunilor începute anterior intrării sale în vigoare dar mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre definitivă

În ceea ce privește aplicarea în timp a Noului Cod civil din 2009, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora „procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009 se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel”. Este cazul, printre altele, și a dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 71/2011, conform cărora prevederile art. 643 alin. (1) şi (2) din Noul Cod civil, prin care a fost înlăturată regula unanimității în materia acțiunii în revendicare, se aplică şi în cazurile în care hotărârea judecătorească nu a rămas definitivă până la data intrării sale în vigoare, normă ce se constituie într-o excepţie de la principiul tempus regit actum şi confirmă că anumite norme din Noul Cod civil sunt de imediată aplicare, ele aplicându-se astfel şi proceselor declanşate anterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat.

(I.C.C.J., secţia I civilă, decizia nr. 357 din 30 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contract internaţional de transport maritim de mărfuri. Conosament. Determinarea legii aplicabile prin convenţia părţilor. Efecte

În ipoteza în care părţile au determinat legea aplicabilă conosamentului, aceasta se va aplica indiferent de Convenţia aplicabilă la un moment dat pe teritoriul statului în care litigiul este dedus judecăţii pretoriene sau arbitrale, întrucât voinţa părţilor este de natură să surclaseze orice altă reglementare. Prin urmare, pentru a fi stabilită competenţa jurisdicţională a instanţelor române trebuie verificată legea română, iar legea română nu este atributivă de competenţă în favoarea unui tribunal român, în condiţiile în care părţile au ales o altă jurisdicţie, iar litigiul este născut în legătură cu executarea obligaţiilor într-un port de descărcare care nu se află pe teritoriul său.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 316 din 30 ianuarie 2013)

Acţiune în anularea unui incident de plată. Lipsa disponibilului necesar. Plată efectuată în ziua scadenţei instrumentului de plată. Efecte

Nu este exonerat de înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăţi emitentul unui bilet la ordin, drept garanţie, care la data scadenţei nu are în cont suficient disponibil, în situaţia în care achită debitul în aceeaşi zi a scadenţei instrumentului de plată, întrucât în Regulamentul nr. 1/2001 nu se stipulează o astfel de excepţie.

(I.C.C.J., secția a II-a civilă, decizia nr. 313 din 30 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cesiunea gratuită de către artiștii interpreți a dreptului de radiodifuzare a prestațiilor fixate pe fonograme. Respingerea acțiunii organismului de gestiune colectivă de obligare a postului de radio la plata remunerației cuvenite titularilor de drepturi

În situația în care artiştii interpreţi ale căror prestaţii sunt fixate pe fonograme pe care un post de radio le difuzează, au înţeles să-i cedeze gratuit dreptul de radiodifuzare a prestaţiilor lor, organismul de gestiune colectivă nu poate solicita obligarea acestuia la plata remunerației cuvenite artiștilor interpreți, întrucât acest fapt reprezintă chiar voința titularilor de a renunța la dreptul lor.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 317 din 29 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Închiderea procedurii insolvenţei. Lipsa raportului final. Consecinţe

Neîntocmirea raportului final de către lichidatorul judiciar, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, duce la concluzia neîndeplinirii condiţiilor avute în vedere de art. 132 alin. (2) pentru a se putea dispune închiderea procedurii.

(Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, decizia nr. 209 din 29 ianuarie 2013)

Competența instanțelor române de a soluționa o acțiune în răspundere civilă extracontractuală decurgând din importul paralel al unor mărfuri în vederea comercializării fără acordul titularului mărcii, în prezența unui element de extraneitate

În prezenţa unui raport juridic cu element de extraneitate în care una dintre părţi nu este stat membru al Uniunii Europene, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Instanța română este competentă, față de dispozițiile art. 148-149 pct. 5 din Legea nr. 105/1992, să soluționeze acțiunea întemeiată pe art. 36 alin.(3) lit. e) din Legea nr.84/1998, care prevede că titularul mărcii poate cere să fie interzis terţilor punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, (…), produselor sub acest semn, acțiune care pune în discuție o formă de răspundere civilă extracontractuală, întrucât locul unde a intervenit faptul juridic din care se pretinde că decurg obligaţii extracontractuale sau efectele sale este un port românesc.

(I.C.C.J., secția a I civilă, decizia nr. 322 din 29 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Efectele desfacerii căsătoriei cu privire la numele dobândit prin căsătorie. Condiţii pentru păstrarea numelui dobândit la încheierea căsătoriei. Conţinutul sintagmei „motive temeinice”

Simplul fapt că un soţ a purtat mai mulţi ani numele de familie al celuilalt soţ şi că toate actele care îl priveau conţin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul său pentru păstrarea numelui de familie în caz de divorţ, deoarece în acest caz s-ar depăşi intenţia legiuitorului.

(Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, decizia nr. 117 din 29 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ actiune in rezolutiune) Acţiune în rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare. Termenul de prescripţie aplicabil în raport de calificarea naturii juridice a actului

În cazul unei acţiuni în rezoluţiunea unui act juridic denumit de părţi „contract de vânzare-cumpărare”, în care obligaţiile principale specifice unui astfel de act : plata preţului şi predarea bunurilor au fost executate, dar în care s-a prevăzut obligaţia vânzătorului de a se prezenta la notariat pentru autentificare, obligaţie esenţială şi de natură să conducă la rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare, incidenţa Decretului nr. 167/1958 se apreciază în raport de calificarea naturii juridice a actului dedus judecăţii. Ca atare, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune de către instanţa de fond, soluţie menţinută de instanţa de apel, în considerarea conţinutului acestei clauze şi a prevederilor Decretului nr. 167/1958, dar şi a calificării actului juridic dedus judecăţii ca şi contract de vânzare-cumpărare este greşită deoarece, conform art. 1368 C. civ., acţiunea în rezoluţiunea vânzării este o acţiune reală, nu personal patrimonială aflată sub incidenţa Codului civil, nu a Decretului nr. 167/1958.

(I.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 260 din 29 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Autorizaţie de construire. Legalitatea emiterii. Studiu de însorire. Distanţa legală între construcţii

Referitor la invocarea de către recurenţi a încălcării prevederilor Codului civil privind distanţa între construcţii, instanţa de fond a reţinut corect că aceste motive nu sunt de natură a afecta legalitatea autorizaţiei de construire prin care s-a aprobat extinderea terasei pârâtei-intimate la construcţia existentă, aceste împrejurări putând fi verificate şi soluţionate pe calea unei acţiuni civile prin care se poate solicita luarea unor măsuri pentru respectarea prevederilor legale, chiar dacă nu s-a dispus anularea autorizaţiei de construire.

(Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 269 din 28 ianuarie 2013)

Inadmisibilitatea cumulării pensiei de invaliditate de gradul II cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională

Cel care beneficiază de pensie de invaliditate gradul II nu poate cumula această pensie cu veniturile salariale realizate în baza contractului individual de muncă. Prin urmare, în mod legal s-a emis decizia prin care s-a constituit în sarcina sa debitul reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada în care a cumulat pensia de invaliditate gradul II cu veniturile salariale realizate dintr-o activitate profesională.

(Curtea de Apel Cluj, secția a I civilă, decizia nr. 248 din 28 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Revizuire. Cazul de acordare a mai mult decât s-a cerut

În raport de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., de înţelesul juridic dat noţiunii de „lucru cerut”, în sensul de cerere prin care reclamantul a fixat cadrul procesual al litigiului, a determinat limitele acestuia şi a stabilit obiectul pricinii supuse judecăţii, se consideră că principiul disponibilităţii nu a fost încălcat atunci când instanţa de apel a acordat despăgubiri într-un diferit decât cel solicitat, astfel cum acesta a rezultat din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

(Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, decizia nr. 27 din 28 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Limitele controlului judiciar în privinţa stabilirii taxei judiciare de timbru de către instanţele inferioare

Textul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 arată că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. Alin. (3) stabileşte că această cerere se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.
Alin. (4) al art. 18 arată că în cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total sau, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.

(Curtea de Apel Constanța, secţia I civilă, decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare. Soluţii. Dreptul la un proces echitabil

1. În procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, instanţa poate dispune după rejudecare numai soluţiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., constând în condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, iar nu şi soluţia restituirii cauzei la procuror.
2. În procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, prevăzută în art. 5221 C. proc. pen., după admiterea în principiu, instanţa trebuie să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar sustragerea persoanei condamnate de la judecarea cauzei iniţiale în care aceasta a fost condamnată în lipsă nu poate constitui un motiv de respingere a cererii de probe privind audierea părţilor vătămate şi a martorilor.

(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 273 din 28 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

Plângerea în fața judecătorului poate fi formulată numai după respingerea plângerii făcute în „procedura internă” prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.
Plângerea este inadmisibilă dacă: petentul nu a exercitat calea de atac în „procedura internă”; plângerea formulată conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost admisă, iar rezoluția sau ordonanța de neîncepere a urmăririi penale sau de netrimitere în judecată a fost infirmată.
Potrivit Legii nr. 202/2010 hotărârile pronunțate de judecător sunt definitive. Prin urmare, atât sentințele pronunțate potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., dar și încheierea pronunțată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(Curtea de Apel București, secţia I penală, decizia nr. 171 din 26 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Calificarea juridică a comercializării unor produse de panificaţie doar către asociaţi, în schimbul unor produse, ca activitate de prestări servicii, iar nu ca activitate de producţie. Obligaţia de înregistrare în evidenţa contabilă a veniturilor din activitatea de panificaţie

Organul fiscal ar fi trebuit să interpreteze dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 în sensul de a da tranzacţiei conţinutul economic real, şi nu distorsionat, respectiv al unei activităţi de producţie, şi nu de prestări servicii.

(Curtea de Apel Pitești, secţia a II-a civilă, decizia nr. 198 din 25 ianuarie 2013)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Expropriere în vederea realizării unei lucrări de utilitate publică de interes judeţean. Contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor. Calitate procesuală pasivă

În condițiile în care obiectivul exproprierii îl constituie realizarea unei lucrări de utilitate publică de interes judeţean, Judeţul, în calitate de expropriator, are calitate procesuală pasivă în contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor și, potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, este reprezentat legal de Preşedintele Consiliului Judeţean. Ca atare, chiar dacă exproprierea a fost dispusă prin Hotărâre a Consiliului Judeţean, Consiliul este lipsit de calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea de expropriator, fiind prin urmare exclusă participarea sa în cadrul procesului în nume propriu; pe de altă parte, Consiliul Judeţean nu are nici calitatea de reprezentant legal în justiţie în numele Judeţului, date fiind atribuţiile sale legale, statuate prin dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001.

(I.C.C.J., secţia I civilă, decizia nr. 278 din 25 ianuarie 2013)