Monthly Archives: decembrie 2012

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Bancrută frauduloasă. Condiții

Infracţiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 impune existenţa unei situaţii premisă -„insolvenţa debitorului”, sintagmă pe care o preia din vechea reglementare a bancrutei frauduloase [art. 141 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 64/1995]. Literatura şi jurisprudenţa au fost unanime asupra dublei semnificaţii a insolvenţei: atât ca stare juridică (ens juris) în care se găseşte un profesionist împotriva căruia s-a pronunţat o hotărâre declarativă de insolvenţă, cât şi ca stare de fapt (ens facti) în care se află profesionistul care a încetat plăţile. Cu toate acestea şi în ciuda divergenţelor doctrinare, jurisprudenţa instanţelor, inclusiv a instanţei supreme, s-a consolidat în sensul îndeplinirii situaţiei premisă a infracţiunii de bancrută frauduloasă doar în ipoteza în care insolvenţa debitorului era constatată printr-o hotărâre a judecătorului sindic, excluzând teza după care şi o isolvenţă de fapt este suficientă să realizeze situaţia premisă.

(Curtea de Apel Targu Mureș, secţia penală, decizia nr.92 din 29 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Arestarea preventivă a inculpatului în procedura de executare a mandatului

În toate cazurile în care mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, însă procedura de executare nu s-a putut realiza potrivit art. 152 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente dispoziţiile privind măsura arestării preventive în lipsa inculpatului.

(I.C.C.J., complet RIL, decizia nr. 14 din 12 noiembrie 2012, M. Of. nr. 849 din 14 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Scrisoare de garanţie bancară. Extinderea garanţiilor fără acordul băncii. Consecinţe

Existenţa obligaţiei băncii de plată a sumelor ce corespund redevenţelor datorate în temeiul unui contract de concesiune, cuprinsă într-o scrisoare de garanţie bancară, nu atrage răspunderea băncii atunci când contractului i-au fost aduse modificări în privinţa cărora nu s-a solicitat şi nu s-a obţinut acordul băncii pentru amendarea corespunzătoare a scrisorii de garanţie, prin extinderea garanţiilor şi la cazul nerealizării investiţiilor sau pentru penalităţi de întârziere la plata redevenţei.

(I.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 4982 din 13 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de chiriaș. Data nașterii dreptului material la acțiune

Întrucât premisa aplicării efectului sancționator al prescripției constă tocmai în existența posibilității de a acționa pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generală privind începutul prescripției extinctive având ca obiect dreptul material la acțiune este aceea că prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune, regulă reglementată prin art. 7 alin. (1) din Decretul nr.167/1958. Data nașterii dreptului la acțiune este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat ori contestat. În aplicarea acestor reguli, prescripția dreptului la acțiune prin care chiriașul solicită plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiului pe care l-a deținut cu acest titlu, începe să curgă din momentul în care locatarul și-a manifestat intenția de a înceta locațiunea, prin formularea cererii în evacuare.

(I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 7673 din 13 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Scrisoare de trăsură. Plată nedatorată. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (2) lit. e) din Regulamentul de transport pe calea ferată, pentru sumele încasate în plus de operatorul de transport feroviar termenul de prescripţie este de doi ani. Astfel, în cazul în care au fost încheiate scrisori de trăsură pentru transportul motorinei, sumele datorate fiind calculate şi plătite după efectuarea fiecărui transport, termenul de prescripţie curge de la data la care s-a făcut fiecare plată nedatorată în parte, şi nicidecum de la data întocmirii fiecărei scrisori de trăsură, deoarece prescripţia începe să curgă de la data când s-a născut dreptul la acţiune.

(I.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 4979 din 13 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune în pretenţii. Invocarea forţei majore. Condiţii de admisibilitate

Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 335/2007, Camera de Comerţ şi Industrie a României avizează, la cerere, pentru societăţile româneşti, pe bază de documentaţie, existenţa cazurilor de forţă majoră şi efectele acestora asupra executării obligaţiilor comerciale internaţionale. Greva nu poate constitui un caz de forţă majoră, în cazul în care ea a fost previzibilă, iar părţile nu au prevăzut expres prin contract că este asimilată unui astfel de caz, avizul şi certificatul de atestare a forţei majore emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României, în această situaţie, fiind nelegale şi neputând exonera de răspundere partea contractantă.

(I.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 4916 din 11 decembrie 2012)

Anularea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor. Constituire garanţii în temeiul Codului de procedură fiscală. Inadmisibilitate

Măsurile asigurătorii adoptate de organul fiscal, în condiţiile şi cu procedura reglementată de O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare nu constituie acte frauduloase, aflate sub incidenţa dispoziţiilor art. 80 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, întrucât organul fiscal nu face altceva decât să se prevaleze de o prerogativă legală, în vederea asigurării recuperării creanţelor bugetare pe care le deţine împotriva debitorului. Or, exercitarea unui drept nu poate fi, în sine, vătămătoare pentru alţii, decât dacă îmbracă forma unui abuz (qui suo iure utitur neminem laedit).

(Curtea de Apel Timișoara, secţia a II-a civilă, decizia nr. 2164 din 10 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Utilizarea succesivă sau concomitentă a procedurilor de combatere a discriminării reglementate de art. 20 şi art. 27 din O.G. nr. 137/2000. Excepţie de la principiul electa una via non datur recursus ad alteram

Prin conţinutul art. 20 şi art. 27 din O.G. nr. 137/2000, legiuitorul a pus la dispoziţia persoanelor ce se consideră discriminate atât o procedură pe calea contenciosului administrativ, cât şi o procedură pe calea dreptului comun. Fiind vorba de două proceduri distincte, exercitarea uneia dintre cele două proceduri nu are efecte asupra admisibilităţii celeilalte, astfel încât contestaţia formulată în condiţiile art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 împotriva hotărârii CNCD nu poate fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivul că reclamantul a formulat o acţiune în faţa instanţei de drept comun în temeiul art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

(I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5211 din 7 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Dispoziţie emisă de primar în condiţiile Legii nr. 10/2001. Inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate

Nu poate face obiectul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 o dispoziţie emisă de primar în temeiul Legii nr. 10/2001.

(Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5345 din 6 decembrie 2012)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Acţiune întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. Condiţii de admisibilitate

Pentru a exista o îmbogăţire fără justă cauză este necesar ca patrimoniul unei persoane să se diminueze, iar patrimoniul alteia să se majoreze, fără a exista un temei pentru aceasta. Astfel, nu sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză în situaţia în care o persoană face o plată ca urmare a executării silite începute în temeiul unui contract de cesiune de creanţă, la momentul plăţii existând şi o hotărâre judecătorească ce conţine somaţia de plată, cele două acte constituind temeiul pentru mărirea patrimoniului părţii pârâte şi micşorarea corespunzătoare a patrimoniului părţii reclamante.

(I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4870 din 6 decembrie 2012)